THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES

sâmbătă, 31 decembrie 2011

SPERANTA MOARE ULTIMA

Cat adevar este in aceasta zicere...Daca am fi atat de puternici sa facem fata vicisitudinilor vietii si am spera ca totul se va preschimba in bine,asa cum ne-am dorit,am atinge cerul,doar inatinzand mainile catre el.Am simti pe Dumnezeu,care intruchipeaza fericirea absoluta.De cand devenim constienti de noi insine incepem sa speram.Ca vom obtine ceva,ca ne vom indeplini visele si luptam pentru materializarea lor.Aceasta lupta este atat de frumoasa, ca nici nu va puteti imagina.Dar,in acelasi timp este destul de sinuoasa.Cu cat credem ca ne apropiem de finalul luptei,cu atat obstacolele devin din ce in ce mai greu de trecut.Dar tocmai in asta consta frumusetea luptei si maretia ei.Mai ales cand luptam pentru iubire,pentru savarsirea unui lucru maret.Speranta ne indeamna intotdeauna sa facem orice sacrificiu,mergand pana la sacrificiu de sine pe altarul idealurilor noastre.A lupta pentru iubire,pentru salvarea unei vieti,pentru salvarea unui suflet din ghearele deznadejdii,inseamna sa te contopesti cu Dumnezeu,sa devi una cu El.Speranta este cea ne ghideaza viata si ne conduce pe drumurile care duc spre visele noastre.Daca avem incredere in iubirea si devotamentul nostru,in puterea noastra de sacrificiu si in Dumnezeu, care nu ne lasa niciodata singuri,cu siguranta vom atinge cu mana visele noastre.Le vom palpa ca pe orice obiect material,le vom simti forma si le vom vedea frumusetea.Intreaga noastra suferinta de pana atunci, ne va fi parut o joaca de copii.Uitandu-ne in urma vom spune ca a meritat tot efortul.Si atunci fericirea va fi deplina.Uneori aceasta lupta,poate dura intreaga viata.Dar cu cat nu ne vom abate de la acest drum,suferind orice fel de incercare fara sa abandonam,cu atat bucuria va fi mai mare,iar fericirea totala.Nu abandonati niciodata lupta pentru atingerea idealului vostru, pentru ca nu stiti ce pierdeti.Mergeti inainte cu orice chip,iar daca vi se pare prea greu,cereti ajutorul lui Dumnezeu.Vi-l va da neconditionat si vesnic.Din iubire pentru voi.Speranta si lupta sunt doua conditii esentiale pentru indeplinirea viselor voastre.Sa nu lasati pe nimeni sa va abata de la visele voastre sau sa vi le ucida.Nu uitati niciodata ca speranta moare ultima!
Va doresc un an nou plin de sperante si putere pentru a va indeplini visele si idealurile,plin de iubire,de caritate,de iertare si buna intelegere intre voi.
"La multi ani!"

SIMONA POPESCU
Saturday, 31 December, 2011
11:28:04 PM

vineri, 30 decembrie 2011

FERICITI FACATORII DE PACE SI CEI MILOSTIVI, CACI ACEIA VOR MOSTENI IMPARATIA LUI DUMNEZEU!

Am intalnit in viata mea tot felul de oameni.Oameni buni,mai putin buni,oameni iubitori si mai putin iubitori,oameni dedicati unor idealuri marete sau oameni cantonati in rutina vietii de zi cu zi.Dar cel mai adesea am intalnit oameni care fara nici o mustrare de constiinta au incercat sa dezbine pe altii.Fatis sau indirect.Acesti oameni,manati de orgolii,de ranchiuna sau fiind simple instrumente ale fortelor malefice obscure,au incercat sa dezbine,sa desparta si sa faca rau cu orice chip,folosindu-se de mijloace din cele mai urate si neplacute in fata lui Dumnezeu.Insa mare mi-a fost surpriza sa constat ca in mijlocul acestora,am intalnit si oameni care au incercat prin bunele intentii,sa aduca pacea intre oameni,sa-i impace,sa-i reuneasca prin iubire.Acestia din urma sunt oameni adevarati,oameni cu inima,cu un spirit inalt,oameni elevati spiritual.Ca sa fi elevat spiritual nu trebuie sa fi citit biblioteci intregi de carti religioase sau de natura spirituala,ci trebuie ca aceasta calitate sa fie innascuta si mai apoi slefuita prin educatie,prin experientele personale.Spunea Isus adresandu-se fariseilor:"Vai de voi,carturari si Farisei fatarnici!Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite,cari,pe dinafara se arata frumoase,iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratenie.Tot asa si voi,pe dinafara va aratati oameni neprihaniti oamenilor,dar pe dinlauntru sunteti plini de fatarnicie si de faradelege.Vai de voi,carturari si Farisei fatarnici!Pentru ca voi ziditi mormintele proorocilor,impodobiti gropile celor neprihaniti.."Zilele acestea le traim si acum,cand oameni care in fata altora se arata neprihaniti si curati sufleteste,sunt pe dinauntru necurati.Cei care sunt cu adevarat elevati spiritual si cu o inalta tinuta morala,sunt tintele celor opusi lor.Si totusi mai exista si oameni care nu se dau batuti in aceasta lupta nevazuta si surda intre dreptate si nedreptate,intre minciuna si adevar,intre iubire si ura.Acestia sunt oameni puternici si demni,oameni pe care nu-i sperie nimic din ce este rau.De multe ori am observat ca sunt oameni care, desi au cunostiinta de un conflict intre altii,trec nepasatori fara sa intervina impaciuitor,sau mai rau,incearca sa-i distanteze si mai mult,sa faca ceva pentru a adanci conflictul dintre acestia.Dar am intalnit si oameni care au incercat sa medieze conflicte si chiar sa se implice la impacarea partilor.Am intalnit oameni care au ras de suferinta altora si am intalnit oameni care au fost alaturi cu sufletul de cei afectati de un conflict.Ce este oare mai bine?Sa fi nepasator,orb si surd la suferinta altuia?Sa mai infigi si tu un cutit in rana deschisa in inima sa?Sau sa-i mangai sufletul printr-o vorba buna macar?Astazi am avut revelatia ca desi putini la numar,exista oameni sufletisti,oameni facatori de pace.M-a impresionat pana la lacrimi aceasta revelatie divina.Si mi-am pus intrebarea cum de sunt oamenii atat de diferiti?Ce ii diferentiaza?Pentru ca toti suntem de origine divina,toti din Dumnezeu purcedem.Si totusi suntem atat de diferiti.De ce oare?De aici se poate usor deduce ca diferenta provine din nivelul spiritual al fiecaruia.Cei care dezbina si fac rau nu pot fi in nici un caz elevati spiritual,dupa cum cei care contribuie la mentinerea pacii si armoniei sau la restabilirea lor,sunt inalt spirituali.Nivelul elevatiei spirituale este dat de nivelul credintei in Dumnezeu,in legile sale divine care stapanesc universul."Nimic necurat nu va intra in imparatia cerurilor!"Este un adevar incontestabil.Insa pana la imparatia cerurilor,avem de trait o viata pamanteasca,pe care trebuie sa o traim in acelasi mod in care vrem sa traim vesnic.Va voi reda aici,desi stiu ca multi daca nu toti dinte voi le stiti deja,cuvintele lui Isus,care nu au nevoie de nici o interpretare.Nu a existat carturar sau filozof de-a lungul existentei planetei noastre,care sa-l poata egala in exprimare pe Isus.Tocmai de aceea mi s-ar parea ca umilele mele cuvinte nu ar putea reda ceea ce Isus a lasat ca mostenire,adica pretioasele Sale invataturi.
"Caci am fost flamand si Mi-ati dat de mancat;Mi-a fost sete.si Mi-ati dat de baut;am fost strain si M-ati primit.am fost gol si M-ati imbracat;am fost bolnav si ati venit sa Ma vedeti;am fost in temnita si ati venit la Mine.Atunci cei neprihaniti ii vor raspunde:Doamne,cand Te-am vazut noi flamand si Ti-am dat sa mananci?Sau fiindu-Ti sete Ti-am dat de baut?Cand Te-am vazut noi strain si Te-am primit?Sau gol si Te-am imbracat?Drept raspuns,Imparatul le va zice:"Adevarat va spun voua ca,oridecateori ati facut aceste lucruri unuia din acesti neinsemnati frati ai Mei,Mie mi le-ati facut"Apoi va zice celor dela stanga Lui:"Duceti-va dela Mine,blestematilor,in focul cel vecinic,care a fost pregatit diavolilor si ingerilor lui!Caci am fost flamand si nu Mi-ati dat sa mananc;Mi-a fost sete si nu Mi-ati dat sa beau;am fost strain si nu M-ati primit;am fost gol si nu M-ati imbracat;am fost bolnav si in temnita si n-ati venit la Mine".Atunci ii vor raspunde si ei:"Doamne cand nu Te-am vazut noi flamand sau fiindu-ti sete,sau strain sau gol,sau bolnav,sau in temnita si nu Ti-am slujit?"Si El,drept raspuns le va zice:"Adevarat va spun voua,ca oridecateori n-ati facut aceste lucruri unuia dintr-acesti foarte neinsemnati frati ai Mei,Mie nu mi le-ati facut!"
Cuvintele acestea sa le aveti intiparite in minte si in suflet de cate ori veti fi in postura de a face aceste lucruri,pentru ca,facand un bine cuiva aflat la nevoie si nu numai,lui Dumnezeu ii faceti.Iar nefacand prin ignorarea celui aflat la nevoie sau celui de langa voi,lui Dumnezeu nu ii veti face.Este imposibil sa nu poti ajuta un om.Daca nu poti material,macar cu o vorba buna sa-i mangaiati sufletul.Pentru ca,mai mult decat orice,cuvintele au rolul de a purta in ele zidirea lui Dumnezeu.Cuvintele zidesc.Zidesc dupa felul lor.Daca sunt cuvinte mangaietoare vor zidi iubire,iar daca sunt cuvinte dezbinatoare sau defaimatoare vor zidi neiubire.Cineva mi-a spus o pilda foarte graitoare.Mi-a spus asa:"Daca vezi intr-un magazin un om fara o ureche,ii plangi de mila.Te intrebi ce o fi suferit sau cat sufera din lipsa urechii.Dar daca vezi un om care o caciula pusa stramb pe cap si-i acopera decat o ureche,suntem tentati sa radem de el,pentru ca nu e atent cu infatsarea lui,cu imaginea lui."Iata un exemplu de defaimare a unui om care desi poate nu stie ca l-am jignit prin atitudinea noastra,va fi afectat de sagetile cuvintelor noastre.Sa avem grija sa zidim prin cuvinte iubire.Nu ura,dispret,dezbinare intre oameni.Sa incercam sa nu fim nepasatori cu cei din jurul nostru,ci sa ne purtam cu ei cum am vrea sa se poarte si ei cu noi.Numai asa vom fi fericiti pe toate planurile.Fericirea vine din daruire de iubire,compasiune,intelegere si toleranta si iertarea celor gresiti noua.

