THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES

vineri, 21 iunie 2019

LEGILE JUDECAŢII
Ziua judecăţii omului e totodată şi ziua naşterii din nou a lumii
când va fi Cer nou şi pământ nou, căci acestea care sunt, de istov vor arde. Deodată cu această minune a înnoirii cosmosului prin foc, omul e înnoit prin focul judecăţii. Astfel pe pământ sunt adeseori puzderii de legi omeneşti; la judecata lui Dumnezeu sunt numai două: legea iubirii de Dumnezeu şi legea iubirii de oameni, în care se cuprinde toată Scriptura. In loc de dosare, sunt cărţile morţii şi Cartea Vieţii, în care-s scrise toate faptele oamenilor.
în ziua judecăţii se împlineşte desăvârşit cuvântul, care zice:
"Mila şi adevărul merg înaintea Ta' , căci atunci oamenii vor fi întrebaţi despre:
1. faptele iubirii şi 2. mărturisirea dreptei credinţe, după
cuvântul:
"Cine se va ruşina de Mine şi de cuvintele
Mele în neamul acesta preacurvar şi păcătos, şi
Fiul Omului se va ruşina de el când va veni
întru mărirea Tatălui Său, cu sfinţii îngeri"
Mila şi adevărul, iubirea şi curajul mărturisirii lui Dumnezeu, iar
pe de altă parte, ura şi minciuna, acestea îi despart pe oameni în două, în buni şi răi, precum desparte păstorul oile de capre; oile de-a dreapta şi caprele de-a stânga.
Iubirea lui Dumnezeu nici la judecată nu uită pe săracii pe care
i-a iubit, numindu-Se în locul lor şi binecuvântând pe cei ce au avut milă.
"Flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat
am fost şi Mi-aţi dat să beau, străin am fost
şi M-aţi primit, gol, bolnav şi în temniţă am fost şi
aţi venit la Mine, - că întrucât aţi făcut acestea
săracilor, fraţilor Mei mai mici, Mie Mi-aţi făcut.
Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi
împărăţia, cea gătită vouă de la întemeierea lumii".
Faptele iubirii de oameni i-au adus pe aceştia în împărăţia iubirii
lui Dumnezeu.
Iar celor de la stânga, pentru faptele iubirii de sine, care calcă
peste oameni şi nesocoteşte pe Dumnezeu, le va spune osânda;
"Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul
cel veşnic, gătit diavolului şi îngerilor lui".
Pentru că:
"Flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc;
însetat, şi nu Mi-aţi dat să beau; străin, şi nu M-aţi
primit, gol, bolnav şi în temniţă am fost şi n-aţi
venit la Mine".
Şi se vor apăra aceştia zicând:
"Doamne când Te-am văzut flămând, sau însetat,
sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare
şi nu Ţi-am slujit Ţie?"
"întrucât nu aţi făcut acestea săracilor, fraţilor
Mei mai mici, pe care pururea i-aţi avut între voi, .
nici Mie nu Mi-aţi făcut!"
'Matei 25, 31-40.
ARSENIE BOCA - CARAREA IMPARATIEI Este posibil ca imaginea să conÅ£ină: 1 persoană, interior

CELE 7 SURLE
Dumnezeu îşi cheamă copiii prin mai multe graiuri, prin mai multe surle. Iată câteva
dintre ele:
1.Chemarea lăuntrică a conştiinţei;
2.Chemarea din afară a cuvântului;
3.Chemarea prin necazurile vieţii;
4.Chemarea prin necazurile morţii;
5.Chemarea prin semnele mai presus de fire;
6.Chemarea prin chinurile de pe urmă de la Antihrist;
7.Chemarea la Judecată.
ARSENIE BOCA-CARAREA IMPARATIEI Este posibil ca imaginea să conÅ£ină: 4 persoane

