THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES

duminică, 26 aprilie 2020

HRISTOS A INVIAT!

"In lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea
Iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului"

Rezultate Căutare

Rezultate de pe web

           Aceste cuvinte de incurajare,le-a spus Iisus Hristos apostolilor,pentru a-i pregati de despartirea dureroasa de El,dar si pentru toate generatiile viitoare pana la sfarsitul lumii acesteia..Ce poate fi mai dureroasa decat despartirea de cei iubiti? Raul a vrut sa ne desparta pe veci de iubitul nostru Iisus Hristos,ucigandu-i trupul material,dar nu a stiut ca nu era numai atat ci era duh de iubire,care nu piere niciodata..Iubirea nu e ceva palpabil ci este ceva care trece dincolo de materie..Cel care primeste iubirea,se umple de duh sfant,pentru ca iubirea vine din Dumnezeu.Cei care despart fiinte care se iubesc,sunt asemenea raului care l-a rastignit pe Iisus Hristos..Din pacate traim asemenea vremuri carora trebuie sa le facem fata,cand suntem despartiti de cei iubiti,cand iubim doar in duh..Daca ne este luata prezenta celor iubiti,iubirea nu ne-o poate lua nimeni,pentru ca este intangiblia...
        .Cel ce crede in Iisus Hristos si-L va iubi,va trece prin orice incercare,oricat de grea ar fi si nu-l va putea atinge nici raul,nici boala si va fi mangaiat in vreme de restriste.Sa-L iubim pe Iisus Hristos in orice secundaa vietii noastre si in vremuri de pace si in vreme de neliniste si sa nu cartim,sa nu ne razvratim,asa cum nici El nu S-a impotrivit Rastignirii Lui.Nu ne va lasa si ne va ocroti de tot raul vazut si nevazut.Iar a-L iubi pe Iisus Hristos,inseamna a pazi poruncile Lui..Sa spunem in rugaciunile noastre ,"Doamne Iisuse Hristoase,Fiul Lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine pacatosul!" si prin smerenia noastra,vom birui orice rau.Asa cum Iisus Hristos S-a smerit pe Sine insusi,facandu-se ascultator pana la moartea pe cruce,asa sa fim si noi smeriti.Nimic nu e mai placut si demn de cinste,decat smerenia.
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

vineri, 27 decembrie 2019

Pacatele impotriva Duhului Sfant

Orice pacat se va ierta dar pacatele impotriva Duhului Sfant ,nu se iarta in veci!
Păcatele împotriva Duhului Sfânt, sunt următoarele:

1) nădejdea prea mare în mila lui Dumnezeu;

2) deznădejdea cu privire la mântuirea noastră;

3) împotrivirea clară faţă de adevăr şi lepădarea de credinţa ortodoxă;

4) invidia cu privire la acele bunuri duhovniceşti pe care le dobândeşte aproapele de la Dumnezeu;

5) aflarea în păcate şi stăruinţa în răutate;

6) nepăsarea faţă de pocăinţă până la sfârşitul acestei vieţi.

Sa avem mai multa grija de sufletele noastre,sa ne smerim si sa ne spovedim.Aceasta este cheia cu care deschidem portile raiului.Doamne ajuta!
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