SIMONA POPESCU
Saturday, 31 December, 2011
3:18:45 AM

joi, 29 decembrie 2011

Deciziile care ne influenteaza viata

Viata noastra,inca de cand incepem sa devenim constienti de noi ca fiinte umane,este un lung sir de decizii.Putem alege intre bine si rau,intre frumos si urat,intre a fi fericiti sau nefericiti.Cu toate ca avem un destin trasat de sus,uneori ne abatem de pe calea destinului prin propriile noasre alegeri.Dar aceste alegeri intotdeauna sunt nefaste.Orice este impotriva destinului este nefast noua.Cum ne dam insa seama daca drumul pe care mergem este cel din vointa divina sau e doar propria noastra alegere?Destinul,in viziunea mea e atunci cand revenim pe acelasi drum pe care am mai fost fara sa ne dam seama si fara sa facem nimic in acest sens.Cu alte cuvinte,destinul ne poarta pasii intr-acolo unde trebuie sa ne aflam.Daca ne incapatanam sa ne abatem de la acest drum cu siguranta vom avea de suferit.Intotdeauna avem de ales intre doua drumuri care au sensuri diferite.Decizia pe care trebuie sa o luam este intodeauna foarte grea.Pentru ca nu stim ce ne asteapta la capat de drum.Poate fi mai bine sau mai rau.Atunci cum putem lua totusi o decizie in asa fel incat sa nu regretam ca am facut pasul gresit?Spun acest lucru pentru ca,atunci cand suntem in postura de a lua o decizie,inseamna ca vrem ca ceva important sa se intample in viata noastra.Dar cum putem fi siguri ca am lua decizia cea mai buna?Ei bine,nu putem.Este imposibil de cele mai multe ori.In acest caz, trebuie sa apelam la singurul care ne poate ajuta sa luam decizia corecta pentru viata noastra.La Dumnezeu.El este singurul care ne poate da ajutorul,singurul care ne vrea binele neconditionat,care ne iubeste neconditionat.Dumnezeu ne iubeste si ne vrea fericiti.Cand nu stim incotro sa o luam si suntem intre doua drumuri,nestiind pe care sa-l alegem,sa-l rugam pe Dumnezeu sa ne ajute.Cu siguranta printr-un semn cat de mic ne va ajuta sa pasim pe drumul cel bun.Nu trebuie sa spunem decat:"Doamne!eu nu stiu pe ce cale sa merg.Nu stiu incotro sa o iau.Nu stiu daca ce as alege eu mi-ar fi de folos vietii mele sau sufletului meu.Da-mi Doamne din intelepciunea Ta si indruma-ma pe drumul cel bun.Ajuta-ma sa iau deciziile corecte pentru viata mea,ca eu nu stiu daca e bine sau e rau.Imi las viata mea in mainile Tale si fa ce vrei cu ea.Ca eu nu stiu ce sa fac cu ea.Stiu ca Tu imi vrei doar binele si nu m-ai duce pe un drum nefolositor mie sau care sa-mi aduca suferinta.Ajuta-ma Doamne!" Asa sa spuneti si Dumnezeu va va ajuta cu siguranta.M-am aflat si eu de multe ori in aceasta situatie si Dumnezeu m-a ajutat.Deciziile cele mai grele trebuie luate in momentele de cumpana din viata noastra.Dar fara ajutorul lui Dumnezeu nu vom alege niciodata ce e bine.Nu va fie greu sa cereti ajutorul Tatalui nostru.Pentru ca Tatal Nostru care ne-a dat viata si ne-a facut dupa chipul si asemanarea Lui ne iubeste atat de mult incat nu va puteti imagina.Poate si parintii nostrii pamanteni ne iubesc la fel de mult dar nu intotdeauna ne pot calauzi pe o cale buna pentru noi.Si nu pentru ca nu ar vrea,ci pentru ca nu intotdeauna ce cred ei ca este bine pentru noi,ne este si bine.Este bine doar in viziunea lor.Insa noua s-ar putea sa ne faca rau.Dar Dumnezeu,care este iubire totala si absoluta si atoatestiutor,care stie totul despre noi,pana in cele mai adanci strafunduri ale sufletului,este singurul care ne poate indruma pe calea cea dreapta si folositoare vietii noastre.Nu ocoliti sfaturile Sale,nu ocoliti semnele pe care vi le da,nu pregetati sa-I cereti ajutorul.Dumnezeu va va ajuta si va va raspunde la toate intrebarile pe care vi le puneti.Intrati in dialog direct cu El prin intermediul rugaciunii sau vorbind pur si simplu cu El dupa cum simte inima voastra.Ca si cum ati vorbi cu un parinte drag.Va va asculta pana la capat si va va ajuta.Dumnezeu fie cu voi toti in fiecare secunda a vietii voastre!

 
SIMONA POPESCU
Thursday, 29 December, 2011
21:29:28

marți, 27 decembrie 2011

DESTINE

De cand se intrupeaza o fiinta,incepe si destinul sau,calatoria pe care o va urma de-a lungul vietii.Se spune ca la nasterea unui copil vin ursitorile care previzioneaza ce va face sau cum va fi in viata pe care o va trai.Acesta configureaza in viziunea populara destinul acelui copil.Insa destinul este hotarat de sus de catre Dumnezeu.Destinul de fapt este calea catre desavarsire si orice am face bine sau rau,,tot acolo vom ajunge.La desavarsire.Orice am face potrivnic destinului care ne-a fost hotarat,pana nu vom ajunge la desavarsire,viata noastra va fi un lung sir de suferinte.Dumnezeu ne vrea fericiti,iar daca nu suntem, este datorita incalcarilor legilor divine,datorita faptului ca ne incapatanam sa ne abatem de la menirea noastra,de la destinul nostru.Gresind in mod repetat,ne vom izbi de aceleasi situatii,pana cand spiritul nostru,impovarat de atatea greseli,va cere lui Dumnezeu eliberarea de aceasta repetitie nefasta.Si acest lucru se intampla prin constientizarea greselilor,prin remuscarile care survin,apoi prin rugaciunea de eliberare.Rugaciunea catre Dumnezeu de a fi iertati si de a ne ajuta sa ne despovaram sufletul.Dumnezeu, prin mare mila sa,ne preia toate apasarile sufletesti in urma unei simple rugaciuni,daca e rostita cu umilinta si cu iubire.E un adevar incontesatbil ca doar daca il rogi pe Dumnezeu sa-ti ia povara pacatelor de pe umerii tai,o si face.Din iubire o face.Iertandu-te si curatindu-te pana devii asemenea unui inger.Si de fiecare data cand gresesti,daca te rogi,te va curati si ti va usura povara sufletului.Multi spun ca destinul ti-l faci tu.Dar nu este deloc asa.Nu are importanta cum arati fizic sau cat de sarac sau bogat esti.Saracia sau bogatia,ca si aspectul exterior nu au nimic a face cu destinul.Singura legatura cu destinul o are iubirea.Daca iubirea nu este prezenta in viata ta,nimic altceva nu conteaza.Fiecare fiinta a iubit si a simtit iubirea macar o data in viata.Nu exista om care sa nu o fi cunoscut.Cei care se plang ca nu au cunoscut-o nu sunt sinceri cu ei insisi.Au cunoscut-o dar nu au fost in stare sa o recunoasca sau nu i-au acordat atentie.Apoi se intreaba de ce sunt nefericiti,tristi si destinul le pare potrivnic.Cei ce sunt in stare sa o recunoasca si sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru ca au parte de iubire vor fi fericiti si puternici.Iubirea traseaza destinele si nu alte calitati umane.In lipsa ei fiinta se stinge treptat si moare.Acest lucru se intampla pana si la animale.Am avut doi pestisori intr-un acvariu.Un el si o ea.Din motive numai de Dumnezeu stiute,ea a murit.La foarte scurt timp,adica la un interval de cateva minute,a murit si el.In lipsa iubirii viata i s-a stins.Am vazut la o pisicuta acelasi lucru.Pisicuta a nascut 4 puiuti.Unul dintre ei a fost luat de langa mama sa si la scurt timp a murit.Din lipsa iubirii.Iubirea se manifesta in orice particula a universului.Daca iubire nu ar fi,nu ar fi existat nici universul si nici noi.Destinul pestisorului ca si cel al puiului de pisica a fost marcat de lipsa iubirii.Nu de mediul in care a trait si nici de hrana.Iubirea este vitala,este baza tuturor destinelor,este de neinlocuit.Cand ma gandesc la iubire,imi revin mereu in minte cuvintele neasemuit de frumoase ale sf.apostol Pavel care aduce o oda iubirii.
 
Întâia Epistolă către Corinteni
a Sfântului Apostol Pavel CAPITOLUL 13
Dragostea şi bunurile ei.

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Sa aveti mereu in minte aceste cuvinte si de cate ori veti avea ispita de a lasa iubirea pe un plan inferior altora,cum ar fi faima sau bogatia,sau orice altceva,sa va aduceti aminte ca in afara iubirii nimic nu exista.Si daca exista atunci le ai pe toate.
 
SIMONA POPESCU
Tuesday, 27 December, 2011
3:57:34 PM
 
 

duminică, 25 decembrie 2011

PUTEREA IUBIRII

Mereu vorbesc despre iubire,dar nu ca sa ma repet, ci pentru ca este un subiect inepuizabil.
Iubirea se regaseste peste tot si se manifesta in orice secunda a vietii noastre. Ne regasim
drumul spre casa, luminati fiind de farul iubirii,chiar daca ne ratacim uneori...Iubirea ne este
ghid divin,ne este indrumator spiritual,ne este totul.Fara iubire ne ratacim pe caile sinuoase
ale vietii,ne afundam in abisuri din care putem sa nu mai iesim niciodata.Iubirea este atat de puternica,ca nici nu va puteti imagina.Cand iubesti devii asemenea lui Dumnezeu.Nimic nu te poate
dobora,nimic nu te poate atinge.Sau daca exista forte negative care incearca sa te puna la pamant,
desi e o lupta grea,pe masura raului suferit,cand iubesti asemenea lui Dumnezeu,intotdeauna vei
iesi invingator.Iubirea este cea mai puternica arma cunscuta vreodata.Daca cineva incearca si
reuseste initial sa-ti faca rau,prin iubire poti depasi momentele grele si capeti puteri nebanuite.
Daca o fiinta draga tie iti face rau,iubeste-o mai mult ca inainte si ii vei face un bine.Pentru ca
transmitandu-i iubire,o incarci cu iubire si raul care a determinat-o sa pacatuiasca impotriva iubirii, se va estompa pana la disparitie totala.Transferul de iubire este ca si o transfuzie de sange,vital pentru supravietuire.Fara iubire suntem mai intai morti sufleteste.Si ce e oare mai trist decat sa ai un suflet inchis,lipsit de bucuria iubirii?Nimic nu e mai trist si mai infiorator decat sa fi lipsit de iubire.Poti avea averi si faima,dar daca iubire nu ai,nimic nu ai.Nu trebuie sa cazi in plasa urii daca cineva cu voie sau fara voie greseste fata de tine,ci mai mult iubeste-l.De-ti ia toata averea,de te lasa sarac,flamand si gol,iubeste-l.De te loveste sau te umileste,iubeste-l mai mult.Iubeste-i sufletul,pentru ca el saracul nu are nici o vina.El este incatusat in trupul macinat de slabiciuni omenesti.Arata-i ca-l iubesti asa cum il iubesti pe Dumnezeu si se va smeri in fata iubirii tale.Fara exceptie se intampla acest lucru.Cel slab are nevoie de o infuzie imensa de iubire.Daca nu ii este data sau nu o poate recunoaste tocmai datorita slabiciunilor,se va imbolnavi si va pieri.Si nu vrei ca el sa moara,tocmai pentru ca-l iubesti.Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci indreptarea lui.Iar indreptarea se face numai prin iubire.Iubeste pe cel ce te iubeste,dar iubeste mai mult pe cel care, chiar daca te iubeste,greseste fata de tine.Astfel va indumnezeiti amandoi.Daca-l vei lasa sa piara neiubindu-l,nu-ti vei fi recunoscut menirea pe acest pamant,aceea de a iubi asa cum Dumnezeu ne iubeste pe noi toti,fara deosebire.Iubirea face minuni si strabate ziduri,infrunta furtuni si valuri ucigase.Daruieste iubire si vei primi vesnicia in iubirea lui Dumnezeu!

