Evolutia Spirituala

Iisus...Cine nu-L iubeste,nu-L iubeste nici pe Dumnezeu...Iisus este mangaiere sufleteasca,este balsam pentru rani,este IUBIRE..Numai cand ma gandesc la iubirea Lui desavarsita si la suferinta Lui si a Preacuratei Sale Maici,pentru pacatele mele,ma cuprinde un fior..Pentru ca ma simt atat de murdara,precum un cos plin de funingine..Asta sunt..Si totusi,Iisus si Maica Sa,ma iubesc,asa murdara cum sunt..Si chiar de nu merit asa iubire,simt aceasta uriasa iubire..Mi-e dor uneori de casa mea din ceruri..Sentimentul este acela,al dorului de "acasa"... SIMONA POPESCU  

Daca ortodoxia,nu ar fi o cale sigura de mantuire,nici cel rau nu s-ar razbuna pe cei ce urca spre Dumnezeu,prin sfintele Taine..Ar sta linistit si nu ar ataca,ca o fiara dezlantuita...Dar,cu cat crestinul,lupta sa urce spre Dumnezeu,cu atat,se intetesc ispitele.Care incep de la cele mai usoare,pana la adevarate razboaie..vazute si nevazute..Sunt multi lasi..care abandoneaza lupta,pentru a nu sufe ri in viata aceasta..Dar cat se inseala!Vor suferi si aici si dincolo..Iar cei care lupta,nu lupta singuri!Dumnezeu Tatal,ii apara si le ia toata povara din suflet!Lupta aceasta trebuie purtata din iubire pentru Tatal,iar nu de frica iadului!Lupta aceasta inseamna iubire pentru Tatal si pentru aproapele!Cei care vor sa se mantuiasca pentru ei singuri,adica in scop egoist,nu vor reusi niciodata... SIMONA POPESCU  

Slava desarta...a fi admirat,aprobat in tot ce faci.ce spui,a smulge chiar compatimiri...Slava desarta este o iluzie ca raul este bine...Slava desarta izvoraste din mandrie,care singura duce la pieire...Slava desarta pare ca aduce fericire,insa afunda in cea mai adanca nefericire...Cand esti jignit,te simti lovit,iar cand esti laudat,te simti,iluzoriu,in centrul universului...Dar cati pot fi fericiti cand sunt jigniti?Sau macar sa nu se simta ofensati?Prea putini,insa exista!Acestia sunt cei mai apropiati de desavarsire,de Dumnezeu!Ceilalti,sunt foarte,foarte departe...Aceia nu vor cunoaste niciodata fericirea.. SIMONA POPESCU  

Nimeni nu e mai presus de nimeni,in fata lui Dumnezeu..iar cei din urma,vor fi cei dintai..am auzit spunandu-se:"Cine te crezi tu,sa-ti dea Dumnezeu,semne?Sa-ti dezvaluie din tainele Lui?Numai sfintilor le este dat asa ceva!De la Satana este!"...Dar eu ma intreb..Se autodenunta cel rau???Cand tocmai asta vrea,sa stea ascuns si sa inoculeze tuturor oamenilor,gandul ca nu exista?Eu cred ca Dumnezeu Tatal,dezvaluie cate putin din taine,celor pregatiti sa le primeasca,pentru ca nu oricine ar putea suporta asa ceva..pentru ca este socant!!!Eu consider acest dar,mila imensa a Tatalui Ceresc,pentru sufletul meu..Nimic altceva..Din prea marea iubire si prea multa mila,Dumnezeu Tatal,mi-a aratat putin din ce trebuia sa stie sufletul meu,ca sa nu se piarda...Pentru ca-mi vrea sufletul fericit..Pentru ca-mi vrea sufletul,langa El..Pentru ca ma iubeste cum nu se poate descrie in cuvinte...Si pentru ca si eu Il iubesc,cum nu se poate descrie in cuvinte...si tot nu pot spune

Vad tot mai multi oameni tristi,nefericiti..unii dintre ei,sunt nefericiti pentru ca nu sunt iubiti,altii pentru ca nu au destui bani pentru satisfacerea nevoilor proprii..si unii si altii,insa,sunt nefericiti..ma intreb de ce iubirea lui Dumnezeu,nu e de ajuns..nu e de ajuns,pentru cei nefericiti,pentru ca Dumnezeu,nu face cadouri materiale,in secunda in care ar fi dorite,pentru ca Dumnezeu nu e o femeie sau un barbat,care ne poate atata poftele,sau hrani visele,gandurile..Nu intereseaza pe mai nimeni,ca Dumnezeu il iubeste..nu are mai nimeni,nevoie de iubirea lui Dumnezeu..ci de a oamenilor...nu are mai nimeni,nevoie de "darurile"lui Dumnezeu,care de multe ori nu se vad,ci doar se simt,dar mai toti au nevoie de cadouri materiale,pe care le pot pipai si vedea...Ma intristeaza mult,sa vad cum creatia preferata a Tatalui,omul,se vinde pe nimic si-si vinde sufletul si pe Tatal...isi vinde iubirea pe un argint... SIMONA POPESCU

Si daca toata lumea m-ar uri,nu m-ar intrista.Si daca toata lumea, m-ar vorbi de rau,nu m-ar intrista.Si daca toata lumea,m-ar osandi sau parasi,nu m-ar intrista.M-ar intrista doar sa ma paraseasca Tatal meu din ceruri.M-ar intrista sa nu-I simt prezenta in sufletul meu.M-ar intrista sa nu-L iubesc,asa cum ma iubeste El...Dar eu Ii simt prezenta si iubirea fara de margini si asta ma face fericita. Ma intristeaza sa vad ca unii semeni,se pierd in dogme si ignora cel mai important lucru..A-L iubi pe Tatal din tot sufletul lor.Irosesc timp in descifrarea sensurilor scrierilor,in loc sa-si umple inimile de iubirea pentru Dumnezeu.In loc sa se bucure de fericirea care vine din iubirea lui Dumnezeu.Cei care-L iubesc pe Tatal,iubesc si pe semenii lor.Vad in semenii lor pe Dumnezeu.Dar e mult pana acolo.A iubi pe Dumnezeu,e totuna cu a iubi pe semeni.A iubi pe semeni,e la fel cu a iubi pe Dumnezeu.Asa cum iubesti pe semenul tau,asa iubesti pe Dumnezeu.Asta e masura iubirii.Nu iu