Judecata oamenilor si judecata lui Dumnezeu

Cine este fara de pacat sa arunce primul piatra! Asa spunea Isus Hristos cand multimea furioasa voia sa o lapideze de Maria Magdalena..Constiinta i-a facut sa lase pietrele jos,rusinati..Nimeni din cei prezenti la acea scena,nu era curat in fata lui Dumnezeu,ca sa-si permita sa judece o fiinta pacatoasa ca si ei.Poate ca ei nu se faceau vinovati de pacatul preacurviei,dar se faceau vinovati de multe alte pacate grele si urate in fata lui Dumnezeu.Poate au facut rau semenilor,poate au nedreptatit pe cineva,poate au umblat cu vorbe cartitoare,poate au defaimat,poate au intors spatele unui semen aflat in suferinta...Multi asemenea celor de atunci,daca nu majoritatea,o fac si in zilele noastre.Judeca pe altii,judeca slabiciunile lor,neputintele lor,dar nu sunt in stare sa-si vada propriile lor pacate,propriile lor neputinte,propriile lor slabiciuni.E atat de usor sa judeci si sa faci rau unui om...E atat de usor sa arunci vorbe urate,jignitoare,defaimatoare,e atat de usor sa pui la zid un om...Dar e foarte greu sa te judeci pe tine insuti,sa te defaimezi pe tine,sa te pui la zid pentru pacatele tale...Cine va defaima pe altul ca sa se ridice pe sine insusi in fata oamenilor,este pe calea pierzaniei.Oamenii,niciodata nu vor fi de acord cu judecata ta,chiar daca aparentele spun altceva.Te vor condamna chiar daca in sinea lor.Insa cel mai important e sa nu ajungi sa fi judecat de Dumnezeu.Judecata oamenilor poate fi stramba,dar a lui Dumnezeu,niciodata.Daca pe oameni ii poti cumpara cu vorbe mieroase,pe Dumnezeu nu-L poti cumpara.Multi,ca sa obtina pe unii de partea lor,mai ales cand judeca pe cineva,le fac tot felul de complimente,ii ridica in slavi,le gadila orgoliul precum ca cel judecat nu se ridica la nivelul lor...Dar nu obtin nimic,recurgand la asemenea strategii.Cei fals apreciati,nu vor fi satisfacuti de laudele primite,iar cei care fals ii apreciaza,vor ramane rusinati.Pentru ca acele false laude nu le vor aduce vreun bine.Inainte de a arunca piatra asupra unui om,ar trebui sa ne analizam pe noi insine.Sa facem sapaturi in constiinta noastra si vom gasi destule care sa ne incrimineze.Si chiar de am fi drepti,cine suntem noi ca sa judecam pe altii?Vreau sa fac o demarcatie intre ce inseamna a judeca pe cineva si a face un repros cuiva.A judeca pe cineva inseamna a judeca faptele lui sau a le hiperboliza consecintele in sens negativ.A reprosa,inseamna a aduce la cunostiinta acuzatorului ca nu suntem gresiti si ca el se afla intr-o mare eroare.Am trait multe asemenea.Ca o fapta minora sa fie ridicata la rang de pacat grav.Deci s-a cautat a se supraevalua o greseala minora,dandu-i-se rang de greseala majora.Dar faptele acuzatorului,grave de altfel,sa fie reduse la niste banalitati.Acesta este un semn a slavei desarte.Cei acuzatori se transforma in Dumnezei pe pamant,permitandu-si sa pedepseasca cu de la sine putere pe cei considerati de ei vinovati.Dar daca Dumnezeu ar face la fel?Sa ne pedepseasca ori de cate ori pacatuim?Sa ne loveasca,sa ne judece ori de cate ori facem ceva rau,sa ne faca sa simtim fizic aceasta pedeapsa?Cum ar fi oare?Cum sa ne permitem noi sa ne erijam in Dumnezeu,sa judecam si sa pedepsim dupa judecata noastra?Dar oare este dreapta judecata noastra?Nicidecum.Tot ce facem noi este stramb.Daca suntem nedreptatiti sa nu ne razbunam noi,sau sa ne facem singuri dreptate,cu atat mai mult sa nu aplicam noi pedepse ca asa vrem noi.Mai ales daca stim ca cei asupriti de noi nu sunt vinovati.Pentru ca facand aceste lucruri,vom fi noi judecati si pedepsiti.Cine scoate sabia,de sabie va pieri!Nu scoateti sabia ci lasati-L pe Dumnezeu sa va faca dreptate.El este nepartinitor.Nu tine nici cu dreapta nici cu stanga.Iar judecata Lui este dreapta.Nu ca a noastra,care este condusa de orgolii si intunecata de propriile pacate.

SIMONA POPESCU

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

DESPRE DEMNITATE

IUBIREA FATA DE DUMNEZEU

SPIRITELE PRINTRE NOI