SIMONA POPESCU
Monday, December 26, 2011

Nu te lasa, orice s-ar intampla.....

invata de la viata

Ingerii intelepciunii

Ingerii compasiunii

Ingerii rabdarii

marți, 20 decembrie 2011

IMPARATIA CERURILOR ESTE APROAPE

Traim zilele cand ura incepe sa ia locul iubirii,cand semeni de-ai nostrii sunt condamnati pe nedrept,cand orgoliile si sentimentele negative castiga teren in fata celor frumoase,pozitive,cand mame isi omoara copiii,cand copii isi ucid parinti,cand oameni isi fac rau unul altuia,cand Dumnezeu a ramas pe ultimul loc in inimile noastre.Traim zilele cand iubirea se lupta cu ura,cand semeni de-ai nostrii lupta pentru adevar,cand puritatea sufleteasca se lupta cu intinaciunea altor suflete.In ultimul timp aceasta lupta acerba a luat o foarte mare amploare,manifestandu-se in toate categoriile sociale si in intreaga societate incepand cu nucleul familial.Isus spunea ca daca cineva ne uraste,pe El insusi Il uraste si daca cineva ne iubeste,pe El insusi Il iubeste.Iar cine pazeste cuvintele Lui Il iubeste si cine nu le pazeste Il uraste. Daca vom pazi poruncile Lui,vom ramane in dragostea Lui iar daca nu, ne va alunga de la fata Lui.Nu este dragoste mai mare decat sa-si dea cineva viata pentru aproapele sau.Daca ramanem in Isus si daca ramane in noi,ni se se va da orice am cere.Dumnezeu ni L-a trimis pe Fiul Sau sa ne invete ce e iubirea si totusi o dam la o parte si o alungam din viata noastra cu buna stiinta. Ne place sa traim in intuneric,preferand-o in locul luminii.Alungam iubirea din viata noastra asa cum L-am alungat pe Isus din mijlocul nostru si nu L-am recunoscut cat a fost printre noi.Isus a fost respins de catre toti si prigonit,a fost ucis prin rastignire desi ne-a daruit cea mai pura forma de iubire."M-au prigonit fara temei",Ioan.15,16.Asa si multi dintre noi suntem prigoniti fara temei.Sa luam aminte si sa ne indreptam spre lumina,sa nu mai bantuim in intunericul pacatelor.Ca va veni ziua cand vom plange pentru toata nestradania noastra de a ne indrepta. Sa constientizam pacatul si sa incercam sa nu-l mai facem.Sa ne rugam bunului Dumnezeu sa ne ajute sa nu mai pacatuim fata de noi si fata de semenii nostrii.Se apropie sarbatoarea nasterii Domnului,Craciunul.intreaga suflare omeneasca si spirtiuala se pregateste pentru aceasta aniversare divina, a nasterii Domnului Isus.Nu stiu cati dintre noi realizeaza importanta si semnificatia acestei sarbatori dar sigur spiritele,semenii nostrii din cealalta dimensiune,paralela,care se intrepatrunde cu a noastra,se bucura si sunt pline de iubire.Nu este intamplator ca am surprins pe pelicula aparatului de fotografiat asa aglomerare de spirite.E un semn ca s-a creat o unitate si o armonie intre lumea spiritelor si pamanteni.Este un semn al dragostei divine, al fraternitatii daca pot spune asa.Nu incetati sa luptati cu propriile porniri spre intuneric.Apropiati-va de lumina datatoare de viata care purcede din Dumnezeu.Nu alungati iubirea din viata voastra, ci pastrati-o ca pe darul cel mai nepretuit de la Dumnezeu.
Va doresc tuturor cititorilor acestor randuri pornite direct din sufletul meu,SARBATORI FERICITE,CRACIUN FERICIT SI IUBIREA SA NU VA PARASEASCA NICIODATA.
"LA MULTI ANI!"

SIMONA POPESCU

vineri, 16 decembrie 2011

Iubirea nu are limite,nu are nici inceput si nici sfarsit.Ea exista dintotdeauna




Iubirea nu are limite,nici inceput si nici sfarsit.Ea exista dintotdeauna.In spatiul infinit iubirea e prezenta pretutindeni .In inimile noastre salasluieste in cea mai frumoasa ipostaza.Aceea divina.Oamenii sunt uneori inconstienti ca au acest dar divin.Ca le-a fost dat cel mai de pret dar.Iubirea...Iubirea are atatea manifestari incat nu se poate imagina.Iubirea intre parinti si copii,intre iubiti,intre oameni si animale,intre oameni in general,intre oameni intrupati si cei dezintrupati.Iubirea este universala.Am trait de curand o experienta unica in viata mea care mi-a smuls lacrimi de bucurie si de tristete in acelasi timp.Am surprins intr-o fotografie spiritul mamei mele.De ce spun asta?Pentru ca in interiorul acelei sfere,acelei forme ce caracterizeaza natura unui spirit, am zarit chipul drag al mamei mele.Mama a fost pentru mine in aceasta viata un exemplu de iubire,credinta si sensibilitate sufleteasca.Desi imi apare mereu in visele mele,a vrut sa-mi apara aievea.Si-a lasat chipul sa-mi lumineze viata.Mi-a adus aminte,desi stiam acest lucru,ca e cu mine si acum si va fi mereu cat va dura universul,adica la infinit.Mi-a readus in memorie chipul ei bland,luminos si plin de iubire.Printre sutele de spirite surprinse de aparatul foto,mi-a aparut in fata ochilor asa cum era in viata.Mi-a aratat iubirea pentru mine si de acolo,din spatiul infinit.Aparatul foto a surprins sute de asemenea spirite,parca era un festin al spiritelor.Erau unele langa altele,unele erau lipite de altele,altele le contineau pe altele.Si multe au ales sa-si faca cunoscuta identitatea avuta in viata traita aici pe pamant.A fost un spectacol al iubirii,un remind ca suntem cu totii,spirite intrupate sau dezantrupate, de aceeasi origine,divina.Nu ezitati sa credeti ca Dumnezeu exista,ca  iubirea e un dar divin,ca suntem vesnici ca spirite.Eu m-am convins de mult de acest lucru.Am avut prea,prea multe dovezi ca sa ma pot insela.Pentru mine exista un singur adevar:ca Dumnezeu ne iubeste atat de mult si ca ne dovedeste acest lucru secunda de secunda.Chiar daca trecem prin incercari de tot felul.Acestea nu demonstreaza decat ca Dumnezeu nu ne-a uitat si ca ne vrea puternici.Sa fim in stare sa doboram orice obstacol din cale noastra daca avem un scop nobil.Unicul scop pe care trebuie sa-l avem este sa iubim asemenea lui Dumnezeu.Din iubire ne-am nascut si in iubire trebuie sa traim vesnic.

Mai sus se poate vedea aglomerarea de spirite iar prima imagine infatiseaza spiritul mamei mele iubite.
Te iubesc mama!!!

Nota:pozele sunt facute in Bucuresti.


SIMONA POPESCU,
SATURDAY,22,00 PM,
BUCHAREST

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Fericirea este a celor ce au constiinta curata

Atat de multe s-au scris despre fericire,despre ce inseamna,despre cum se poate ajunge la starea interioara in care sufletul sa nu fie tulburat de nimic negativ si totusi de ce unii oameni nu sunt fericiti?De ce nu pot sa ajunga aceasta stare de liniste sufleteasca?Este greu pentru unii oameni sa urmeze niste retete sau de a pune in practica teoriile pe care le expun cei care au atins acea stare interioara,sau sa ia drept exemplu experienta altora care a dus la atingerea acestei stari sufletesti.Fericirea este in primul rand data de linistea sufleteasca neumbrita de sentimente negative sau antagonice.Nici o fiinta pamanteana nu este perfecta si nu se poate spune ca este animata numai de sentimente negative,dupa cum nici de sentimente antagonice.In fiecare fiinta exista atat sentimente negative cat si pozitive.Dar este importanta preponderenta sentimentelor.Atunci cand sentimentele negative predomina,ele isi pun amprenta asupra constiintei in primul rand,rasfrangandu-se apoi in plan fizic.Constiinta este in primul rand afectata si da acea stare de neliniste interioara.Fericirea sau nefericirea este strans legata de constiinta.Constiinta este cea care stapaneste fiinta in totalitate.Daca avem constiinta curata,sufletul ne este linistit,trupul nu este strabatut de convulsiile depresiei,iar fericirea ne este asigurata.Fericirea nu trebuie legata de ceva anume pentru ca odata lipsiti de obiectul care ne da starea de fericire,cadem in depresia cea mai adanca.Astfel daca ne-am dorit ceva atat de mult si nu am dobandit,dispare si linistea sufleteasca.Singura de care ar trebui sa depinda fericirea noastra este constiinta.Ca sa putem avea constiinta curata trebuie sa facem doar un foarte mic efort si anume cel de a iubi cu inima curata,neumbrita de nici un interes.A iubi nu doar o alta fiinta ci de a iubi sa iubesti.Iubirea nu trebuie sa depinda de obtinerea unor avantaje materiale sau nu,ci trebuie sa fie libera in exprimare,cu alte cuvinte sa iubeasca total si fara retinere.Sa iubesti aproapele tau ca pe tine insuti este prima porunca divina.Cum ne iubim pe noi insine si nu ne-am provoca un rau in mod constient,asa trebuie sa iubim si pe aproapele si sa nu-i provocam rau in mod constient.Numai astfel putem avea o constiinta curata si sa atingem starea de fericire si pace interioara.Daca iubim curat,indiferent daca primim sau nu acelasi raspuns de iubire din partea semenilor,vom sfarsi prin a fi iubiti.Se spune ca atunci cand primesti o palma sa intorci si obrazul celalalt,adica sa nu raspunzi la rau cu rau.Putem face asta oare fara a ne fi stirbit din orgoliu?Cum sa fim atat de lipsiti de mandrie sau demnitate incat sa luam atatea palme?Dar a face asta este tocmai un semn de mare demnitate si de inalta tinuta morala.In cadrul unei adunari sau grup,niciodata nu vor fi apreciati cei care au un comportament urat,sau violent,sau dezbinator,sau rautacios.Chiar daca aceia castiga pe moment,vor pierde si vor fi eliminati.Vor castiga si vor fi apreciati cei care au avut demnitatea de a nu riposta in acelasi fel,iar cei care au declansat ceva rau vor pierde atat respectul celorlalti cat si in plan spiritual pentru ca ii va mustra constiinta.Cei care fac rau nu se vor putea sustrage de la a fi condamnati de propria lor constiinta.Este greu sa nu faci rau veti spune,pentru ca,mai ales in societatea noastra de azi care este tulbure din toate punctele de vedere,predomina lupta pentru supravietuire si satisfacerea intereselor proprii.Insa sunt multe lucruri dupa care alergam si care ne sunt nefolositoare pentru viata pe care o traim.Singurul lucru care ne este folositor este pastrarea curata a constiintei care ne poate da fericirea dupa care tanjim toti.Chiar daca facem un rau involuntar,din orgoliu sau nestiinta sau chiar cu buna stiinta,este necesar sa constientizam raul facut si sa incercam sa reparam.Mai mereu suntem impinsi sa dam vina pe altii pentru actiunile noastre negative dar gresim total.Nu facem decat sa ne impovaram cu pacate in plus si sa ne patam constiinta,care ne va mustra in final.Nimeni nu are nici o scuza pentru actiunile sale negative.Tot ce facem negativ asupra altuia se va rasfrange asupra noastra fara echivoc si invers daca facem bine se va rasfrange asupra noastra.Deci facand rau altuia nu-i facem numai lui rau ci si noua.Daca am fost nedreptatiti,sa nu raspundem prin alta nedreptate ci sa lasam pe Dumnezeu sa scoata la iveala ca am fost nedreptatiti.Sa nu ne facem noi singuri dreptate.Adevarul iese intotdeauna la iveala,fara ca noi sa facem ceva in acest sens.Si mai mult de atat sa raspundem cu iubire la raul pe care l-am indurat.Numai asa ne vom pastra constiinta curata si vom avea parte de rasplata pe masura.Rasplata este fericirea dupa care tanjim si linistea sufleteasca.Odata aceste doua stari atinse,vom avea parte de tot ce e mai bun atat in viata pamanteana cat si in cea vesnica.