ÎNDREPTAR DE SPOVEDANIE
1. Am păcătuit cu încrederea prea mare şi nesocotită împotriva lui Dumnezeu, zicând că
El este milostiv şi mă va ierta şi pentru aceea pot să păcătuiesc mereu.
2. N-am iubit pe Dumnezeu mai presus de orice. Am căutat să plac mai întâi oamenilor şi
apoi lui Dumnezeu.
3. Am avut îndoială de credinţa întru Dumnezeu.
4. Am păcătuit înaintea lui Dumnezeu cu gânduri de hulă, de necredinţă, de încăpăţânare,
de îngâmfare, de neînfrânare, de iubirea de stăpânire şi de altele asemenea acestora.
5. M-am deznădăjduit de mila lui Dumnezeu, gândind că tot nu mă va ierta, de aceea am
păcătuit mereu.
6. Mi-am pus în minte să mă sinucid şi chiar am încercat să fac aceasta.
7. Am avut gânduri de hulă împotriva lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a Sfinţilor sau
a altor lucruri sfinte.
8. Am invidiat pe aproapele pentru darul ce i l-a dat Dumnezeu.
9. M-am lepădat de Dumnezeu cu cuvântul, cu gândul, chiar şi în scris.
10. Am practicat yoga, bioenergie, hipnotism, spiritism, meditaţie transcendentală,
budismul şi alte credinţe păgâne asemenea acestora. Am îndemnat şi pe alţii la aşa
ceva.
11. Am participat la slujbe cu cei de alte credinţe şi m-am rugat împreună cu ei.
12. Am ucis cu voia sau fără de voia mea.
13. Am asuprit pe cei săraci, pe văduve şi pe orfani; pe cei neputincioşi sau lipsiţi. Am
oprit plata celor ce mi-au lucrat.
14. Am defăimat, batjocorit, pe părinţii mei trupeşti sau duhovniceşti.
15. Am crezut în spiritism; m-am dus la descântători, ghicitori, la „preoţii care deschid”
cărţile sfinte şi mi s-a ghicit în ghioc, cafea, în palmă etc.
16. M-am ruşinat a face semnul Sfintei Cruci la arătare, când am trecut pe lângă biserici
sau troiţe. Am batjocorit semnul Crucii, făcându-l strâmb pe faţa mea.
17. Am slujit idolilor, adică: pântecelui, iubirii de arginţi, precum şi altor păcate idoleşti.
18. Am fumat (SINUCIDERE TREPTATĂ) distrugându-mi sănătatea și viaţa.
19. Am folosit droguri, stupefiante.
20. Ca bărbat, mi-am ras barba şi mustăţile, m-am tuns după moda veacului de acum, miam smuls sprâncenele şi mi-am vopsit părul.
21. M-am mascat dându-mi o altă înfăţişare.
22. Ca femeie, m-am vopsit, mi-am tăiat părul, am umblat cu capul descoperit, am purtat
cercei, mărgele, inele; m-am ras pe părţile ascunse ale trupului, am purtat pantaloni.
23. Am fost la ştranduri, plajă; am făcut nudism.
24. Ca femeie, am intrat în biserică fiind în rânduiala firii (perioada lunară). Am sărutat
sfintele icoane, am luat anafură sau m-am împărtăşit; mi s-a pus Sfântul Potir pe cap.
25. Am luat anafură după ce am mâncat sau băut, ori când am trăit trupeşte cu soţia sau
bărbatul, sau când am avut scurgeri în vis.
26. Am făcut şi eu însumi farmece, vrăjitorii, am ghicit, am descântat, am făcut şi alte
lucruri vrăjitoreşti.
27. Am crezut în noroc, destin (predestinaţie), horoscop, în vise şi vedenii. etc.
28. Am folosit numele lui Dumnezeu, al Maicii Domnului şi al Sfinţilor, precum şi
semnul Sfintei Cruci, pentru vrăjitorie, descântece şi pentru a mă jura.
29. Nu am mulţumit lui Dumnezeu pentru binefaceri, pentru boli, necazuri, ispite, ci am
cârtit, m-am blestemat pe mine, dorindu-mi chiar şi moartea; am blestemat pe alţii.
30. M-am jurat să mor, să orbesc, să mă ardă focul, să moară mama, tata, copilul meu etc.
31. Am drăcuit pe cei din casă, pe străini, dobitoace, lucruri, chiar şi pe mine însumi.
32. Am jurat pe cele sfinte, îndemnând şi pe alţii la aşa ceva.
33. Nu m-am luptat pentru a păzi poruncile lui Dumnezeu,
34. Am lucrat Duminica şi în sărbătorile bisericeşti,
35. Nu am ascultat cu toată evlavia şi credinţa slujbele din biserică. În timpul slujbelor
am dormit sau m-am gândit la lucruri deşarte.
36. Nu m-am dus Duminica şi în sărbători la biserică, fără a avea un motiv binecuvântat.
37. Nu mi-am făcut pravila de rugăciune şi canonul rânduit de către duhovnic.