Oamenii aceştia, care boleau de răi ce erau, şi care nu pricepeau nimic din dumnezeirea lui Iisus, reprezintă acea coaliţie a veninului sufletesc contra Mântuitorului. Acei contemporani ai lui Iisus, otrăviţi de răutate, reprezintă culmea invidiei omeneşti contra sublimului. Căci de ce a fost invidiat Iisus ? - Din cauza minunilor Sale printre cei sărmani şi oropsiţi, cei dintâi chemaţi la mântuire. „Flămânzii erau hrăniţi, hrănitorul duşmănit; morţii erau înviaţi, invidioşii mureau de ciudă. Demonii erau alungaţi, iar Celui ce le poruncea, oamenii îi întindeau curse; leproşii erau curăţiţi, şchiopii umblau, surzii auzeau,
orbii vedeau, iar binefăcătorul era prigonit. In cele din urmă au osândit la moarte pe Dătătorul vieţii; au bătut cu biciul pe izbăvitorul oamenilor, şi au judecat la moarte pe Judecătorul lumii." (Sfântul Vasile cel Mare,
„Despre invidie", P.G. 31. 377-C. trad. I. Coman.)
Iar Iisus şi pentru aceştia s-a rugat Tatălui de iertare. Iubirea
aceasta de oameni - aşa cum sunt şi care n-a avut niciodată vreo umbră de cădere, i-a pricinuit lui Iisus o cruce neasemănat mai grea, pe care-o poartă şi de care se ţintuieşte cu fiecare din răutăţile noastre „de fiecare zi", până la sfârşitul lumii. Şi noi suntem printre iudeii care-L pironeau pe cruce, - fiecare în veacul său, pentru că Iisus e în toate veacurile.
ARSENIE BOCA-CUVINTE VIIEste posibil ca imaginea să conţină: 3 persoane

Iată ce e cu bolile. Ele vin pe capul oamenilor - şi uneori chiar pe
cap - de pe urma păcatelor: ca plată, ca ispăşanie şi ca hotar al păcatelor.
Dar durerea cea mai mare, pedeapsa cea mai grea e că plata păcatelor izbeşte şi în urmaşi, până la al treilea şi al patrulea neam. Iată ce scrie la
Deuteronom 5,9-10:
„Pedepsesc vina părinţilor în copii, până la al treilea şi al patrulea neam, pentru cei ce Mă urăsc; şi Mă milostivesc până la al miilea neam, către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele".
Cele mai grele boli sunt bolile de nervi. Mor nervii şi te trezeşti
slăbănog, tremurând de nu te mai poţi opri, sau bolnav la casa de nebuni Nu e boală de moarte, dar nici leac nu are. Şi cine distruge nervii ?
Iată cine, spun doctorii: beţia, curvia şi bolile ei, mânia sau furiile şi supărările peste măsură. Deci feriţi-vă de acestea, că ele omoară milioane de firişoare (celule) nervoase, care nu se mai refac în veac.
Toate celulele se refac, afară de celula nervoasă.
Un tată pătimaş de acestea n-are urmaşi sănătoşi, ba şi în nepoţii şi strănepoţii săi se moşteneşte ceva găunos, care la o întâmplare oarecare răbufneşte afară. E destul ca un tată să se îmbete o dată, ca să aibă din beţia aceasta un urmaş cu boala copiilor - epileptic. E destul să-şi sperie soţia o dată în vremea sarcinii ca dintr-asta să se aleagă un
copil nenorocit toată viaţa. Aşa se răzbună păcatele părinţilor în bieţii copii, care nu au vină. Spun acestea şi am de gând s-o mai spun, fiindcă în regiunea aceasta - odinioară capitala Daciei - acum se bea cel mai mult rachiu, de aceea aici sunt cei mai mulţi copii bolnavi de nervi - deşi oamenii pătimesc şi de alt rău mai mare: nu vor să aibă copii -, aici sunt şi slăbănogi, ca cel din Evanghelia de astăzi.
ARSENIE BOCA - CUVINTE VII

vineri, 5 aprilie 2019


Cu Dumnezeu nu negociezi mantuirea..Ca te pocaiesti azi sau maine sau la batranete...Din momentul in care ai cunoscut adevarul,a nu dori sa te schimbi,sa implinesti poruncile lui Dumnezeu,te face nevrednic de darul mantuirii primit de la Iisus Hristos..Iar ca sa fi vrednic de acest dar nepretuit,trebuie sa se vada roadele faptelor tale..Dumnezeu nu este induiosat nici de inteligenta omului,nici de aspectul exterior,nici de avutia lui,ci de smerenia si de faptele lui.Daca pe oameni ii poti cumpara cu ceva din toate aceste nimicuri,pe Dumnezeu nu-L poti cumpara.Si degeaba unii se grabesc la spovedanie,cu gandul ca imediat dupa aceea vor putea pacatui din nou in voie.E ca si cum ar avea fata de Dumnezeu,un gand viclean si si-ar marturisi pacatele.spunandu-si ca si-au facut datoria de crestin...Este la fel ca si cand nu s-ar fi spovedit deloc.A-ti marturisi pacatele in fata lui Iisus,nu este o datorie ci este o lucrare prin care iti vindeci sufletul si trupul.Cine nu intelege asta,degeaba se spovedeste..Spovedania este o operatie pe suflet,prin care este indepartat pacatul,care este pentru suflet,ce este cancerul pentru trup..Asa cum cancerul ucide trupul,asa si pacatele ucid sufletul si-l indeparteaza pentru totdeauna de Dumnezeu Tatal..Ce poate fi mai trist si mai deprimant,decat sa stii ca nu-L vei vedea niciodata pe Dumnezeu si vei fi lipsit de El pentru vecie?