SIMONA POPESCU
17 September, 2011
12:44:29 PM

sâmbătă, 20 august 2011

Iubirea sta la baza comunicarii dintre spirite

Spiritul este principiul calauzitor al materiei,este cel care pune amprenta unica, inconfundabila, asupra acesteia.Spiritul este o farama din energia cosmica, divina care insufleteste materia,adica trupul.Spre deosebire de trup care are existenta limitata,spiritul este nemuritor.Trupul fara spiritul care-l anima nu poate exista,insa spiritul fara trup,poate exista.In timpul existentei in care spiritul si trupul sunt legate unul de altul,balanta poate inclina inspre dominatia spiritului asupra materiei sau a materiei asupra spiritului,sau sa existe o egalitate intre cele doua componente ale fiintei umane.Daca spiritul predomina asupra materiei,el capata sau mai bine zis isi recapata acele calitati cu care a fost inzestrat de cand a fost creat si trimis pe pamant spre intrupare.aceste calitati sunt crampei din intelepciunea divina,din iubirea divina.Se stie ca spiritele au o serie de caracterisitici care in existenta tridimensionala ar fi catalogate drept paranormale.Insa nimic nu este paranormal.Probabil ati auzit de oameni care leviteaza sfidand legea gravitatiei,de oameni care pot fi simultan in mai multe locuri,de clarvazatori sau mediumi.Acesti oameni insa au ajuns in stadiul in care spiritul predomina asupra materiei.E drept ca pana sa ajunga aici,ai parcurs un drum sinuos,plin de incercari si ispite,unele din ele foarte greu de infruntat si de trecut.Si bineinteles pana sa ajunga la desavarsire,incercarile devin din ce in ce mai grele,pe masura stadiului de evolutie la care au ajuns.Asa cum si elevii evloueaza la clase superioare,absolvind pe cele dinainte,iar lectiile devin din ce in ce mai grele.Insa si cunostiintele si experienta sunt mai bogate,deci intelegerea este mai ampla.Spiritele care au ajuns in acest stadiu de evolutie in care predomina asupra materiei,au capabilitatea de a comunica mult mai usor cu alte spirite chiar inferioare pe scara evolutiei si de a le transmite ceva din intelepciunea si experienta acumulata si nu in ultimul rand,crampei din iubirea divina care sta la baza tuturor lucrurilor cate exista.Aceste spirite ne influenteaza viata intr-un mod pozitiv daca suntem pregatiti sa pecepem intentiile lor de a ne ajuta in refacerea noastra spirituala.Exista insa si spirite neevoluate care resping toate incercarile celor superioare de a le ajuta sa evloueze spiritual.Evolutia spirituala este de fapt drumul spre purificarea spiritului,spre desavarsirea calitatilor pe care ar trebui sa le posede o fiinta omeneasca.In realitatea noastra tridemsionala,refuzul de a comunica cu spiritele superioare s-ar traduce prin respingerea invataturilor,sfaturilor,prin respingerea iubirii sau nerecunoasterea ei sau mai mult sfidarea acestor unde pozitive venite inspre noi.Si totusi,in momentele de relaxare fizica,cum ar fi in timpul somnului,atunci cand spiritul se elibereaza partial de materie,poate primi informatii din partea acelor spirite care vor sa le transmita ceva pozitv,le primesc cu usurinta.De aceea avem vise premonitorii sau insemnate pentru noi,pentru viata noastra.Comunicarea poate avea loc si in stare de veghe,intre spiritele care au anumite afinitati,intre spirite care se iubesc,intre spirite prietene.Este asa numita telepatie.Telepatia este o conexiune intre doua persoane care au aceleasi ganduri in acelasi moment.Telepatia este o dovada a compatibilitatii spirituale intre cele doua persoane si afinitatii dintre cele doua.Spiritele nu au fost create pentru a evolua singure ci de a se ajuta unul pe celalalt.Acest lucru se poate intampla numai prin iubire,prin iradiere de iubire divina catre celalalt.Iubirea sta la baza intelepciunii,a filozofiei,a stiintei.Deci nimic nu poate evolua fara iubire.Trebuie doar sa fim suficienti de deschisi ca sa primim toate acest dar divin,iubirea.Comunicarea dintre spirite este de fapt o impartasire,o impartire neegoista a darurilor divine.Daca am realiza acest lucru in timpul vietii noastre pamantene,am fi fericiti pe deplin.Nimic nu poate implini o fiinta omeneasca in afara iubirii.Iar spiritele care ne trimit iubire ar trebui privite ca pe niste mesageri divini si sa nu le ignoram.Sa facem un exercitiu de imaginatie si sa cautam sa intelegem rolul acestor spirite care vor sa ne umple sufletele de iubire.Eu personal am avut parte de aceasta infuzie si transfuzie de iubire.Dumnezeu a fost primul care mi-a daruit iubirea Sa,apoi cei iubiti mie.Dumnezeu este tot atat de viu ca si noi.Daca nu l-am considera ca pe ceva intangibil,am simti iubirea Lui la fel ca pe a unei fiinte pe care o putem atinge.Sau daca am vedea in fiecare fiinta pe Dumnezeu, la fel am simti iubirea Lui.Dumnezeu face minuni atunci cand suntem pregatiti sa II primim iubirea direct de la El si prin oamenii de langa noi.Nici o intrebare nu va ramane fara raspuns si nici nu vis nu va ramane doar un vis ci va deveni realitate.Conditia este ca noi sa ne deschidem sufletele atat de mult incat sa putem primi tot ce se poate primi.Si chiar daca la un moment dar primim ceva dureros,va urma ceva mult mai frumos si mai neasemuit decat durerea dinainte si cand vom privi in urma am fi gata sa mai suferim numai ca sa ne fie rasplatita rabdarea cu ceva mult mai frumos.

SIMONA POPESCU
SUNDAY,21 08 2011,4:27AM

marți, 26 iulie 2011

Ranile tamaduitoare ale lui Isus

Cand ma gandesc la suferinta de neimaginat indurata de mantuitorul nostru Isus, ma cuprinde o sfasietoare tristete.
Cand ma gandesc la suferintele mele ca spirit intrupat pe acest pamant,mi se par copilarii.Iar daca am suferit,
inseamna ca am si meritat sa sufar.Dar Isus a fost nevinovat si a indurat cu smerenie toata batjocura noastra.
Huiduit,scuipat,batjocorit in fel si chip,crucificat.Sf.Bernard a intrebat odata pe Isus care a fost cea mai mare
durere a sa necunoscuta de oameni,iar Isus i-a spus asa:"Am avut o rana adanca de trei degete pe umar cauzata de purtarea
crucii.Aceasta a fost cea mai chinuitoare rana."La toata aceasta suferinta a sa a asistat neputincioasa Maica Sa,cu
lacrimi izvorand siroaie si ucenicii Sai.Ce poate fi mai trist pentru o mama decat sa-si vada fiul torturat si batojocorit
si totusi sa nu-l poata salva din mainile celor rai?Dar Maica Domnului a fost intarita in suferinta ei de Dumnezeu.
Altfel nu ar fi rezistat acestui supliciu sufletesc.Stia de la bun inceput ca odata cu nasterea Fiului Sau,va incepe
o noua era pentru omenire.Stia ca prin sangele Lui nevinovat oamenii se vor vindeca si vor fi mantuiti.Grea misiune
a avut Maica Domnului.Dar a ascultat ca o roaba credincioasa voia lui Dumnezeu si nu s-a impotrivit destinului Fiului
Sau.Dar noi?Suntem oare in stare sa ne supunem cu totul vointei lui Dumnezeu?Suntem in stare sa ne purtam crucea chiar
daca ne provoaca rani adanci?Sau ne ferim de suferinte si chiar cu pretul suferintei altora cautam sa ne fie noua bine?
A nu fi in stare sa ne purtam crucea si sa nu ne abandonam vointei lui Dumnezeu,inseamna sa nu-l cinstim pe Isus,sa
nu-i cinstim ranile,sa nu le recunoastem puterea tamaduitoare.Caci sangele Lui pentru noi s-a varsat.Pentru vindecarea
tutror ranilor noastre fizice si sufletesti.Daca am putea sa fim asemenea lui Isus si sa fim rabdatori si demni in
suferintele noastre,adica sa suferim in tacere si fara sa ne impotrivim,am ajunge la starea de fericire si pace interioara.
Daca ne-am abandona cu totul vointei lui Dumnezeu am fi fericiti,pentru ca Dumnezeu ne vrea fericiti.Daca suferim este numai
datorita greselilor noastre iar nu din voia divina.Totul este un echilibru perfect in creatia divina.Daca ceva negativ se
intampla trebuie reglata balanta dintre bine si rau.Si acest lucru se poate numai prin platirea raului facut.Aceasta
este asa zisa pedeapsa a lui Dumnezeu,care de fapt nu este o pedeapsa propriuzisa ci readucerea la starea de puritate
sufleteasca anterioara greselilor savarsite.Si totul este spre binele nostru.Dumnezeu ni L-a dat pe Isus sa ne vindece
prin ranile Sale,iar noi trebuie sa le cinstim cu credinta. Isus a suferit pentru noi,pentru intreaga omenire,fara sa
se impotriveasca,din iubire.Daca L-am lua ca model pe Isus,fiti siguri ca nu am suferi niciodata.Daca am fi desavarsiti
ca El am fi fericiti,iar raul ne-ar inconjura.Suferinta lui Isus ar fi trebuit sa fie prima si ultima suferinta pe acest
pamant,pentru ca el a ridicat pacatele intregii omeniri.Din pacate suferinta nu a luat sfarsit pentru ca am nesocotit
sacrificiul lui Isus si nu ascultam poruncile divine,dintre care cea mai insemnata este porunca iubirii.Insa Dumnezeu
are rabdare infinita cu noi si ne ajuta in orice moment daca ne intoarcem la El si ne abandonam cu totul vointei Sale.
Dumnezeu stie ce sa faca cu vietile noastre,doar El ni le-a dat.Si nu ne-a dat viata ca sa suferim,ci sa fim fericiti.
Dar Dumnezeu atat de mult ne iubeste incat ne-a dat si libertatea alegerilor noastre.Iar viata noastra decurge asa cum
alegem.Daca alegem sa-l lasam pe Dumnezeu sa hotarasca pentru noi,vom fi fericiti.Insa daca alegem sa traim dupa simturile
noastre proprii,s-ar putea sa gresim.Si fiecare greseala ne poate aduce suferinta.De noi depinde totul...
 
SIMONA POPESCU
Tuesday, July 26, 2011

duminică, 24 iulie 2011

SA INVATAM DE LA NATURA

Frumoasa e opera lui Dumnezeu si perfecta in frumusetea ei! Nu exista nimic nelalocul lui ci toate sunt intr-o
ordine desavarsita.Cand Dumnezeu a creat omul,a creat si tot ce se putea care sa-i mangaie sufletul,sa-i bucure
si sa-i incante simturile.Si l-a pus in mijlocul acestor minunatii ca sa le stapaneasca,sa se bucure de ele si
totodata sa aiba grija de ce i-a fost dat in stapanire.Atat de mult a iubit Dumnezeu omul,incat l-a facut stapan
peste creatia lui,Pamantul,cel material.A pus peste Pamant ape,munti cu paduri,campii cu flori si pasari cantatoare.
animale fel de fel si deasupra un cer albastru in care sa-ti pierzi privirea.Dar nu ni le-a dat doar cu scopul de a
ne incanta privirea si simturile,ci ca sa descoperim in ele mesajele divine.Dumnezeu ne vorbeste nu numai prin oameni,
ci si prin intreaga natura.Prin ape,prin copaci,prin flori si animale.Toate ne transmit ceva dumnezeiesc.Apele ne
indeamna sa fim linisiti si puri sa ne continuam drumul pe care l-am inceput si sa nu ne intoarcem in urma,copacii
sa fim demni si curajosi,sa infruntam fara preget orice vicisitudine,florile ne invata sa fim sensibili, gingasi si
puri sufleteste,iar animalele ne invata sa fim uniti si sa iubim asa cum ne iubesc ele pe noi,fara nici un interes
Pietrele ne invata sa rabdam asa cum ele rabda trecerea timpului peste ele si sa tacem mai bine decat sa spunem ceva
nefolositor sufletului.Natura ne invata ca asa cum ea se supune smerita vointei lui Dumnezeu si noi ar trebui sa o facem.
Ea nu se impotriveste niciodata orice s-ar intampla.Copacii nu se ascund de furtuni,iar florile raman pe campuri chiar
daca ploua sau ninge.Si toate acestea desi si florile si copacii simt tot ce li se intampla.Pentru ca sunt entitati vii.
Copacii,florile,animalele comunica intre ele si-si transmit starile si emotiile prin care trec.Dar niciuna nu se impotriveste
destinului sau.Noi oamenii ne impotrivim adesea si ne razvratim in chip nesabuit.Dar Dumnezeu ne iubeste atat de mult.
incat nu ne paraseste niciodata si ne trimite mesageri divini care sa ne ajute sa revenim pe drumul cel bun.Sa invatam
de la natura,ca asa cum este ea perfecta si smerita in fata iubirii,asa si noi sa fim.Perfecti si smeriti.Perfectiunea
sa nu ne impinga la orgolii ci dimpotriva la smerenie.Sa ne inconjuram de flori si animale,sa invatam sa le intelegem
menirea si sa invatam de la ele,sa fim capabili sa descoperim in ele mesajele divine care indeamna spre puritate sufleteasca.
 
SIMONA POPESCU
Sunday, July 24, 2011

vineri, 22 iulie 2011

APOSTOL SAU IUDA?