38. Am stat la masă fără a face rugăciune şi m-am ridicat fără a mulţumi lui Dumnezeu
pentru toate câte mi-a dat.
39. Am mâncat şi băut cu lăcomie, peste măsură, fiindu-mi rău; am vomat după ce am
stat la masă, din cauza multei mâncări sau băuturi.
40. Nu am postit cele patru posturi, nici lunea, miercurea şi vinerea de peste an.
41. Mi-am blestemat copiii, părinţii, fraţii, i-am batjocorit, le-am spus cuvinte jignitoare;
42. Ca părinte, nu m-am ruşinat de copiii mei, dezbrăcându-mă în faţa lor.
43. Am văzut goliciunea părinţilor mei.
44. Ca bărbat nu mi-am iubit soţia ca pe mine însumi; am batjocorit-o, am certat-o, am
bătut-o, am socotit-o ca pe o roabă, nu am ajutat-o şi nu m-am străduit să caut şi să
găsesc armonia şi pacea în viaţa de familie.
45. Ca soţie nu am ascultat de soţul meu, ci l-am certat, l-am ocărât, încât am ajuns la
ceartă şi scandal.
46. M-am despărţit de soţie/soţ fără motiv binecuvântat şi m-am recăsătorit, despărţind
familia.
47. Am avut gând de răzbunare şi chiar m-am răzbunat asupra vrăjmaşilor mei, dorindule necazuri, chiar şi moartea;
48. Am luat diferite doctorii pentru a nu rămâne însărcinată sau pentru a ucide copiii în
pântece; am îndemnat şi pe alte femei să facă la fel sau le-am ajutat într-un anumit fel.
49. Am îndemnat, obligat sau am fost de acord ca soţia să facă avort. Am ajutat pe altă
femeie (sau pe medic) să facă avort, sau am dat bani pentru a face avort.
50. Am folosit diferite metode pentru a nu rămâne însărcinată: păzire, anticoncepţionale,
leacuri, băi, sterilet, prezervativ etc.
51. Am făcut avort (cu voie sau fără voie).
52. Am păcătuit cu soţia/soţul sau cu altcineva prin împreunare împotriva firii
(perversiuni sexuale: gomorie – relaţii orale; sodomie – relaţii între persoane de
acelaşi sex, între oameni şi animale; pedofilie).
53. Am făcut pariuri drăceşti, întrecându-mă cu alţii la fumat, băut, la joc sau alte chipuri
năstruşnice, stricându-mi sănătatea mea sau pe a altora, pricinuind chiar şi moarte.
54. Am făcut neguţătorie necinstită: am vândut produse stricate sau vechi, am pus apă în
lapte şi în vin ca să câştig bani mai mulţi.
55. Am fost martor mincinos la proces pentru bani sau din răzbunare. Am jucat jocuri de
noroc.
56. Am plătit slujbe la eretici: catolici, armeni şi alţii, şi am asistat la serviciile lor - botez,
nuntă şi înmormântări.
57. M-am purtat crud cu animalele, păsările şi alte vieţuitoare, ucigându-le.
58. Am mâncat sânge de animale; am mâncat animale sugrumate, omorâte de fiare
sălbatice, împuşcate fără a curge sângele din ele.
59. Am avut cugete şi pofte trupeşti necuviincioase; am păstrat în suflet acele cugete şi nu
le-am alungat, îndulcindu-mă de ele.
60. Nu am săvârşit păcatul cu lucrul, dar cu gândul am păcătuit, iar prin imaginaţie îmi
închipuiam şi cum am să-l săvârşesc atunci când voi avea ocazia.
61. În loc de a-mi stăpâni poftele, am căutat să le aprind mai tare.
62. Am rostit cuvinte şi am făcut fapte necuviincioase în faţa copiilor şi a celor mai în
vârstă. Am râs fără de socoteală, cu neruşinare; am făcut cu ochiul, am jucat şi aţâţat
poftele altora, am jucat, am bătut din palme, am chiuit şi am râs cu poftă la petreceri şi
nunţi.
63. Am cumpărat, am citit, am dat şi altora cărţi, reviste sau poze pornografice.
64. Am avut vise desfrânate în timpul somnului, pătimind şi scurgere; m-am întinat, fiind
treaz, din dezmierdare sau prea multă îmbuibare.
65. Nu mi-am făcut canonul după ce am pătimit scurgere în timpul somnului sau chiar
treaz fiind (50 metanii şi psalmul 50 de trei ori).
66. Mi-am stricat fecioria sau curăţenia prin păcatul malahiei (masturbare).
67. Am făcut păcatul malahiei cu altcineva.
68. Am privit feţe străine cu gând de poftă trupească; Am păcătuit, curvind cu mintea şi
cu inima, îndulcindu-mă prin închipuirea păcatelor trupeşti.
69. Am desfrânat cu fecioară, văduvă, feţe bisericeşti, cu rudenii sau cu cei de altă
credinţă.
