Mostenirea spirituala
Cei mai multi dintre noi,isi consuma viata din aceasta tridimesionala existenta,adunand bunuri materiale,averi considerabile chiar,din motive care de cele mai multe ori, nu contribuie nicidecum la scopul pentru care au fost invocate.Unii isi sporesc avutia,pentru comfortul lor propriu si al familiilor lor,altii doar pentru a-si exercita puterea asupra unei categorii inferioare lor ca si nivel material.Exista oameni care sunt convinsi ca nivelul material superior,le confera si dreptul de a avea un comportament reprobabil fata de cei inferiori si oameni care cred ca nivelul material reflecta si imaginea pe care o au in societate.Si cei din prima categorie si cei din a doua,tanjesc de fapt dupa recunoastere publica,dupa recunosterea "valorii" lor.Exista barbati si femei si chiar si copii din pacate,care doresc cu orice chip sa iasa in evidenta in societate,sa epateze,sau macar intr-un grup mai restrans,care poate insemna si familia chiar.Exista frati care doresc sa-si fie superiori unul altuia prin ceva,mai ales prin nivelul bunurilor materiale.
Cei care din copilarie incep sa fie atrasi de partea materiala a vietii,au sanse foarte mari ca la varsta maturitatii sa fie la fel sau chiar mai lacomi,daca Dumnezeu nu decide altfel.La formarea atitudinii fata de partea materiala a vietii contribuie in cea mai mare masura parintii.Atunci cand parintii isi obisnuiesc copiii cu obtinerea bunurilor materiale si le inoculeaza ideea de a strange avere in timpul vietii,fac cea mai mare greseala.Indiferent ca le spun copiilor sa obtina avere prin munca cinstita sau nu,savarsesc aceeasi greseala.Si mai mult,ei insisi lupta toata viata pentru a le lasa mostenire bunuri materiale.Nu ar fi nimic rau in acest lucru,cu o singura deosebire.Cei mai multi muncesc din greu toata viata, ca sa aiba ce sa lase mostenire copiilor.Le lasa case,masini,conturi in banci poate.Si le mai si spun copiilor ca le pregatesc zestrea sau mostenirea pentru cand nu vor mai fi in viata,dorind astfel sa indeparteze grijile materiale ale copiilor lor.Cati dintre acesti parinti oare se ingrijesc sa lase copiilor mostenire bunuri nepalpabile,simple cuvinte,invataturi,credinta in Dumnezeu si valorile morale dupa care ar trebui sa se ghideze in viata?
Foarte putini din pacate.Foarte putini parinti acorda din timpul lor dintr-o zi vorbind cu copiii lor despre Dumnezeu,despre imparatia cerurilor,despre sfinti,despre vietile unor oameni care ne-au lasat ca mostenire invataturi pretioase.Cei mai multi,vorbesc cu copiii lor despre metode prin care sa castige bani mai multi,sa-si sporeasca averile pentru a duce un trai cat mai comfortabil si a se pune la adapost in caz de criza financiara.Rezultatul acestei atitudini de"IUBIRE DE ARGINTI",pentru ca eu asa o numesc,va fi insa unul dezastruos si dureros,atat pentru parinti cat si pentru copii.Cei mai multi care si-au dorit mai mult decat au avut nevoie pentru un trai decent,nu se vor putea bucura pe deplin de aceste bunuri materiale.Si de fapt nu adunarea unei averi este condamnabila,ci scopul pentru care a fost acumulata.Si este gresit,de fapt condamnabil a pune mai presus sau mai inainte argintii fata de viata spirituala.Tot ce este gresit te si condamna.Facand un pacat,constiinta te va condamna.Toti cei care s-au straduit din rasputeri sa agoniseasca bunuri materiale si nu s-au ingrijit de cele ale sufletului,au sfarsit prin a pierde tot.Absolut tot.Iar ca un paradox,cei care nu si-au dorit acest lucru si au pus mai presus in viata lor pe Dumnezeu, au castigat si pe plan material si pe cel spiritual.Sufletul nostru tanjeste dupa Dumnezeu,dar noi il tinem captiv in inchisoarea trupului nostru material.Sufletul nostru se zbate neputincios si este cuprins de tristete si depresie chiar,cand simte ca materia din noi incearca sa-i ingradeasca dreptul la iubirea pentru Dumnezeu,la iubire in general.
Parinti!Viitorul copiilor vostrii nu depinde de mostenirea in bunuri pe care o lasati lor.Aceasta poate fi pierduta intr-o clipa.Nu rare au fost cazurile cand copii au reusit sa prapadeasca mostenirea lasata de parintii lor,dupa o viata de truda,intr-o secunda.
Viitorul copiilor vostrii depinde de mostenirea spirituala care este vesnica si nu poate fi distrusa de nimic.Eu am primit ca mostenire de la parintii mei Biblia,cateva carti de rugaciuni si cateva iconite.Si le pastrez ca pe niste relicve de inestimabila valoare.In rest nu am nevoie de nimic.Am de toate.Parintii mei nu mi-au lasat averi impresionabile,nimic din ce e material,lumesc,dar mi-au lasat cea mai mare avere dintre toate cate exista.Mi-au lasat ca mostenire iubirea pentru Dumnezeu si pentru creatia Lui.De cate ori ma uit la aceasta mostenire care incape pe o polita de dulap,zambesc si ma simt fericita.Si ii simt aproape pe parintii mei.Va doresc sa primiti ca mostenire printre alte bunuri si bunuri spirituale,folositoare sufletului.Cu siguranta veti fi mult mai bogati decat altii si mai puternici totodata.Dar puternici fata de incercarile vietii si nu fata de cei mai slabi ca voi.Puterea din iubirea fata de Dumnezeu si fata de creatia Sa deriva.Va veti da seama la momentul potrivit.
“Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.Pentru ca acolo unde este comoara voastra,acolo va fi si inima voastra"(Matei 6-9).
SIMONA POPESCU
11:11 PM,
MONDAY,MARCH,19,2012
Comentarii
Trimiteți un comentariu