Apostolii,in numar de doisprezece,au fost alesii lui Isus din multime,ca sa-i fie ucenici si prin care sa se raspandeasca
invatatura sa,sa se predice evanghelia Sa.Isus a ales oameni obisnuiti,fara merite deosebite,tocmai pentru a arata lumii
intregi ca oricine poate fi ucenicul Sau.Cei doisprezece apostoli au fost:Petru,Andrei,Iacob,Ioan,Toma,Filip,Bartolomeu,
Matei,Iacob al lui Afleu,Iuda al lui Iacob(Tadeul),Simon Zelotul si Iuda Iscariotul inlocuit dupa moarte cu Matia.
Apostol inseamna de fapt un adept inflacarat al unei idei,al unei doctrine.A fi adeptul unei idei,unei credinte,inseamna a nu
te abate de la ideea pentru care lupti,a ramane fidel pana la sfarsit ei, cu orice pret.De aici deriva si cuvantul apostolat,
care semnifica eforturile facute pentru a ramane fidel acestei credinte interioare si pentru a o raspandi in folosul altora.
Printre apostolii lui Isus s-a aflat insa si Iuda Iscariotul,care incepuse munca de apostolat alaturi de ceilalti unsprezece,
pentru ca mai apoi sa se lepede de iubirea pentru Isus si sa-l vanda intr-un chip marsav,pentru treizeci de arginti.
De fapt si-a vandut iubirea pentru Isus pentru treizeci de arginti.Si-a dat seama de greseala facuta,de abia atunci cand
a realizat ce urmari a avut aceasta fapta infama si anume sacrificarea vietii lui Isus.Aceasta fapta i-a adus atatea mustrari
ale constiintei,incat nu a mai putut suporta tortura ei si a ales sa-si puna capat suferintei prin sinucidere.A recurs la un
gest extrem care insa nu l-a putut absolvi de vina de a-si vinde Invatatorul.Istoria aceasta insa se repeta si in zilele
noastre.Noi oamenii ne putem asemui fie apostolilor lui Isus care L-au iubit si I-au ramas fideli pana la sfarsit,fie lui
Iuda,care L-a vandut si L-a sacrificat pentru treizeci de arginti.A fi apostol demn al lui Isus inseamna a iubi pana la capat,
a lupta continuu pentru a raspandi iubirea divina prin cuvinte si fapte.A fi Iuda inseamna a vinde pentru nimic iubirea divina,
a sacrifica semenul tau prin cuvinte si fapte nedemne de invatatura dumnezeiasca.Cei treizeci de arginti prin care a fost vanduta
iubirea pentru Isus,s-ar putea traduce in contemporaneitate prin materialism.Materialismul care predomina spiritul este cauza
primordiala a pierderii iubirii fata de Isus si fata de semenii nostrii si cel care ne indeamna sa ne vindem iubirea.
Materialismul este insa si declansatorul unei mustrari de constiinta care apare intai subtil,ca mai apoi sa domine intreaga
noastra fiinta.In loc sa iubim,sa daruim iubire semenilor noastrii,uram si ii vindem pentru interesele noastre meschine,sau
pur si simplu fara a obtine ceva neaparat ci doar sa ii facem sa sufere.Vedem mai mereu in jurul nostru oameni care isi vand
iubirea pentru cativa banuti,metaforic vorbind.Cum se intampla acest lucru insa?Prin punerea mai presus a oricarui lucru
sau interes personal,inaintea fiintei pe care ar trebui sa o iubeasca.Cei care fac insa acest lucru,nu-si dau seama ca vanzandu-si
iubirea pentru semenul lor,isi vand de fapt iubirea pentru Isus,pentru Dumnezeu.Si asta pentru ca nu constientizeaza ca in fiecare
semen de-al lor ar trebui sa-l vada pe Dumnezeu,pe Isus. Vanzandu-si semenul,Il vand de fapt pe Dumnezeu.Prima porunca a fost
porunca iubirii.De ce oare?De ce nu a fost oare porunca iubirii numai fata de Dumnezeu si nu fata de semenii nostrii?Pentru ca daca
nu poti iubi un semen de-al tau pe care il vezi si il simti,cum poti oare sa-L iubesti pe Dumnezeu pe care nu-L vezi si nu-L
simti?Dumnezeu este in fiecare din noi si in consecinta daca nu ne iubim intre noi,nici pe Dumnezeu nu putem spune ca-L iubim.
Nu poti sa-ti vinzi aproapele fara sa spui ca nu-L vinzi si pe Dumnezeu.Dar noi nu recunoastem ca vindem iubirea.Ne gasim diferite
scuze,motivatii,spunandu-ne noua insine ca semenul nostru a meritat tratamentul pe care i l-am aplicat,ca noi suntem mai buni,ca
meritam mai mult decat ce avem in prezent.Insa,la o autoanaliza mai atenta,vom descoperi ca noi suntem mai rai si mai meschini
poate decat cei pe care am dori sa-i vindem sau deja o facem.Si chiar daca nu ar fi asa,tot nu avem nici o scuza pentru
faptele noastre.Vanzarea ramane vanzare si nu este un fapt meritoriu.Si daca nu am avea nici un defect si daca vindem iubirea,
am pierdut tot.Am anulat tot ce a fost bun si de pret in noi.Constiinta ne va tortura in final si ne va face sa suferim atat de
mult incat am da orice sa nu se fi intamplat niciodata acest lucru.Numai daca iubim mereu si cu aceeasi intensitate pe semenul
nostru vom fi fericiti si nu vom suferi niciodata.Unde exista iubire nu poate exista nefericire sau suferinta.Sau exista suferinta,
dar doar pentru acei care nu pot sa iubeasca si nu sunt capabili sa daruiasca iubire pura,divina,pentru aceia care isi vand iubirea
pentru arginti.Dar chiar si asa, daca trimitem unde de iubire divina catre cei care nesocotesc porunca iubirii,este imposibil
ca acestia sa nu se trezeasca din amortirea sufleteasca produsa de materialism.Important este sa nu abdicam de la porunca iubirii,
indiferent de cat de greu ne-ar fi si oricat timp ne-ar lua.In felul acesta ajutam pe aproapele nostru sa urce pe scara indumnezeirii,
prin iubire.Asa cum spunea unul din apostolii lui Isus,"Cel care iubeste,ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el!"
Iubiti-va si nu va vindeti intre voi asemenea lui Iuda.Nu fiti unul pentru altul iude.Ramaneti in Dumnezeu pentru ca Dumnezeu
sa ramana in voi.Ramaneti in iubire,caci Dumnezeu este iubire!

SIMONA POPESCU
Friday, July 22, 2011
.
 

luni, 18 iulie 2011

IERTAREA

Iertarea este actul prin care anulam efectul produs de comportmanentul unei persoane asupra noastra,efect negativ
de altfel.Anularea acestui efect are ca urmare eliberarea noastra de tensiunile provocate de acea actiune sau fapta
si totodata usurarea constiintei celui care a savarsit greseala.Acest lucru se intampla pentru ca cel care a savarsit
greseala o constientizeaza mai intai subtil,apoi cu intreaga fiinta si este cuprins de remuscari.De la remuscari pana
la a incerca sa repare raul facut, nu este decat un pas.Iertarea este o dovada de iubire,de fapt una dintre cele mai
relevante dovezi de iubire.Daca nu iubesti,nici nu poti ierta.Iertarea este un element esential in evolutia noastra
spirituala.Evolutia spirituala inseamna trecerea prin diferite trepte de constiinta,din ce in ce mai ridicate decat
precedentele,pana la desavarsire.Iertarea are un rol esential in acest proces pentru ca ajuta la obtinerea unei stari
de constiinta superioara atat pentru cel care iarta cat si pentru cel care este iertat.Cel care iarta isi desavarseste
iubirea,iar cel iertat constientizeaza pacatul si nu-l mai repeta.Iertarea se poate exprima ca fiind o unda de iubire
trimisa spre cel care este lipsit de iubire.Spun acest lucru pentru ca cel care pacatuieste fata de alta fiinta,nu ar
fi putut face acest lucru decat daca nu a iubit,sau nu a iubit destul.Deci prin iertare se face de fapt un transfer
de iubire intre cele doua fiinte sau mai multe.Iertarea nu inseamna doar o simpla rostire "te iert!",ci este cu mult mai
mult.Inseamna a sterge cu buretele acea fapta ca si cand nu s-ar fi savarsit vreodata.Asa cum si Dumnezeu ne iarta.
Iertarea nu poate fi decat totala.Altfel nu este iertare ci doar o intelegere.Dar ce facem cand persoana continua sa
greseasca fata de noi in ciuda faptului ca am iertat-o de fiecare data?Nimic altceva decat sa iertam la nesfarsit.Aceasta
ne aduce o liniste sufleteasca noua in primul rand iar persoanei gresite fata de noi,o noua mustrare de constiinta care
o va face in final sa nu mai greseasca.Mustrarea de constiinta este de fapt o suferinta sufleteasca care chinuie fiinta
care o are.Nimeni nu vrea sa sufere la infinit si in consecinta nu va mai vrea sa pacatuiasca.Esential este insa ca
persoana care greseste sa stie ca a fost iertata cu adevarat.Altfel nu va putea evolua spiritual.Toate golurile existentei
noastre pot fi umplute numai cu iubire si prin iubire.Atingerea treptei iubirii desavarsite este punctul terminus al
calatoriei noastre spirituale.Pana acolo insa trecem prin focuri purificatoare dar datatoare de sanatate spirituala.
Nimeni nu se poate sustrage acestei purificari,nici un pamantean.Dar Dumnezeu ne da putere sa ducem luptele vietii noastre.
Dumnezeu lucreaza prin oameni.Ne scoate in cale oameni care ne ajuta sa evoluam,sa ne desavarsim.Uneste oamenii in asa fel
incat fiecare sa-i dea celuilalt ce-i lipseste.Daca noi singuri nu suntem capabili sa evoluam,atunci evoluam cu ajutorul
altora.Iar iertarea trebuie sa apartina macar unuia din cei doi.Daca nici unul nici altul nu iarta,nu vor evolua si atunci
drumurile lor spre evolutie se despart si vor cauta involuntar sau inconstient poate, pe altcineva care sa fie capabil sa
ierte.De fapt sufletul tanjeste dupa iertare,nu trupul.Si sufletul cauta acel suflet care sa-i poata darui iertarea atunci
cand are nevoie de ea.Iertati-va intre voi si nu tineti minte pacatul sau greseala.Pentru ca si voi gresiti la randul vostru
si veti avea nevoie la randul vostru de iertare.Dar iertati din iubire si nu din obligatie.Pentru ca cel iertat sa simta ca
este iubit.Daca nu simte,iertarea nu a avut loc.Iertarea este un act de noblete sufleteasca,de iubire profunda,divina.
Iubiti si iertati totodata.Asa cum spune si Isus,mantuitorul nostru sa ne iertam unii altora greselile daca vrem ca Dumnezeu
sa ne ierte si noua greselile.
 
SIMONA POPESCU
Tuesday, July 19, 2011

vineri, 15 iulie 2011

Constientizarea si asumarea faptelor noastre

In calatoria pe acest pamant, numita viata,alegem singuri modul in care traim si ne este dat sa traim consecintele
faptelor noastre.Indiferent de calea pe care o alegem nu ne vom putea sustrage consecintelor,fie ca sunt pozitive
sau negative.Ideal ar fi ca toate consecintele sa fie pozitive.Dar acest ideal nu poate fi atins atat de usor,pentru
ca materia din noi predomina in detrimentul spiritului.Daca facem o fapta buna,facem si zece rele astfel incat cele
rele anuleaza efectul spiritual al faptei bune,sau il diminueaza foarte mult.Acest lucru intarzie evolutia noastra
spirituala care nu inseamna decat accesul la fericire,atat in viata pamanteana cat si in lumea spiritelor.Ni s-au dat
atatea daruri inestimabile si nu stim ce sa facem cu ele,sau le ignoram importanta in viata noastra.Noi suntem creaturi
perfecte.Suntem inzestrati cu absolut tot ce ne trebuie din punct de vedere fizic,intelectual si spiritual.Suntem templul
lui Dumnezeu.Dar pretuim oare acest templu sfant?In noi si in oricare semen de-al nostru trebuie sa vedem templul lui
Dumnezeu.Daca ajungem sa constientizam asta atunci vom cunoaste fericirea.Se tot vorbeste despre iubire,despre credinta,
despre cele sfinte ale lui Dumnezeu.Cati dintre noi suntem cinstiti fata de noi insine si cati dintre noi farisei?
Fariseismul este de fapt cauza efectelor negative ale faptelor noastre si care se rasfrange tot asupra noastra.Se spune
asa:"Purtati-va cu semenii vostrii asa cum vreti sa se poarte cu voi"sau "Cu ce moneda veti plati asa vi se va plati".
Cu fiecare fapta buna ne atragem ceva pozitiv in viata,iar fiecare fapta rea atrage consecinte nefaste.Dar chiar daca
gresim este foarte important sa constientizam acest lucru.Primul pas catre evolutia noastra spirituala si deci spre
fericire,este constientizarea greselii si asumarea ei.Asumarea inseamna a realiza ca vom suporta fie ca vrem sau nu,
consecintele faptelor noastre.Odata aceste doua lucruri indeplinite,constientizarea si asumarea cosecintelor faptelor,
am facut deja un salt in evolutia noastra spirituala.Daca vom repeta aceste greseli,vom suporta de fiecare data consecintele
pana cand nu vom mai suporta efectele lor si nu le vom mai face.Greseala este cauza iar consecinta este efectul.Nimeni
nu se poate sustrage.Dar si fapta buna este la fel o cauza care are o consecinta.Depinde doar de noi ce fel de consecinte
alegem sa suportam.Indiferent daca savarsim greseli impotriva noastra sau altora,consecintele se vor rasfrange numai
si numai asupra noastra.Daca in plan fizic poate suferi si fiinta asupra careia savarsim greseala,in plan spiritual,
vom fi singurii care vor suferi consecintele.Dar consecintele in plan spiritual au efecte asupra noastra si in planul
fizic.Consecintele in plan fizic se resimt in degradarea starii de sanatate.Asa ca daca vrem sa fim sanatosi fizic,trebuie
in primul rand sa fim sanatosi spiritual,sufletesc.Sa nu facem rau,sa nu dorim raul cuiva,sa nu-i aducem atingere integritatii
fizice si morale.Pentru ca tot ce facem rau altuia de fapt noua ne facem.Dumnezeu ne-a facut cunoscut cuvantul sau.De ce
credeti oare?Pentru El insusi?Nu.Ci pentru binele nostru.Pentru fericirea noastra atat cat suntem aici intrupati,cat si
in viata eterna.Din prea multa Sa iubire.Daca doar ne-ar fi creat si nu I-ar fi pasat de noi,de suferintele noastre,
ne-ar fi lasat fara cuvantul Sau.Dar este deja un nonsens.Nu ne-a creat sa suferim, ci sa fim fericiti.Daca suferim,este
numai din vina noastra,pentru ca nu respectam sau nu luam in serios mai bine zis,faptul ca legile divine exista si se aplica
fara abatere in viata noastra.Insasi legea cauzei si efectului este o lege divina.Legea exista si se aplica la fel ca orice
lege pamanteana.Si asa cum legile pamantene sunt puse in aplicare de judecatorii pamanteni care o valideaza,tot asa
si legile divine sunt puse in aplicare de judecatorul suprem al intregii creatii, Dumnezeu.Dumnezeu este stapanul universului,
este iubirea insasi,este bunatatea absoluta dar si dreptatea absoluta.Dumnezeu nu ne vrea decat binele si trebuie sa avem
incredere in El si in legile sale,iar noi trebuie sa fim demni sa intelegem iubirea Sa si sa iubim asemenea Lui.