70. Am trăit cu soţia înainte de cununia religioasă.
71. M-am căsătorit cu eretic (eretică), ateu sau păgân; nu sunt cununat în Biserică.
72. Am păcătuit cu dobitoace, păsări.
73. Am preacurvit cu altcineva, chiar şi cu femeie măritată, despărţind familii.
74. Am trăit trupeşte cu soţia în zile de post, sâmbăta, duminica şi sărbători, în timpul
perioadei lunare a soţiei sau în cele patruzeci de zile după naştere.
75. Nu m-am înfrânat de la împreunare nici când soţia a rămas însărcinată.
76. Am fost la nunţi cu lăutari, discoteci şi alte petreceri păgâne, necreştine. M-am uitat la
filme pornografice, întinându-mi mintea şi sufletul.
77. M-am căsătorit cu rude de sânge, din cuscrie, din înfiere sau din botez.
78. Am făcut vrajbă între oameni, provocând tulburare.
79. Am minţit la mărturisire.
80. M-am lăudat, m-am înălţat cu gândul.
81. Sunt încăpăţânat, nesupus, şi mândru în comportare şi împietrit la inimă.
82. Din mândrie şi ca să arăt bine, mă coafez, îmi vopsesc părul, buzele şi ochii cu
diferite vopsele, arătând prin aceasta lui Dumnezeu că nu m-a făcut aşa cum trebuia.
83. M-am îmbrăcat necuviincios, arătându-mi în felurite feluri goliciunea trupească prin
fuste scurte, rochii decoltate etc.
84. Am dat milostenii la săraci, în văzul lumii, ca să fiu lăudat, mândrindu-mă prin
aceasta.
85. Am fost făţarnic şi mi-a plăcut mult să fiu cinstit şi lăudat de oameni.
86. M-am lăcomit la avuţii.
87. Am fost zgârcit şi împietrit cu inima.
88. Am zavistuit (invidiat) pe altul pentru bunăstarea lui şi m-am bucurat pentru
necazurile lui.
89. M-am iuţit şi m-am mâniat de foarte multe ori, din cauza mâniei care m-a stăpânit miam pierdut răbdarea şi pacea minţii şi a inimii.
90. Fiind stăpânit de mânie, am ţinut minte răul asupra altora.
91. Mi-am făcut pântecele dumnezeu, slujindu-i lui şi făcându-i totdeauna voia.
92. În post am mers la petreceri, ospeţe, zile onomastice.
93. M-am lenevit de a mă ruga lui Dumnezeu în toată vremea.
94. Am dormit prea mult, m-am robit de trândăvie şi nu m-am sârguit de a priveghea
după a mea putere.
95. M-am lenevit de multe ori a merge la biserică, lipsind mai mult de trei duminici
consecutiv.
96. Uneori stând la rugăciune am avut gânduri spurcate; alteori am pierdut
rugăciunea prin răspândirea la lucrurile cele deşarte şi nefolositoare.
97. Am osândit pe alţii şi i-am judecat din ură şi răutate.
98. Am clevetit și vorbit de rău pe alţii,
99. Am omorât cinstea altora prin vorbirea de rău şi prin defăimarea lor.
100. Am fost stăpânit şi de aceste patimi: uitarea, neevlavia, iuţimea, amărăciunea,
înfurierea, ura de oameni, pomenirea de rău, osândirea, întristarea de suflet, îndoiala,
nemulţumirea faţă de Dumnezeu şi de oameni, cârtirea, clevetirea, înfumurarea,
părerea de sine, trufia, îngâmfarea, iubirea de stăpânire, iubirea de a porunci, dorinţa
de a plăcea oamenilor, neruşinarea, iubirea de slavă, iubirea de argint, iubirea de
plăceri trupeşti, iubirea de sine, împietrirea inimii, nesupunere, bârfă, defăimare,
zgârcenie, prefăcătorie.
101. M-am lepădat de dreapta credinţă ortodoxă, trecând la alte credinţe: eretice,
schismatice sau sectare (catolici, luterani, protestanţi, evrei, musulmani, budişti
baptişti, penticostali, adventişti, iehovişti, catolici etc).
102. Am practicat Yoga, Zen, arte marţiale, magie, spiritism, hipnotism şi am studiat
filosofia hindusă, ştiinţele oculte, teosofia, masoneria şi am crezut în reîncarnarea
sufletelor, care anulează învierea. Am fost de acord şi cu O.Z.N.-urile, bioenergia,
radiestezia, parapsihologia ş. a.
103. Am greșit cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul, cu știința și cu neștiința, cu voie și
fără de voie, în noapte și în zi, în toată vremea și în tot locul, cu toate cele cinci
simțuri, toate câte sunt scrise în zapisul satanei, pe toate le-am făcut pentru care din
toată inima mă căiesc și rog pe Dumnezeu să mă ajute să pun început bun.