marți, 31 iulie 2018

Cartea înțelepciunii lui Solomon
12. Nu vă grăbiţi moartea prin rătăcirile vieţii voastre şi nu vă atrageţi pieirea prin fapta mâinilor voastre.
13. Căci Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu se bucură de pieirea celor vii.
14. El a zidit toate lucrurile spre viaţă şi făpturile lumii sunt izbăvitoare; întru ele nu este sămânţă de pieire şi moartea n-are putere asupra pământului.
15. Dreptatea este nemuritoare, iar nedreptatea aduce moarte.
16. Dar cei necredincioşi îşi atrag moartea cu mâinile şi cu glasul, se uită la ea ca la o prietenă, sunt pătimaşi după ea şi au făcut legătură cu ea şi cu adevărat vrednici sunt să fie ai ei.
Cap. 2
1. Cei care cugetă nedrept şi-au zis în sine: "Viaţa noastră este scurtă şi tristă şi omul nu poate scăpa de moarte, nici nu cunoaşte cine l-ar izbăvi de şeol.
2. Din întâmplare am ajuns să fim cum suntem şi după viaţa aceasta vom fi ca şi cum n-am fi fost niciodată; căci fum este suflarea din nările noastre şi cugetarea o scânteie care se aprinde din mişcarea inimii noastre.
3. Când se va stinge, trupul nostru se va face cenuşă şi duhul se va risipi ca aerul cel uşor.
4. Numele nostru se va uita cu vremea şi nimeni nu-şi va aduce aminte de lucrurile noastre şi viaţa noastră va trece ca urma norului şi se va risipi ca negura, pe care o alungă razele soarelui şi căldura lui o îngreuiază.
5. Ca umbra de trecătoare este viaţa noastră şi sfârşitul ei este fără înapoiere, că s-a pecetluit şi nimeni nu mai vine înapoi.
6. Veniţi deci şi să ne desfătăm cu bunătăţile cele de acum şi de făpturi să ne folosim cu toată căldura tinereţii.
7. Să avem din belşug vinuri scumpe şi miresme şi să nu lăsăm să treacă florile de primăvară.
8. Să ne încununăm cu flori de trandafir, până nu se veştejesc.
9. Nimeni dintre noi să nu lipsească de la petrecerile noastre, să lăsăm pretutindeni semnele veseliei noastre, căci aceasta este partea şi menirea noastră.
10. Să asuprim pe cel sărac şi drept, să nu ne fie milă de văduvă, şi de cărunteţile bătrânului încărcat de ani să nu ne ruşinăm.
11. Puterea noastră să fie legea dreptăţii noastre, că ce este slab nu este de nici un folos.
12. Să vânăm pe cel drept, fiindcă ne stinghereşte şi se împotriveşte isprăvilor noastre şi ne scoate vină că stricăm legea şi ne învinovăţeşte că nu umblăm cum am fost învăţaţi din copilărie.
13. El se face pe sine că are cunoştinţă despre Dumnezeu şi se numeşte: fiul Domnului.
14. El este pentru noi ca o osândă a gândurilor noastre şi ne este greu chiar când ne uităm la el.
15. Căci viaţa lui nu seamănă cu viaţa celorlalţi şi cărările lui sunt schimbate.
16. Înaintea lui suntem socotiţi ca necuraţi şi de căile noastre se fereşte ca de o spurcăciune; el fericeşte sfârşitul celor drepţi şi se laudă că are pe Dumnezeu drept tată.
17. Deci să vedem dacă cuvintele lui sunt adevărate şi să cercetăm ce i se va întâmpla ieşind din această viaţă.
18. Căci dacă dreptul este fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îl va apăra şi-l va scoate din mâna potrivnicilor săi.
19. Să-l încercăm cu ocări şi cu chinuri, ca să vedem cât este de răbdător şi să încercăm suferinţa lui.
20. Să-l dăm unei morţi de ocară căci, după vorba lui, Dumnezeu va avea grijă de el".
21. Acestea sunt gândurile lor, dar ei se amăgesc, viclenia lor i-a orbit.
22. Ei nu cunosc tainicele puneri la cale ale lui Dumnezeu, ei n-au nădejde în răsplata sfinţeniei şi nu cred că sufletele curate vor avea. cununa lor.
23. Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după chipul fiinţei Sale.
24. Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoasca.
Imagini pentru SOLOMON