SIMONA POPESCU
Saturday, July 16, 2011

marți, 12 iulie 2011

IUBIREA

Iubirea este principiul care sta la baza tuturor cate exista,este esenta vietii,este totul.Iubirea este cel mai de
pret dar care ni s-a dat.Daruim iubire si vrem iubire.Sau credem ca daruim iubire dar vrem iubire.Dar putem oare
sa daruim si in acelasi timp sa recunoastem iubirea?Multi confunda iubirea cu orice alt sentiment.Cu admiratia,cu
placerile carnale,cu tot ce e legat de partea materiala a vietii.Cu alte cuvinte conditioneaza iubirea de satisfacerea
uneia sau alteia din aceste dorinte.Si de aceea nici nu pot recunoaste iubirea cand aceasta le este revelata.Cei mai
multi nu pot recunoaste nici macar iubirea lui Dumnezeu,care este exprimata in insusi faptul ca traim,ca ne bucuram
de lumina soarelui si de stralucirea stelelor.Nu putem recunoaste iubirea lui Isus care si-a sacrificat viata din iubire
pentru noi.Nu putem recunoaste pentru ca de fapt nu iubim.Daca am iubi asa cum ne iubeste Dumnezeu pe noi,fara nici o
conditie,am trai raiul pa pamant.Neiubind pe aproapele nu-l iubim pe Dumnezeu de fapt.Iubind conditionat,il iubim pe
Dumnezeu conditionat.Adica il iubim doar daca ne satisface dorintele.E greu veti spune sa iubim asemenea lui Dumnezeu.
Dar nu este deloc greu.Prima porunca a fost aceea a iubirii.Isus ne-a spus "Iubiti-va unii pe altii,asa cum va iubeste
Tatal meu pe voi".Adica pur si neconditionat.Cine nu iubeste asemenea lui Dumnezeu nu iubeste deloc.Iubirea conditionata
nu se mai numeste iubire ci un schimb de servicii."Iubesc numai daca.."Cine gandeste asa nu poate avea parte de iubire
si nici nu va putea recunoaste iubirea lui Dumnezeu.Iubirea lui Dumnezeu ne poate fi revelata in multe chipuri.Asa
cum am mai spus in primul rand prin simplul fapt ca ne trezim in fiecare dimineata si vedem rasaritul soarelui.Dar mai
este revelata si prin semenii nostrii,sau printr-un iubit,iubita,prin parintii nostrii pamantesti,prin parintii nostrii
spirituali si chiar printr-un banal cersetor.Daca am reusi sa iubim pe cei de langa noi ca pe Dumnezeu,am cunoaste
fericirea deplina."Cel care iubeste este in Dumnezeu si Dumnezeu este in el!"Daca iubire nu avem, nu-l avem nici pe
Dumnezeu in noi.Si Dumnezeu nu este in noi.Ce inseamna a iubi asemenea lui Dumnezeu?Inseamna a nu dori raul cuiva,a nu
pricinui rau cuiva,a asculta unii de altii,a ne respecta unii pe altii,a ne ajuta unii pe altii,a fi alaturi unii de altii
oricand si neconditionat,a ne pasa unii de altii,a manifesta compasiune fata de cei batuti de soarta,a nu ramane surzi
si orbi la suferintele altora daca ne ies in cale.Cu alte cuvinte sa ne purtam cu altii asa cum am vrea sa se poarte
altii cu noi.Daca am face toate aceste lucruri am cunoaste fericirea aici pe pamant.Iar daca nu le putem face pe toate
sa cerem lui Dumnezeu sa ne dea puterea sa le facem.Doar vointa ne trebuie si dorinta de a fi asemenea lui Dumnezeu.
Ce poate implini mai mult o fiinta omeneasca decat sa fie asemenea lui Dumnezeu?Isus ne-a spus "Fiti desavarviti asa
cum Tatal meu este desavarsit!"Dumnezeu ne vrea asemenea lui.Atat de mult ne iubeste.Cei mai multi sunt insa surzi si
orbi.Dar nu stiu ce pierd.Daca macar pentru o secunda din viata lor ar putea iubi asemenea lui Dumnezeu ar cunoaste
fericirea pentru acea secunda.Si cunoscand cum e sa fi fericit, nu ar mai vrea sa paraseasca acea stare de fericire si
ar iubi mereu.Incercati macar pentru o clipa sa iubiti asemenea lui Dumnezeu.Deschideti-va inimile ca petalele unei flori
si-l veti simti pe Dumnezeu in inimile voastre.Este o stare interioara de nedescris.Cand veti simti asta va veti da seama
ca ati irosit o mare parte din viata, neiubind si nesimtind iubirea.Pentru ca,cine nu poate sa iubeasca asemenea lui Dumnezeu
nici nu poate simti sau recunoaste iubirea prin nici o manifestare s-ar infatisa ea.Va doresc sa iubiti ca sa puteti
recunoaste iubirea.Despietriti-va inimile si lasati harul iubirii divine sa va inunde intreaga fiinta.Rugati-va la Tatal
nostru din ceruri sa va ajute sa iubiti si sa cunoasteti iubirea.Iubind veti avea totul,neiubind nu veti avea nimic.
 
SIMONA POPESCU
Wednesday, July 13, 2011

sâmbătă, 2 iulie 2011

DESPRE DEMNITATE

Demnitatea este o calitate a fiintei umane, care impreuna cu altele alcatuiesc portretul spiritual al acesteia.
Aceasta calitate este exprimata in absolut toate aspectele vietii.Incepand inca din copilarie se dezvolta, ca
mai apoi,la maturitate sa devina deplina.Ce inseamna insa a fi demn?Inseamna a nu te lasa influentat de altii,
decat in masura in care iti aduce un folos spiritual,inseamna a nu te razvrati impotriva conditiei tale de om,
inseamna a avea puterea de a suporta toate vicisitudinile vietii,indiferent cat de greu ti s-ar parea.Demnitatea
inseamna sa nu-ti abandonezi convingerile proprii doar pentru ca altii au alte opinii,inseamna sa fi fidel pana
la sfarsit credintei tale.Demnitatea inseamna sa nu abandonezi lupta,ci cu pretul propriei vieti sa te avanti
in mijlocul bataliei,sa nu te tradezi si sa nu-ti tradezi aproapele.Demnitatea inseamna a-ti purta crucea asa
cum ti-a fost data si sa nu te impotrivesti.Va veti intreba poate, dar de unde stim ca ceea ce traim este tocmai
crucea care ne-a fost data?Raspunsul e unul singur.Daca ceva ne-a fost dat sa traim,inseamna ca asa trebuia sa se
intample.Viata este un amestec ciudat de experiente pozitive si mai putin pozitive.Cele pozitive se intampla din
vointa divina,iar cele negative din vointa noastra.Din vointa noastra pentru ca noi cauzam producerea acestor
evenimente negative.Si drept urmare,daca este sa suferim,suferim tocmai datorita greselilor noastre si nicidecum
din vointa divina.Singurul care a suferit din vointa divina este Isus.A suferit nevinovat pentru toate greselile
noastre.S-a sacrificat de buna voie din iubire pentru noi.Dar a avut aceasta misiune divina pe care i-a incredintat-o
Dumnezeu si nu s-a impotrivit.Isus este modelul cel mai demn de urmat.In El regasim toate calitatile umane intr-o
perfectiune absoluta.Este intruchiparea perfectiunii in toate.Asa cum Isus,ca om, a avut demnitatea de a-si asuma destinul
si de a-si purta crucea,asa si noi trebuie sa facem.Ganditi-va doar la suferinta lui Isus cat a trait aici pe pamant.
A suportat jigniri,umiliri,batjocuri,torturi si toata suferinta Lui a culminat cu sacrificiul suprem prin rastignire.
Cati dintre noi am putea suporta macar una din aceste suferinte fara a ne impotrivi?Dintr-o asa zisa demnitate,ne-am
apara imaginea si am riposta.Nu am putea suporta ca cineva pe care il consideram sa spunem inferior noua sa ne jigneasca
sau umileasca.Dar demnitatea de fapt consta in ignorarea acestor fapte indreptate catre noi si retragerea din fata celor
care ne jignesc sau umilesc.Nu este lasitate acest lucru ci demnitate.Dumnezeu ne-a creat perfecti,asemenea Lui.Dar ne-a
dat si libertatea de a ne trai viata asa cum dorim.Ca un tata bun si iubitor.Insa de cele mai multe ori facem alegeri
gresite care ne provoaca suferinte.Dar au si aceste suferinte rolul lor insemnat.Invatam lectii spirituale si realizam
ca tocmai in urma acestor suferinte ne reintoarcem la Dumnezeu Tatal.Care intotdeauna ne primeste cu drag si cu iubire,
asa cum face orice parinte lumesc cu fiul sau,oricat de mult ar fi gresit.Parintii nostrii lumesti ne dau la un moment
dat libertatea de a face propriile alegeri pentru viata noastra,fie ca sunt bune,fie ca sunt mai putin bune.Si nu ne
judeca.Doar sufera impreuna cu noi daca noi suferim.Dar iubirea lor pentru noi ramane aceeasi.Imensa.Cu atat mai mult,
Dumnezeu Tatal,chiar daca gresim,ne iubeste la fel de mult si asteapta doar reintoarcerea noastra la El.Asa cum ne
intoarcem spasiti la parintii nostrii daca gresim.Insa,indiferent daca gresim sau nu, trebuie sa fim demni si sa ne asumam
responsabilitatea faptelor noastre.Demnitatea nu trebuie sa ne paraseasca in nici o clipa a vietii noastre.Fara aceasta
calitate,suntem infirmi spiritual.Sa fim asadar demni,sa ne asumam destinul si sa nu ne razvatim.Ci sa incercam sa ne
autoanalizam si sa devenim mai buni,mai plini de iubire si de recunostinta pentru darurile lui Dumnezeu pentru noi.

