APOSTOL SAU IUDA?
Apostolii,in numar de doisprezece,au fost alesii lui Isus din multime,ca sa-i fie ucenici si prin care sa se raspandeasca
invatatura sa,sa se predice evanghelia Sa.Isus a ales oameni obisnuiti,fara merite deosebite,tocmai pentru a arata lumii
intregi ca oricine poate fi ucenicul Sau.Cei doisprezece apostoli au fost:Petru,Andrei,Iacob,Ioan,Toma,Filip,Bartolomeu,
Matei,Iacob al lui Afleu,Iuda al lui Iacob(Tadeul),Simon Zelotul si Iuda Iscariotul inlocuit dupa moarte cu Matia.
Apostol inseamna de fapt un adept inflacarat al unei idei,al unei doctrine.A fi adeptul unei idei,unei credinte,inseamna a nu
te abate de la ideea pentru care lupti,a ramane fidel pana la sfarsit ei, cu orice pret.De aici deriva si cuvantul apostolat,
care semnifica eforturile facute pentru a ramane fidel acestei credinte interioare si pentru a o raspandi in folosul altora.
Printre apostolii lui Isus s-a aflat insa si Iuda Iscariotul,care incepuse munca de apostolat alaturi de ceilalti unsprezece,
pentru ca mai apoi sa se lepede de iubirea pentru Isus si sa-l vanda intr-un chip marsav,pentru treizeci de arginti.
De fapt si-a vandut iubirea pentru Isus pentru treizeci de arginti.Si-a dat seama de greseala facuta,de abia atunci cand
a realizat ce urmari a avut aceasta fapta infama si anume sacrificarea vietii lui Isus.Aceasta fapta i-a adus atatea mustrari
ale constiintei,incat nu a mai putut suporta tortura ei si a ales sa-si puna capat suferintei prin sinucidere.A recurs la un
gest extrem care insa nu l-a putut absolvi de vina de a-si vinde Invatatorul.Istoria aceasta insa se repeta si in zilele
noastre.Noi oamenii ne putem asemui fie apostolilor lui Isus care L-au iubit si I-au ramas fideli pana la sfarsit,fie lui
Iuda,care L-a vandut si L-a sacrificat pentru treizeci de arginti.A fi apostol demn al lui Isus inseamna a iubi pana la capat,
a lupta continuu pentru a raspandi iubirea divina prin cuvinte si fapte.A fi Iuda inseamna a vinde pentru nimic iubirea divina,
a sacrifica semenul tau prin cuvinte si fapte nedemne de invatatura dumnezeiasca.Cei treizeci de arginti prin care a fost vanduta
iubirea pentru Isus,s-ar putea traduce in contemporaneitate prin materialism.Materialismul care predomina spiritul este cauza
primordiala a pierderii iubirii fata de Isus si fata de semenii nostrii si cel care ne indeamna sa ne vindem iubirea.
Materialismul este insa si declansatorul unei mustrari de constiinta care apare intai subtil,ca mai apoi sa domine intreaga
noastra fiinta.In loc sa iubim,sa daruim iubire semenilor noastrii,uram si ii vindem pentru interesele noastre meschine,sau
pur si simplu fara a obtine ceva neaparat ci doar sa ii facem sa sufere.Vedem mai mereu in jurul nostru oameni care isi vand
iubirea pentru cativa banuti,metaforic vorbind.Cum se intampla acest lucru insa?Prin punerea mai presus a oricarui lucru
sau interes personal,inaintea fiintei pe care ar trebui sa o iubeasca.Cei care fac insa acest lucru,nu-si dau seama ca vanzandu-si
iubirea pentru semenul lor,isi vand de fapt iubirea pentru Isus,pentru Dumnezeu.Si asta pentru ca nu constientizeaza ca in fiecare
semen de-al lor ar trebui sa-l vada pe Dumnezeu,pe Isus. Vanzandu-si semenul,Il vand de fapt pe Dumnezeu.Prima porunca a fost
porunca iubirii.De ce oare?De ce nu a fost oare porunca iubirii numai fata de Dumnezeu si nu fata de semenii nostrii?Pentru ca daca
nu poti iubi un semen de-al tau pe care il vezi si il simti,cum poti oare sa-L iubesti pe Dumnezeu pe care nu-L vezi si nu-L
simti?Dumnezeu este in fiecare din noi si in consecinta daca nu ne iubim intre noi,nici pe Dumnezeu nu putem spune ca-L iubim.
