
marți, 31 iulie 2018

Publicat de simona popescu la 14:01 0 comentarii

Publicat de simona popescu la 13:54 0 comentarii
duminică, 8 iulie 2018
SEMNE CA UN OM ESTE SUB INFLUENTA DEMONICA
Sufletul este de esenta divina,deci nu poate fi rau.Pervetirea sufletului insa,incepe odata cu intruparea sa,adica atunci cand este invelit de materia numita trup.Si acest lucru se inatmpla la nasterea pamanteasca.Incepand din acel moment,acel suflet,daca nu este aparat de credinta parintilor sai trupesti si de sfintele Taine,devine tinta sigura atacurilor demonice.Diavolii atat de mult urasc pe oameni,dorindu-le moartea trupeasca si sufleteasca,pentru ca Dumnezeu Si-a aratat imensa iubire fata de ei,trimitand pe Iisus Hristos sa-i mantuiasca.Sufletul nu se dezvolta odata cu trupul.El ramane la fel ca in momentul in care a fost creat de Dumnezeu.Dar trupul pe masura ce se dezvolta,este unealta pe care o foloseste diavolul,pentru a pierde sufletul,pentru a-l intina de pacate..Din prea mare iubire trupeasca de sine,incepe sufletul sa se intineze cu pacate,precum invidia,lacomia,egoismul,gelozia,ura fata de semeni,ajungandu-se pana la crima..Ori cine uraste de moarte,altul decat diavolul? Cei care urasc pe semenii lor si uneori le doresc si moartea,crezand ca daca aceia nu mai sunt cu trupul,scapa de obsesia rivalitatii,nu fac decat sa-si mareasca de mii de ori sentimentul de ura.Acel sentiment de ura,nu este neaparat indreptat asupra unei anumite persoane ci impotriva oricarei persoane..dar ca sa ajunga cineva sa urasca de moarte un semen,trebuie ca pana atunci sufletul sau sa fi fost batjocorit de demoni...Cei care nu iubesc biserica si cuvantul Lui Dumnezeu,sunt tinetele cele mai sigure ale atacurilor demonice,ajungand chiar si pana la gradul de posedare totala,cand aproape nu se mai poate face nimic pentru ei..Semnele ca o fiinta este sub influenta demonilor si de fapt este marioneta lor,sunt lesne de observat de cei care au o cat de cat traire spirituala.Limbajul vulgar,egoismul,razbunarea,rasplatirea binelui cu rau,zgarcenia si multe altele,sunt semne ca acel suflet,este subjugat de diavoli si mai mult, ca este de fapt un suflet chinuit de diavoli! Sufletul chinuit de diavoli,urla in temnita trupului,dupa Dumnezeu,dar ii inabusa strigatul diavolii,care ii folosesc trupul...Sufletul nu poate sa loveasca un trup,dar mainile trupului pot lovi un trup.Sufletul nu poate ucide,dar manilie trupului pot ucide un alt trup..Si atunci cine manuieste acel trup care prodice suferinte altui trup,decat diavolul? Ar putea cineva sa spuna oare ca Dumnezeu determina un om sa ucida? Sau diavolul? Si ce putem face pentru un suflet chinuit de diavoli? Sa ne rugam! Atat putem face.Si sa cerem ajutorul preotilor bisericii lui Hristos,sa salvam impreuna acel suflet chinuit...
Publicat de simona popescu la 10:13 0 comentarii
joi, 1 februarie 2018
Publicat de simona popescu la 10:57 0 comentarii
Publicat de simona popescu la 10:26 0 comentarii
miercuri, 22 noiembrie 2017
HAINA DE NUNTĂ ŞI „SFATUL” DIN IAD
Haina noastră de nuntă e îmbrăcămintea sufletului în Lumina lui Hristos. E haina de
la Botez, când ne-am îmbrăcat în Hristos şi Hristos s-a îmbrăcat în noi.
Intrarea noastră în Creştinism e intrarea noastră în sfinţenia lui Iisus.
Am început cu sfinţenia.