SIMONA POPESCU
Saturday, July 02, 2011

duminică, 26 iunie 2011

BIBLIA,CARTEA DE CAPATAI A VIETII


 
"La inceput,Dumnezeu a facut cerurile si pamantul.Pamantul era pustiu si gol;peste fata adancului de ape era intuneric
si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor.Dumnezeu a zis:"Sa fie lumina!"Si a fost lumina."
Viata pe pamant a luat nastere din vointa lui Dumnezeu.Din vointa sa am luat noi nastere si tot ce exista pe pamant ca
si in univers.Toata istoria omenirii se afla consemnata in Biblie.Biblia este cartea cea mai completa care a existat
vreodata.In ea este cuprins intregul adevar despre Dumnezeu,despre om,despre menirea lui si despre evolutia sa spirituala.
Biblia este istorie,este filozofie,este religie,este cunoastere deplina.Dumnezeu ne-a facut cel mai mare dar posibil,prin
incredintarea adevarului.Dumnezeu este adevar,este lumina,este iubire,este absolut.Dumnezeu ne-a dat nu numai lumina
pe care o vedem cu ochii trupului ci ne-a dat lumina pentru ochii sufletului.Si aceasta lumina izvoraste din Biblie.
Cine a citit vreodata Biblia si-a dat seama ca nu se poate compara cu nici o scriere facuta de vreun pamantean,oricat de
elaborata ar fi.Biblia este cuvantul lui Dumnezeu insusi.Este incomparabila,este unica.Atat de simpla si totusi atat de
complexa.Biblia este cartea de capatai a vietii.Fara ea nu am fi fost completi ca fiinte spirituale,si nici ca fiinte
intrupate.In ea nu se gasesc formule matematice,sau chimice,dar in ea se gaseste filozofia vietii si a menirii noastre
in calatoria noastra pe acest pamant.Ea este carma care ne ghideaza in calatoria noastra pe apele vietii.Dumnezeu ne-a
daruit toate uneltele necesare pentru evolutia noastra spirituala,dintre care cea mai insemnata este Biblia,pentru ca
ea contine cuvantul Lui.Ce este oare mai inaltator pentru noi decat ca Dumnezeu ne vorbeste direct prin Biblie?Biblia
este cartea tuturor,apartine intregii omeniri.Biblia este farul care lumineaza intunericul din sufletele noastre.De cate
ori ne afundam in intuneric ne reintoarcem la acest far sa ne lumineze reintoarcerea la liman.Nu exista fiinta de pe acest
pamant care sa nu fi gasit in Biblie liana de care sa se agate cand simte ca se afunda.Biblia este ajutorul cel mai nepretuit
pe care Dumnezeu ni l-a dat.Ea ne da tot ce avem nevoie atat ca fiinte spirituale cat si intrupate.Pentru ca totul se rezuma
la iubire.Din iubire izvorasc toate.Atat cele materiale cat si cele spirituale.Iubirea sta la baza tuturor lucrurilor.
Iar iubirea este cuprinsa in intreaga Biblie.Biblia este lectia de iubire pe care ne-a predat-o Dumnezeu insusi.Suntem
oare in stare sa recunoastem acest lucru?Toate acele invataturi si legi divine au un singur scop.De a ne face sa devenim
asemenea lui Dumnezeu.Perfecti.Atat de mult ne-a iubit Dumnezeu incat nu ne-a lasat singuri fara cuvintele Lui mangaietoare.
Atat de mult ne iubeste Dumnezeu incat ne vrea asemenea lui.Dar noi nu suntem in stare sa recunoastem asta ci ne intrecem
sa fim unii mai presus de altii,sa ne luptam sa luam locul unii altora in ochii semenilor si ai lui Dumnezeu.Dar in fata
lui Dumnezeu,suntem toti egali si cu sanse egale de a deveni asemenea Lui.Modelul pe care trebuie sa-l urmam este Isus.
De aceea ni l-a dat Dumnezeu pe Isus.Pentru a-l cunoaste pe El.Isus este intruchiparea iubirii lui Dumnezeu pe pamant.Iar
iubirea este atotcuprinzatoare.Biblia cuprinde doua parti:Vechiul Testament si Noul Testament.Biblia este de fapt testamentul
pe care l-a facut Dumnezeu pentru noi,prin care ne-a lasat mostenire bogatia vietii vesnice.Noul testament ne da ca mostenire
imparatia lui Dumnezeu.Se poate compara oare cu orice bogatie pamanteasca?In Noul testament Dumnezeu ne vorbeste prin Isus si
ne-a aratat prin El ca fara sacrificiu nu putem mosteni imparatia Lui.Iar Isus este exemplul cel mai edificator al sacrificiului
din iubire.Dumnezeu L-a inzestrat cu puterea si iubirea Lui ca sa ne dea un exemplu.Sa ne dea o lectie spirituala.Aceea,ca fara
sacrificiu de sine si fara iubire nu poti obtine nimic.Si nici nu poti mosteni imparatia Lui.Dumnezeu nu vrea sa suferim.Nu vrea
sa avem parte de tristete ci numai de bucurii.Nu pentru asta ne-a creat.Noi singuri ne provocam suferintele prin orgolii,prin iubire
de arginti,prin lipsa de iubire autentica.Dar chiar daca suntem orbi Dumnezeu ne-a dat Biblia sa ne folosim de ea si sa ridicam
valul de pe ochi.Sa ne dam seama ca fara Dumnezeu si o viata traita in Dumnezeu traim in intuneric in viata fiind.Sa citim Biblia,
sa nu o ignoram.Sa ne facem timp sa invatam lectia iubirii predata de insusi Dumnezeu.Numai asa vom fi fericiti si vom ajunge
la desavarsire.Fericirea se simte.Se simte fizic.Nu este doar ceva abstract asa cum multi spun.Dar pentru a atinge starea de
fericire,trebuie sa ne lepadam de noi,sa izgonim orgoliile si iubirea de materie.Sa ne rugam sa ne fie dat macar un crampei
din iubirea lui Dumnezeu si ne va fi de ajuns pentru a fi fericiti.
 
SIMONA POPESCU

miercuri, 15 iunie 2011

puterea rugaciunii

PUTEREA RUGACIUNII

Rugaciunea este poarta catre Dumnezeu,este singura modalitate prin care ne conectam la divinitate,la absolut.
Rugaciunea este o oda inchinata creatorului nostru,iubirii sale nemarginite cu care ne mangaie sufletele.Rugaciunea
nu trebuie rostita ca pe o cerere imperativa de a ne fi satisfacute doleantele,ci ca pe o rugaminte catre Dumnezeu,
de a ne ajuta sa ne purtam crucea care ne-a fost data.Rugaciunea este cea mai frumoasa rostire care ne aduce langa
Dumnezeu si prin care putem sa-L simtim in inimile noastre.In viziunea mea,rugaciunea,pentru ca sa fie ascultata,
trebuie sa fie precedata de o purificare a sufletului.In momentul in care inaltam o rugaciune catre Dumnezeu,sufletul
trebuie sa fie golit de sentimente negative,ostile.Daca suntem certati cu cineva sa ne cerem iertare,sa lasam toate
resentimentele la usa rugaciunii.Numai asa rugaciunea va ajunge la Dumnezeu.In caz contrar nu.Multi oameni traiesc
dezamagirea neimplinirii rugaciunilor.Dar acest lucru se intampla datorita nepregatirii sufletului pentru a intra
intr-o noua etapa a existentei. Pentru ca odata rugaciunea ajunsa la Dumnezeu,deja ceva pozitiv se intampla in viata
fiecaruia.Nici o rugaciune nu a ramas fara raspuns.Isus a spus:"CERETI SI VI SE VA DA!".Cand ne rugam sa fim si convinsi
in sufletele noastre ca am obtinut ce am cerut.Singura conditie insa ramane sa nu ne rugam fara o pregatire spirituala.
Rugaciunea ne inflacareaza sufletul si ne face sa devenim mai buni.Rugaciunea este cheia catre poarta raiului catre
care toti tindem.Nu exista fiinta care sa nu doreasca sa ajunga in acel loc plin de ingeri si de iubire dumnezeiasca.
Aici suntem in trecere,dar acolo o vesnicie.Rugaciunea ne pregateste pentru vesnicie.Rugaciunea curata si nematerialista,
este singura arma cu care putem lupta impotriva raului vazut si nevazut.Ea ne face atat de puternici incat nimic nu ne
poate infrange.Rugaciunea trebuie sa fie continua si nu doar atunci cand avem nevoie de ceva.Rugaciunea trebuie sa fie
una de multumire in primul rand si apoi o cerere.Sa multumim pentru fiecare zi de viata,buna sau rea,caci din toate
cate ni se intampla avem un folos.Sa nu cracnim daca nu obtinem raspuns imediat la rugamintea noastra,ci sa avem rabdare.
Toate se intampla la vremea lor si nici o rugaciune nu ramane fara raspuns.Toate rugaciunile ca si faptele noastre sunt
inscrise in cartea vietii.Nimic nu se pierde si totul este vesnic.Prin rugaciune devenim una cu Dumnezeu,ne contopim
cu El.Prin rugaciune devenim iubire si daca existam in iubire existam in Dumnezeu si Dumnezeu in noi.Rugaciunea nu trebuie
privita ca pe o obligatie ci ca pe o recunostinta pentru ceea ce suntem si pentru ca existam.Sa fim recunoscatori lui
Dumnezeu ca ne-a creat fiinte perfecte si ca a creat atatea minunatii care sa ne incante sufletul si sa ne infrumseteze viata.
Daca vom invata sa traim in armonie si iubire,viata noastra va fi minunata.Si acest lucru se poate numai cu ajutorul
rugaciunii.Sa ne rugam cu cuvintele noastre.Sa purtam un dialog personal cu Dumnezeu ca si cand ar fi langa noi in clipa
rugaciunii. Si de fapt este langa noi si Il putem simti daca ne rugam cu inima curata.Asa cum gasim timp pentru alte lucruri,
sa gasim si pentru rugaciune.Nu trebuie sa ne rugam ore in sir dar acele cateva clipe pe care le petrecem noi cu Dumnezeu,
sa fie autentice.Sa ne incepem si sa ne incheiem ziua cu o rugaciune de multumire pentru ca am inceput o noua zi din viata
si am incheiat cu bine o zi din viata noastra.Sa nu ne rugam pentru viitor.Viitorul incepe cu ziua urmatoare.Dumnezeu stie
ce nevoi avem.Noi trebuie doar sa-I multumim pentru darurile Sale pentru noi.Asa vom avea aici o viata plina de iubire si
vom trece in alta dimensiune tot in iubire.

SIMONA POPESCU

joi, 9 iunie 2011

RELATIONAREA INTERUMANA DIN PUNCT DE VEDERE SPIRITUAL

Exista o zicala care spune:"Cine se aseamana,se aduna!".Oare cat de adevarata este si
la ce se refera aceasta zicere?De ce numai cei care au calitati sau vederi asemanatoare
pot interactiona cel mai bine?Explicatia poate fi decat una singura si se regaseste in
nivelul de evolutie spirituala la care se gasesc acele persoane.Astfel,daca un grup
impartaseste aceleasi convingeri,sau are aceeasi filozofie de viata,in mod sigur va fi
un grup ai carui membri vor interactiona foarte bine.Niciodata nu vor fi compatibili,cei
care au viziuni diferite asupra unor aspecte ale vietii.Iar de aici pana la conflicte,
nu este decat un pas.Diferenta dintre oameni provine din nivelul de evolutie spirituala.
Cei care se afla la un nivel superior insa,vor putea interactiona si cu cei aflati la
un nivel inferior.Acestia fac parte din categoria liderilor care pot influenta o mare mare
de oameni si ii fac pe acestia sa fie compatibili cu viziunile si convingerile personale.
Relationarea interumana incepe in cadrul celulei de baza,numita familie.Desi o familie
se intemeieaza tocmai pe compatibilitatea dintre parinti,copiii nu interactioneaza intotdeauna
pozitiv,desi au crescut si au fost educati in mod egal cu aceeasi iubire parinteasca.Este
paradoxal dar este o realitate.Nimic nu pare sa explice aceasta incompatibilitate decat
nivelul de evolutie spirituala,dat fiind faptul ca acest lucru nu are nici o legatura
cu gradele de rudenie.Astfel,in cadrul aceleasi familii pot fi membrii cu nivele diferite
pe scara spirituala.Atunci cand o familie se intemeiaza si se dezvolta,se intampla din
punct de vedere spiritual,fenomenul prin care cateva spirite se intrupeaza pentru a se ajuta
reciproc spre evolutie.Acesta este rolul unei familii sau unui grup.Ca membrii care o formeaza
sau il formeaza,sa se ajute reciproc in a evolua.Asa se explica de ce de exemplu un barbat
credincios poate lua de sotie o femeie care nu este foarte credincioasa desi este o fiinta
cu multe calitati,dar ii lipseste latura spirituala si invers o femeie credincioasa poate
lua de sot un barbat nu tocmai credincios.Aceste spirite s-au intalnit pentru a evolua impreuna,
pentru a se ajuta reciproc sa evolueze.Tot asa se intampla si in cadrul unui grup.Dar daca intr-o
familie,interactiunea dintre membrii ei poate fi influentata de gradele de rudenie,intr-un grup
nu poate fi influentata decat de filozofia comuna de viata.Astfel cei materialisti nu pot fi
compatibili cu cei sensibili si spirituali,dar daca totusi interactioneaza se pot ajuta reciproc
in evolutia lor.Cei materialisti imprumutand spiritul practic,iar cei sensibili insuflandu-le
atractia catre latura spirituala a vietii.De fapt in aceasta consta relationarea interumana.In a
da celuilalt ce ii lipseste.Daca s-ar cladi aceasta punte de comunicare autentica,s-ar salva multe
perspective.Este o utopie poate, s-ar zice,dar totusi nu este imposibil,pentru ca prin vointa divina,
toate spiritele vor ajunge la un nivel elevat spiritual.In timp diferit,dar vor ajunge,pentru ca desi
nu este constientizata de catre spiritele intrupate,la nivel subtil,este dorinta cea mai mare arzatoare.