Nu poti sa-ti vinzi aproapele fara sa spui ca nu-L vinzi si pe Dumnezeu.Dar noi nu recunoastem ca vindem iubirea.Ne gasim diferite
scuze,motivatii,spunandu-ne noua insine ca semenul nostru a meritat tratamentul pe care i l-am aplicat,ca noi suntem mai buni,ca
meritam mai mult decat ce avem in prezent.Insa,la o autoanaliza mai atenta,vom descoperi ca noi suntem mai rai si mai meschini
poate decat cei pe care am dori sa-i vindem sau deja o facem.Si chiar daca nu ar fi asa,tot nu avem nici o scuza pentru
faptele noastre.Vanzarea ramane vanzare si nu este un fapt meritoriu.Si daca nu am avea nici un defect si daca vindem iubirea,
am pierdut tot.Am anulat tot ce a fost bun si de pret in noi.Constiinta ne va tortura in final si ne va face sa suferim atat de
mult incat am da orice sa nu se fi intamplat niciodata acest lucru.Numai daca iubim mereu si cu aceeasi intensitate pe semenul
nostru vom fi fericiti si nu vom suferi niciodata.Unde exista iubire nu poate exista nefericire sau suferinta.Sau exista suferinta,
dar doar pentru acei care nu pot sa iubeasca si nu sunt capabili sa daruiasca iubire pura,divina,pentru aceia care isi vand iubirea
pentru arginti.Dar chiar si asa, daca trimitem unde de iubire divina catre cei care nesocotesc porunca iubirii,este imposibil
ca acestia sa nu se trezeasca din amortirea sufleteasca produsa de materialism.Important este sa nu abdicam de la porunca iubirii,
indiferent de cat de greu ne-ar fi si oricat timp ne-ar lua.In felul acesta ajutam pe aproapele nostru sa urce pe scara indumnezeirii,
prin iubire.Asa cum spunea unul din apostolii lui Isus,"Cel care iubeste,ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el!"
Iubiti-va si nu va vindeti intre voi asemenea lui Iuda.Nu fiti unul pentru altul iude.Ramaneti in Dumnezeu pentru ca Dumnezeu
sa ramana in voi.Ramaneti in iubire,caci Dumnezeu este iubire!
SIMONA POPESCU
Friday, July 22, 2011
.
Apostolii,in numar de doisprezece,au fost alesii lui Isus din multime,ca sa-i fie ucenici si prin care sa se raspandeasca
invatatura sa,sa se predice evanghelia Sa.Isus a ales oameni obisnuiti,fara merite deosebite,tocmai pentru a arata lumii
intregi ca oricine poate fi ucenicul Sau.Cei doisprezece apostoli au fost:Petru,Andrei,Iacob,Ioan,Toma,Filip,Bartolomeu,
Matei,Iacob al lui Afleu,Iuda al lui Iacob(Tadeul),Simon Zelotul si Iuda Iscariotul inlocuit dupa moarte cu Matia.
Apostol inseamna de fapt un adept inflacarat al unei idei,al unei doctrine.A fi adeptul unei idei,unei credinte,inseamna a nu
te abate de la ideea pentru care lupti,a ramane fidel pana la sfarsit ei, cu orice pret.De aici deriva si cuvantul apostolat,
care semnifica eforturile facute pentru a ramane fidel acestei credinte interioare si pentru a o raspandi in folosul altora.
Printre apostolii lui Isus s-a aflat insa si Iuda Iscariotul,care incepuse munca de apostolat alaturi de ceilalti unsprezece,
pentru ca mai apoi sa se lepede de iubirea pentru Isus si sa-l vanda intr-un chip marsav,pentru treizeci de arginti.
De fapt si-a vandut iubirea pentru Isus pentru treizeci de arginti.Si-a dat seama de greseala facuta,de abia atunci cand
a realizat ce urmari a avut aceasta fapta infama si anume sacrificarea vietii lui Isus.Aceasta fapta i-a adus atatea mustrari
ale constiintei,incat nu a mai putut suporta tortura ei si a ales sa-si puna capat suferintei prin sinucidere.A recurs la un
gest extrem care insa nu l-a putut absolvi de vina de a-si vinde Invatatorul.Istoria aceasta insa se repeta si in zilele
noastre.Noi oamenii ne putem asemui fie apostolilor lui Isus care L-au iubit si I-au ramas fideli pana la sfarsit,fie lui
Iuda,care L-a vandut si L-a sacrificat pentru treizeci de arginti.A fi apostol demn al lui Isus inseamna a iubi pana la capat,
a lupta continuu pentru a raspandi iubirea divina prin cuvinte si fapte.A fi Iuda inseamna a vinde pentru nimic iubirea divina,
a sacrifica semenul tau prin cuvinte si fapte nedemne de invatatura dumnezeiasca.Cei treizeci de arginti prin care a fost vanduta
iubirea pentru Isus,s-ar putea traduce in contemporaneitate prin materialism.Materialismul care predomina spiritul este cauza
primordiala a pierderii iubirii fata de Isus si fata de semenii nostrii si cel care ne indeamna sa ne vindem iubirea.
