Fire de nisip in univers...
Uitandu-va la pozele de mai jos,unde am surprins cativa semeni de-ai nostrii dar din alta dimensiune,poate va veti da seama cine suntem cu adevarat.Niste fire de nisip in imensitatea universului....In aceasta dimensiune,tridimensionala,ne putem asemui,metaforic vorbind cu o cruce.In dimensiunea paralela,invizibila ochiului liber,ne asemuim,metaforic vorbind,cu o sfera.Crucea apartine materialului,perisabilului.Are colturi bine definite,si este finita.Insa sfera,ca si corp geometric,reprezinta infinitul.Iar noi,care in dimensiunea a doua,avem reprezentarea unei sfere,suntem infiniti.Priviti si ganditi-va ca asa vom fi toti.Vom fi niste puncte luminoase,in intunericul infinitului.Daca suntem luminosi,inseamna ca avem energie,iar daca avem energie,inseamna ca suntem fiinte vii,adica fiinte nemuritoare.Sau mai bine zis spirite nemuritoare.Pentru ca fiinta este compusa din trup si spirit.Cand ne debarasam de trup ramane doar spiritul,etern si liber.Daca v-ati uita mai des la poze infatisand semeni de-ai nostri spirite,v-ati da seama ca nimic din aceasta tridimesionala existenta nu conteaza prea mult.Ne debarasam fara voia noastra la un moment dat de toate bunurile materiale dupa care am alergat toata viata poate iar in ultimul moment al vietii noastre regretam ca nu am pus mai presus iubirea,sentimentele pozitive si toate ale lui Dumnezeu.Va spun ca nu exista fiinta pamanteana care sa nu regrete la un moment dat, ca a pus mai presus materialul decat spiritualul.Materia nu satisface pe nimeni decat pe moment,dar dispare aproape imediat placerea de a o fi dobandit.Pe cand,sufletul este mereu in cautare si insetat de iubire.Este ca un desert care tanjeste dupa ploaie,ca intunericul care tanjeste dupa lumina.Orgoliile ne tin pe loc,ne intristeaza mai mult decat sa ne satisfaca vanitatea,pentru ca contrar asteptarilor noastre,pierdem detasat in fata celor smeriti si drepti.Daca ne consumam viata numai pentru a ne satisface orgoliile,vom fi pierdut frumusetea ei,frumusetea de a trai.Orgoliosii au tot timpul chipul crispat,intunecat,le lipseste zambetul,seninatatea,pe cand cei curati la suflet zambesc tot timpul,si au fata luminata ca niste ingeri.Uitati-va mai des la poze reprezentand spirite si veti realiza ce si cine suntem cu adevarat.Suntem de esenta divina si avem chipul lui Dumnezeu.Dumnezeu este vesnic si noi la fel.Asa cum suntem in vesnicie,asa si Dumnezeu este.Daca veti privi unele poze mai cu atentie,veti descoperi niste chipuri in ele,in interiorul sferelor de lumina.Sunt chipurile celor care au trait in dimensiunea noastra.Isi fac cunoscuta identitatea uneori,tocmai pentru a nu exista nici un dubiu cu privire la existenta lor si vesnicia noastra.Suntem asa cum ne-a creat Dumnezeu,a carui iubire,eu cel putin am simtit-o la nivel fizic,exact ca imbratisarea unui parinte:calda si iubitoare.Iubiti-l pe Dumnezeu,Tatal nostru din ceruri...Iubiti-l pana la lacrimi si iubiti-va semenii pana la lacrimi.Lacrimile acelea le veti simti ca pe niste lacrimi de fericire.Va asigur de asta!
SIMONA POPESCU
13 JUN,2012
6:48 PM
Comentarii
Trimiteți un comentariu