De aceea copiii care mor botezaţi se mântuiesc fără pocăinţă. Haina lor de nuntă e
albă ca lumina.
Adăugându-se anii haina se pătează.
Sângerează... Fiindcă nu e simplă haină, ci e Fiinţă: Omul din Cer, făptura cea nouă.
Iar la nuntă se caută câtă asemănare este între tine şi Iisus?
Câştigarea asemănării cu Iisus are trecutul ei pe pământ. Iar asemănarea e în lumină.
Lumina rezultă din capacitatea omului de iubire, de cunoştiinţă şi de suferinţă.
Dar puţini sunt oamenii pe pământ care să nu păteze haina sfântului Botez. De aceea
Dumnezeu, întru mila milostivirii Sale, a rânduit al doilea botez, Botezul pocăinţei:
Taina Pocăinţei sau spovedania, care reface strălucirea primului Botez.
Dar oamenii pun diferite motive să nu vie la Taina Pocăinţei. Iată câteva:
1. „N-am timp” de Biserică. - De fapt n-au dragoste.
2. „Nu-s păcătos, ca alţii” - Un fel de farisei moderni.
3. „Acuma suntem tineri; când om fi bătrâni” - Ca şi când ar avea cineva în scris că
va ajunge bătrâneţele. Focul tinereţelor crede că poate înşela pe Dumnezeu, lăsându-I
bătrâneţele. Căci întrebare dacă vei ajunge bătrâneţele şi, cu o aşa socoteală de viaţă,
întrebare dacă o grămadă de doage şi cioburi se vor mai putea pocăi şi vor fi primite.
Cei ce amână pocăinţa pe la bătrâneţe sunt asemenea oamenilor care vor să treacă un
râu mare, dar stau la marginea lui, aşteptând până trece toată apa. În vicleşugul acestei
socoteli se prind oamenii cei mai mulţi.
Din Scriptură se vede lămurit că pentru stăvilirea fărădelegilor şi stârpirea păcatului
din popor, Dumnezeu a pedepsit până şi cu lepră. Deci lepra - şi orice lepră - urmărită în
obârşiile ei, găseşti că e păcatul sufletului, care atrage după sine pedeapsa trupului, dar îi
aduce şi sufletului sănătatea sa: smerenia.
Scriptura vedem că întregeşte cu lămuriri ceea ce spune medicina. E o retragere, dacă
nu izgonire, a lui Dumnezeu din susţinerea sănătăţii omului.
*
Satana cârtea asupra dreptului Iov. Dumnezeu i-a îngăduit să se convingă de
statornicia credinţei dreptului: „Iată ţi-l dau în puterea ta! Numai nu te atinge de viaţa
lui!” „Atunci Satana a lovit pe Iov cu vărsat negru, din tălpile picioarelor până în
creştetul capului” (Iov 2,6-7).
Pomenim întâmplarea, întrucât se vede din ea şi o fiinţă nevăzută, care dărâmă în tot
chipul zidirea lui Dumnezeu. Aceasta nu poate fi prinsă în analizele de diagnostic. Fiinţa
aceasta înclină doar libertatea omului spre rele, spre riscurile dezechilibrului vieţii şi se
retrage. Iov a fost o ilustrare a răbdării dreptului, îngăduită ca valoare a virtuţii. Dar
ceilalţi, ei silesc pe Dumnezeu să se retragă din ocrotirea lor, şi aşa apare stricătorul, cât
nu mai pot scăpa de el. Şi pe mulţi îi mănâncă de vii.
A rămâne numai la explicaţia materialistă a omului - fără cea morală - înseamnă a nu
avea niciodată o explicaţie suficientă. Medicina preventivă contează pe existenţa
sufletului şi a deciziilor sale faţă de viaţă. Sufletul, pe de altă parte, îşi are paraziţii lui de
care trebuie să ştie să se ferească.
Iată de ce în antichitate medicii erau preoţi şi preoţii medici.