SIMONA POPESCU
 
 
 
 
 
 

joi, 2 iunie 2011

IUBIREA FATA DE DUMNEZEU

IUBIREA FATA DE DUMNEZEU


IUBIREA FATA DE DUMNEZEU ESTE IUBIREA LUI DUMNEZEU FATA DE NOI.ASA CUM DUMNEZEU NE IUBESTE SI NOI TREBUIE SA-L IUBIM.
DAR CUM NE PUTEM EXPRIMA OARE IUBIREA FATA DE DUMNEZEU ATAT DE USOR CA SI FATA DE O FIINTA PE CARE O PUTEM VEDEA,SIMTI?
TOCMAI CA EXPRIMANDU-NE IUBIREA FATA DE APROAPELE NOSTRU, NE EXPRIMAM DE FAPT IUBIREA PENTRU DUMNEZEU.NU PUTEM SA SPUNEM
CA-L IUBIM PE DUMNEZEU DACA NU-L IUBIM PE APROAPELE NOSTRU.ORICE SENTIMENT SAU FAPTA PE CARE O SAVARSIM FATA DE CEI
APROPIATI NOUA,SUNT SENTIMENTELE SI FAPTELE PE CARE LE SAVARSIM FATA DE DUMNEZEU.ASTFEL DACA IUBIM,IUBIM DE FAPT PE DUMNEZEU,
IAR DACA DIMPOTRIVA NU IUBIM,CI URAM SAU DISPRETUIM,URAM DE FAPT PE DUMNEZEU SAU IL DISPRETUIM.IN ORICE FIINTA TREBUIE SA-L
VEDEM PE DUMNEZEU.SA NE PURTAM CU ACEEA FIINTA CA SI CAND AM AVEA IN FATA NOASTRA PE INSUSI DUMNEZEU. NUMAI IN FELUL ACESTA
PUTEM AJUNGE SA CUNOASTEM ACEA DIMENSIUNE INFINITA A IUBIRII.FARA IUBIRE NU SUNTEM NIMIC.FARA IUBIRE NU SUNTEM CU DUMNEZEU.
IN LIPSA IUBIRII SUNTEM DOAR PAMANT LIPSIT DE SUFLARE. PRIMA PORUNCA SI CEA MAI INSEMNATA ESTE PORUNCA IUBIRII.ISUS SPUNEA
ATAT DE FRUMOS "IUBITI-VA UNII PE ALTII ASA CUM SI TATAL MEU VA IUBESTE".PORUNCA IUBIRII PE CAT PARE USOR DE INDEPLINIT,PE
ATAT ESTE CEA MAI GREA.DAR DACA SIMTIM CA NU PUTEM SA IUBIM,SA NE RUGAM LUI DUMNEZEU SA NE SADEASCA IUBIREA IN SUFLET,PENTRU
CA FARA EA SUNTEM MORTI IN VIATA FIIND.SUNTEM MORTI SUFLETESTE.SI CE E OARE MAI TRIST DECAT CA NU AI CUNOSCUT IUBIREA?
CE E OARE MAI TRIST DECAT CA NU AI PUTUT SA IUBESTI CU TOT SUFLETUL TAU?UNDE IUBIRE NU ESTE,NIMIC NU ESTE.DUMNEZEU NE-A CREAT
DIN IUBIRE.NU A CREAT UNIVERSUL FARA VIATA.NE-A CREAT PE NOI CA SA STAPANIM UNIVERSUL. NU A CREAT PLANETELE,SORII SAU ALTE
CORPURI CERESTI CA SA STAPANEASCA EL SINGUR.NE-A CREAT PE NOI,OAMENII CA SA STAPANIM IMPREUNA CU EL.ACEASTA E IUBIREA DIVINA.
POATE E GREU DE INTELES.CEI MAI MULTI IL VAD PE DUMNEZEU CA PE UN STAPAN CARE DOAR PEDEPSESTE,DAR FOARTE PUTINI IL VAD CA PE
UN STAPAN CARE IUBESTE CREATIA LUI.SI CEI CARE NU POT SIMTI IUBIREA LUI DUMNEZEU SUNT ACEIA CARE NU IUBESC NICI PE APROAPELE.
SFANTUL APOSTOL PAVEL A FACUT ATAT DE FRUMOS APOLOGIA IUBIRII IN EPISTOLA SA CATRE CORINTENI,INCAT DACA AR FI CITITA MACAR DIN
CAND IN CAND,AM INTELEGE CA NIMIC NU CONTEAZA DECAT IUBIREA.IUBIREA INTRECE CA IMPORTANTA CHIAR SI CREDINTA.
1.De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor,iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
2.Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta,si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii,iar dragoste nu am,nimic nu sunt.
3.Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars,iar dragoste nu am,nimic nu-mi foloseste.
4.Dragostea indelung rabda;dragostea este binevoitoare,dragostea nu pizmuieste,nu se lauda,nu se trufeste.
5.Dragostea nu se poarta cu necuviinta,nu cauta ale sale,nu se aprinde de manie,nu gandeste raul.
6.Nu se bucura de nedreptate,ci se bucura de adevar.
7.Toate le sufera,toate le crede,toate le nadajduieste,toate le rabda.
8.Dragostea nu cade niciodata.Cat despre prooroci-se vor desfiinta;darul limbilor va inceta;stiinta se va sfarsi;
9.Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim.
10.Dar cand va veni ceea ce este desavarsit,atunci ceea ce este in parte se va desfiinta.
11.Cand eram copil,vorbeam ca un copil,simteam ca un copil;dar cand m-am facut barbat, am lepadat cele ale copilului.
12.Caci vedem acum ca prin oglinda,in ghicitura,iar atunci,fata catre fata;acum cunosc in parte,dar atunci voi cunoaste pe deplin,precum am fost cunoscut si eu.
13.Si acum raman acestea trei:credinta,nadejdea si dragostea.Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

SIMONA POPESCU
 

luni, 30 mai 2011

Ce inseamna actul de credinta

Actul de credinta este pilonul pe care trebuie sa se sustina intreaga noastra viata,este ofranda adusa lui Dumnezeu,
pentru iubirea cu care ne invaluieste.A fi supus din iubire lui Dumnezeu,asa cum Isus s-a supus vointei lui Dumnezeu,
rabdand pana la capat, din iubire pentru Dumnezeu si pentru noi,oamenii.Dumnezeu este iubirea insasi iar Isus este
rabdarea.Daca am fi capabili sa ne insusim aceste doua virtuti,iubirea si rabdarea,am fi mai aproape de desavarsire.
Dar daca am fi in stare sa iubim am putea oare sa si rabdam pana la capat crucea care ne este data?Sau ne-am razvrati,
prin nerabdare,prin dorinta de a scapa de suferinte cu orice chip?De a fi nemultumiti de soarta pe care o avem,de
neimpliniri personale,care de cele mai multe ori tin de latura materiala a vietii?In acest caz nu putem vorbi de un act
de credinta autentica.Credinta presupune iubire si rabdare in acelasi timp,constientizarea ca toate se implinesc la vremea
lor.Numai cei care rabda pana la capat vor birui.Modelul rabdarii, al iubirii si al supunerii totale vointei lui Dumnezeu,
este Isus.Cati dintre noi ne-am abandona total vointei divine,acceptandu-ne crucea?Nu prea multi.Suntem mereu nemultumiti
de cate o neimplinire si cerem lui Dumnezeu sa ne ajute sa capatam ce ne lipseste.Dar de unde stim noi care ar fi fost
soarta noastra daca ne-am fi abandonat total vointei lui Dumnezeu?Nu cumva mult mai buna?Noi nu facem decat sa-l "fortam"
pe Dumnezeu sa ne dea cat mai multe,inaltandu-i rugaciuni.Deci suntem materialisti fata de Dumnezeu.Iar daca nu obtinem
ce am cerut intr-un timp anume, ne razvratim prin uitarea de El.Ii reprosam mereu:"de ce Doamne nu mi-ai ascultat rugaciunile?"
Iubirea pentru Dumnezeu,datatorul nostru de viata,trebuie sa fie dezinteresata,asa cum si iubirea Lui pentru noi este.
Nu trebuie sa-I cerem nimic legat de trupul nostru,caci stie ce trebuinte avem.Doar El ne-a creat.Nu ne-a creat ca sa rabdam
de foame,sau sa umblam goi.Deci nu trebuie sa-i cerem asta.Trebuie doar sa-i cerem sa ne intareasca in iubire si rabdare.
Niciodata nu ne va lasa.Ne va da iubirea si rabdarea exact in momentul in care i le cerem.Iar daca le avem pe acestea doua,
putem spune ca am obtinut tot.Iubirea iti da motivatia sa faci lucruri marete la care nu te-ai gandit vreodata ca le-ai putea
face.Deci prin iubirea pe care ti-o daruieste Dumnezeu,de fapt ai obtinut ceea ce iti lipsea,ceea ce ai fi vrut sa-i ceri
lui Dumnezeu prin rugaciuni.In iubire sta totul.Iubirea este putere.Cel care iubeste este de neinvins.Rabdarea completeaza
iubirea,caci fara rabdare nu poti face nimic.Operele durabile iau nastere numai cu multa rabdare.Infnita chiar.Ganditi-va numai
la oamenii de stiinta sau la marii scriitori,la genii in general.Daca nu aveau iubire si rabdare nu ne-am mai fi bucurat astazi
de creatiile lor.Ce s-ar fi intamplat daca si-ar fi abandonat visele?Dar nu.Ei si-au urmat crezul pana la sfarsitul vietii lor.
Rabdarea lor a durat o viata intreaga.Iar rezultatul a fost ca au lasat posteritatii opere de mare valoare.Dar n-au facut-o
pentru slava desarta,adica spre a se mandri cu operele lor,ci din iubire pentru semenii lor.Multe dintre aceste genii,poate au
avut de infruntat multe nedreptati,multe defaimari sau altfel de obstacole,care sa-i determine sa renunte la visele lor.Dar iubirea
si rabdarea i-au ajutat sa depaseasca orice si sa duca la bun sfarsit ceea ce incepusera.Altfel spus,s-au supus total vointei
lui Dumnezeu si nu s-au razvratit,orice s-ar fi intamplat.Exemple pot fi destule.Modelul cel mai demn de urmat insa,ramane Isus,
care si-a sacrificat viata in numele iubirii.Acesta este dovada suprema de iubire care s-a putut consemna vreodata in istoria
omenirii si cel mai de inaltator act de credinta catre Dumnezeu.Aceasta este credinta adevarata.A iubi si a rabda deopotriva,a ne
abandona cu totul vointei lui Dumnezeu.El stie care sunt trebuintele noastre si ne va da fara sa-I cerem nimic.Pe Dumnezeu trebuie sa-l
iubim cu toata fiinta noastra.Sa nu-L iubim doar cand ne  raspunde la rugaciuni.Asa cum si noi am vrea sa fim iubiti,de catre
El si de catre semenii nostrii.Cum ne-am simti daca am fi iubiti doar daca satisfacem doleantele cuiva?Nu ne-am simti oare
folositi si nu iubiti?Deci sa nu-L folosim pe Dumnezeu ci sa-L iubim asa cum si El ne iubeste neconditionat.Iubirea pura,adevarata,
este cea neconditionata.Iubirea ne inalta la cer si ne aduce mai aproape de Dumnezeu.Acesta este de fapt sfarsitul calatoriei noastre
pe acest drum sinuos numit viata pamanteana.A fi mai aproape de Dumnezeu.Dumnezeu atat de mult ne iubeste, incat ne vrea pe toti
langa el si ne ajuta sa trecem prin toate hatisurile vietii.Viata noastra este ca un labirint a carui iesire trebuie sa o aflam.
Are multe meandre si multe necunoscute.Nu stim ce ne poate oferi secunda urmatoare.Dar cu ajutorul lui Dumnezeu putem ajunge la
capat chiar daca avem de infruntat multe obstacole.Important este sa nu ne pierdem nadejdea,sa iubim si sa avem rabdare.

SIMONA POPESCU