vineri, 21 iunie 2019

LEGILE JUDECAŢII
Ziua judecăţii omului e totodată şi ziua naşterii din nou a lumii
când va fi Cer nou şi pământ nou, căci acestea care sunt, de istov vor arde. Deodată cu această minune a înnoirii cosmosului prin foc, omul e înnoit prin focul judecăţii. Astfel pe pământ sunt adeseori puzderii de legi omeneşti; la judecata lui Dumnezeu sunt numai două: legea iubirii de Dumnezeu şi legea iubirii de oameni, în care se cuprinde toată Scriptura. In loc de dosare, sunt cărţile morţii şi Cartea Vieţii, în care-s scrise toate faptele oamenilor.
în ziua judecăţii se împlineşte desăvârşit cuvântul, care zice:
"Mila şi adevărul merg înaintea Ta' , căci atunci oamenii vor fi întrebaţi despre:
1. faptele iubirii şi 2. mărturisirea dreptei credinţe, după
cuvântul:
"Cine se va ruşina de Mine şi de cuvintele
Mele în neamul acesta preacurvar şi păcătos, şi
Fiul Omului se va ruşina de el când va veni
întru mărirea Tatălui Său, cu sfinţii îngeri"
Mila şi adevărul, iubirea şi curajul mărturisirii lui Dumnezeu, iar
pe de altă parte, ura şi minciuna, acestea îi despart pe oameni în două, în buni şi răi, precum desparte păstorul oile de capre; oile de-a dreapta şi caprele de-a stânga.
Iubirea lui Dumnezeu nici la judecată nu uită pe săracii pe care
i-a iubit, numindu-Se în locul lor şi binecuvântând pe cei ce au avut milă.
"Flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat
am fost şi Mi-aţi dat să beau, străin am fost
şi M-aţi primit, gol, bolnav şi în temniţă am fost şi
aţi venit la Mine, - că întrucât aţi făcut acestea
săracilor, fraţilor Mei mai mici, Mie Mi-aţi făcut.
Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi
împărăţia, cea gătită vouă de la întemeierea lumii".
Faptele iubirii de oameni i-au adus pe aceştia în împărăţia iubirii
lui Dumnezeu.
Iar celor de la stânga, pentru faptele iubirii de sine, care calcă
peste oameni şi nesocoteşte pe Dumnezeu, le va spune osânda;
"Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul
cel veşnic, gătit diavolului şi îngerilor lui".
Pentru că:
"Flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc;
însetat, şi nu Mi-aţi dat să beau; străin, şi nu M-aţi
primit, gol, bolnav şi în temniţă am fost şi n-aţi
venit la Mine".
Şi se vor apăra aceştia zicând:
"Doamne când Te-am văzut flămând, sau însetat,
sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare
şi nu Ţi-am slujit Ţie?"
"întrucât nu aţi făcut acestea săracilor, fraţilor
Mei mai mici, pe care pururea i-aţi avut între voi, .
nici Mie nu Mi-aţi făcut!"
'Matei 25, 31-40.
ARSENIE BOCA - CARAREA IMPARATIEI Este posibil ca imaginea să conÅ£ină: 1 persoană, interior

CELE 7 SURLE
Dumnezeu îşi cheamă copiii prin mai multe graiuri, prin mai multe surle. Iată câteva
dintre ele:
1.Chemarea lăuntrică a conştiinţei;
2.Chemarea din afară a cuvântului;
3.Chemarea prin necazurile vieţii;
4.Chemarea prin necazurile morţii;
5.Chemarea prin semnele mai presus de fire;
6.Chemarea prin chinurile de pe urmă de la Antihrist;
7.Chemarea la Judecată.
ARSENIE BOCA-CARAREA IMPARATIEI Este posibil ca imaginea să conÅ£ină: 4 persoane