Materialismul este insa si declansatorul unei mustrari de constiinta care apare intai subtil,ca mai apoi sa domine intreaga
noastra fiinta.In loc sa iubim,sa daruim iubire semenilor noastrii,uram si ii vindem pentru interesele noastre meschine,sau
pur si simplu fara a obtine ceva neaparat ci doar sa ii facem sa sufere.Vedem mai mereu in jurul nostru oameni care isi vand
iubirea pentru cativa banuti,metaforic vorbind.Cum se intampla acest lucru insa?Prin punerea mai presus a oricarui lucru
sau interes personal,inaintea fiintei pe care ar trebui sa o iubeasca.Cei care fac insa acest lucru,nu-si dau seama ca vanzandu-si
iubirea pentru semenul lor,isi vand de fapt iubirea pentru Isus,pentru Dumnezeu.Si asta pentru ca nu constientizeaza ca in fiecare
semen de-al lor ar trebui sa-l vada pe Dumnezeu,pe Isus. Vanzandu-si semenul,Il vand de fapt pe Dumnezeu.Prima porunca a fost
porunca iubirii.De ce oare?De ce nu a fost oare porunca iubirii numai fata de Dumnezeu si nu fata de semenii nostrii?Pentru ca daca
nu poti iubi un semen de-al tau pe care il vezi si il simti,cum poti oare sa-L iubesti pe Dumnezeu pe care nu-L vezi si nu-L
simti?Dumnezeu este in fiecare din noi si in consecinta daca nu ne iubim intre noi,nici pe Dumnezeu nu putem spune ca-L iubim.
Nu poti sa-ti vinzi aproapele fara sa spui ca nu-L vinzi si pe Dumnezeu.Dar noi nu recunoastem ca vindem iubirea.Ne gasim diferite
scuze,motivatii,spunandu-ne noua insine ca semenul nostru a meritat tratamentul pe care i l-am aplicat,ca noi suntem mai buni,ca
meritam mai mult decat ce avem in prezent.Insa,la o autoanaliza mai atenta,vom descoperi ca noi suntem mai rai si mai meschini
poate decat cei pe care am dori sa-i vindem sau deja o facem.Si chiar daca nu ar fi asa,tot nu avem nici o scuza pentru
faptele noastre.Vanzarea ramane vanzare si nu este un fapt meritoriu.Si daca nu am avea nici un defect si daca vindem iubirea,
am pierdut tot.Am anulat tot ce a fost bun si de pret in noi.Constiinta ne va tortura in final si ne va face sa suferim atat de
mult incat am da orice sa nu se fi intamplat niciodata acest lucru.Numai daca iubim mereu si cu aceeasi intensitate pe semenul
nostru vom fi fericiti si nu vom suferi niciodata.Unde exista iubire nu poate exista nefericire sau suferinta.Sau exista suferinta,
dar doar pentru acei care nu pot sa iubeasca si nu sunt capabili sa daruiasca iubire pura,divina,pentru aceia care isi vand iubirea
pentru arginti.Dar chiar si asa, daca trimitem unde de iubire divina catre cei care nesocotesc porunca iubirii,este imposibil
ca acestia sa nu se trezeasca din amortirea sufleteasca produsa de materialism.Important este sa nu abdicam de la porunca iubirii,
indiferent de cat de greu ne-ar fi si oricat timp ne-ar lua.In felul acesta ajutam pe aproapele nostru sa urce pe scara indumnezeirii,
prin iubire.Asa cum spunea unul din apostolii lui Isus,"Cel care iubeste,ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el!"
Iubiti-va si nu va vindeti intre voi asemenea lui Iuda.Nu fiti unul pentru altul iude.Ramaneti in Dumnezeu pentru ca Dumnezeu
sa ramana in voi.Ramaneti in iubire,caci Dumnezeu este iubire!
SIMONA POPESCU
Friday, July 22, 2011
.
Comentarii
Trimiteți un comentariu