Dacă până la Iisus, Dumnezeu atâta a purtat de grijă poporului iudeu încât n-a cruţat
nici nuiaua cea mai aspră. Astăzi, când mila lui Dumnezeu vine în persoană să caute şi
să curăţească pe pedepsiţii Săi, iată că nu găseşte recunoştinţă în Israel.
Dar a găsit-o între străini, la un samarinean.
Iată de ce se spune că Binefacerea şi cu Recunoştinţa sunt două virtuţi care nu s-au
întâlnit amândouă pe pământ. Iată încă o amărăciune a lui Iisus:
Nouă din zece, iarăşi se vor fi apucat de rele.
Publicat de simona popescu la 12:26 0 comentarii
LUPTA DUPA LEGE
Cei ce nu urmaresc in viata aceasta nimic mai mult decat sa fie
fericiti in lume si tihniti in trup, acestia n-au razboi cu diavolul: pe
acestia ii are fara de razboi. Caci, cata vreme umbla dupa tihneala si
fericire desarta, n-au sa se trezeasca din vraja vrajmasa, care-i tine
bine inclestati in lumea aceasta sensibila, prin care-i duce pe nebagare
de seama la pierzare sigura. De aceea a zis un Sfant Parinte ca cea mai
primejdioasa temnita e aceea in care te simti bine: nu vei iesi din ea niciodata.
Cata vreme mergem in voia valurilor, in voia firii povarnite spre
pacat, n-avem nici o lupta, nu ne trezim din cursele vrajmasului stim
de buna credinta ca mergem bine, ne ispravim zilele in fericire si
coboram cu pace la iad ! Dar de indata ce aflam ce inzestrare avem si
ne trezim spre ce trebuie sa fim, puterile iadului vor sari sa ne ceara
socoteala pentru nesupunere. Dar nu vor sari cu toata urgia rautitii, ca
nu le lasa Dumnezeu, ci cu viclesuguri si curse, cu minciuni si cu
infricosare si cu alte nemaipomenite zavistii. Pe de alta parte, se vor
folosi de unelte de-ale lor, oameni amagiti de ei, care le-ar face toate
cate-i invata dracii, - daca ar fi dupa ei. De aceea zice inteleptul:
"Fiule, cand vrei sa te apropii sa slujesti Domnului,
gateste sufletul tau spre ispite".
De esti crestin, cum e Hristos Ceresc, asa trebuie sa fi
si tu.
Duhul dumnezeiesc fiind Dumnezeu, pe care ii ia inlauntrul
Lui, ii reface cu totul, ii innoieste, ii face noi, in
chip neinteles... cu totul asemenea lui Hristos.
...De nu va veti face de aici ceresti, cum va inchipuiti ca
veti locui impreuna cu El in Ceruri ?"
"Sfantul Botez este desavarsit, dar nu desavarseste pe cel ce nu implineste poruncile", zice Sf.
Marcu Ascetul. "Credinta sta nu numai in a fi botezat in Hristos, ci si a
implini poruncile Lui."Cat de mare e darul libertatii la care-l vrea
Dumnezeu pe om, rezulta si din cuvintele Sf. Marcu Ascetul: 'Nici
Botezul, nici Dumnezeu, nici Satana nu sileste voia omului". Deci
curatirea deplina a firii, intamplata prin Botez, asteapta si vremea mintii,
cand curatirea e aflata efectiv prin porunci. Mantuirea noastra nu e
numai un dar de la Dumnezeu, ci si o fapta a libertatii noastre. "Desigur,
dupa cum omul patimea de sila sub robia Stapaniilor (rele), Dumnezeu
putea sa ne slobozeasca si sa ne faca neschimbatori tot cu sila.
Dar n-a facut asa, ci prin Botez ne-a scos cu sila din robie, desfiintand
pacatul, prin cruce, si ne-a dat poruncile libertatii, dar a urma sau nu
poruncilor, a lasat la voia noastra libera. Drept aceea, implinind poruncile
ne aratam dragostea fata de Cel ce ne-a slobozit; iar nepurtand grija
de ele, sau neimplinindu-le, ne dovedim impatimiti de placeri."
Publicat de simona popescu la 12:24 0 comentarii