Oamenii aceştia, care boleau de răi ce erau, şi care nu pricepeau nimic din dumnezeirea lui Iisus, reprezintă acea coaliţie a veninului sufletesc contra Mântuitorului. Acei contemporani ai lui Iisus, otrăviţi de răutate, reprezintă culmea invidiei omeneşti contra sublimului. Căci de ce a fost invidiat Iisus ? - Din cauza minunilor Sale printre cei sărmani şi oropsiţi, cei dintâi chemaţi la mântuire. „Flămânzii erau hrăniţi, hrănitorul duşmănit; morţii erau înviaţi, invidioşii mureau de ciudă. Demonii erau alungaţi, iar Celui ce le poruncea, oamenii îi întindeau curse; leproşii erau curăţiţi, şchiopii umblau, surzii auzeau,
orbii vedeau, iar binefăcătorul era prigonit. In cele din urmă au osândit la moarte pe Dătătorul vieţii; au bătut cu biciul pe izbăvitorul oamenilor, şi au judecat la moarte pe Judecătorul lumii." (Sfântul Vasile cel Mare,
„Despre invidie", P.G. 31. 377-C. trad. I. Coman.)
Iar Iisus şi pentru aceştia s-a rugat Tatălui de iertare. Iubirea
aceasta de oameni - aşa cum sunt şi care n-a avut niciodată vreo umbră de cădere, i-a pricinuit lui Iisus o cruce neasemănat mai grea, pe care-o poartă şi de care se ţintuieşte cu fiecare din răutăţile noastre „de fiecare zi", până la sfârşitul lumii. Şi noi suntem printre iudeii care-L pironeau pe cruce, - fiecare în veacul său, pentru că Iisus e în toate veacurile.
ARSENIE BOCA-CUVINTE VIIEste posibil ca imaginea să conţină: 3 persoane

Iată ce e cu bolile. Ele vin pe capul oamenilor - şi uneori chiar pe
cap - de pe urma păcatelor: ca plată, ca ispăşanie şi ca hotar al păcatelor.
Dar durerea cea mai mare, pedeapsa cea mai grea e că plata păcatelor izbeşte şi în urmaşi, până la al treilea şi al patrulea neam. Iată ce scrie la
Deuteronom 5,9-10:
„Pedepsesc vina părinţilor în copii, până la al treilea şi al patrulea neam, pentru cei ce Mă urăsc; şi Mă milostivesc până la al miilea neam, către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele".
Cele mai grele boli sunt bolile de nervi. Mor nervii şi te trezeşti
slăbănog, tremurând de nu te mai poţi opri, sau bolnav la casa de nebuni Nu e boală de moarte, dar nici leac nu are. Şi cine distruge nervii ?
Iată cine, spun doctorii: beţia, curvia şi bolile ei, mânia sau furiile şi supărările peste măsură. Deci feriţi-vă de acestea, că ele omoară milioane de firişoare (celule) nervoase, care nu se mai refac în veac.
Toate celulele se refac, afară de celula nervoasă.
Un tată pătimaş de acestea n-are urmaşi sănătoşi, ba şi în nepoţii şi strănepoţii săi se moşteneşte ceva găunos, care la o întâmplare oarecare răbufneşte afară. E destul ca un tată să se îmbete o dată, ca să aibă din beţia aceasta un urmaş cu boala copiilor - epileptic. E destul să-şi sperie soţia o dată în vremea sarcinii ca dintr-asta să se aleagă un
copil nenorocit toată viaţa. Aşa se răzbună păcatele părinţilor în bieţii copii, care nu au vină. Spun acestea şi am de gând s-o mai spun, fiindcă în regiunea aceasta - odinioară capitala Daciei - acum se bea cel mai mult rachiu, de aceea aici sunt cei mai mulţi copii bolnavi de nervi - deşi oamenii pătimesc şi de alt rău mai mare: nu vor să aibă copii -, aici sunt şi slăbănogi, ca cel din Evanghelia de astăzi.
ARSENIE BOCA - CUVINTE VII