Ranile tamaduitoare ale lui Isus
Cand ma gandesc la suferinta de neimaginat indurata de mantuitorul nostru Isus, ma cuprinde o sfasietoare tristete.
Cand ma gandesc la suferintele mele ca spirit intrupat pe acest pamant,mi se par copilarii.Iar daca am suferit,
inseamna ca am si meritat sa sufar.Dar Isus a fost nevinovat si a indurat cu smerenie toata batjocura noastra.
Huiduit,scuipat,batjocorit in fel si chip,crucificat.Sf.Bernard a intrebat odata pe Isus care a fost cea mai mare
durere a sa necunoscuta de oameni,iar Isus i-a spus asa:"Am avut o rana adanca de trei degete pe umar cauzata de purtarea
crucii.Aceasta a fost cea mai chinuitoare rana."La toata aceasta suferinta a sa a asistat neputincioasa Maica Sa,cu
lacrimi izvorand siroaie si ucenicii Sai.Ce poate fi mai trist pentru o mama decat sa-si vada fiul torturat si batojocorit
si totusi sa nu-l poata salva din mainile celor rai?Dar Maica Domnului a fost intarita in suferinta ei de Dumnezeu.
Altfel nu ar fi rezistat acestui supliciu sufletesc.Stia de la bun inceput ca odata cu nasterea Fiului Sau,va incepe
o noua era pentru omenire.Stia ca prin sangele Lui nevinovat oamenii se vor vindeca si vor fi mantuiti.Grea misiune
a avut Maica Domnului.Dar a ascultat ca o roaba credincioasa voia lui Dumnezeu si nu s-a impotrivit destinului Fiului
Sau.Dar noi?Suntem oare in stare sa ne supunem cu totul vointei lui Dumnezeu?Suntem in stare sa ne purtam crucea chiar
daca ne provoaca rani adanci?Sau ne ferim de suferinte si chiar cu pretul suferintei altora cautam sa ne fie noua bine?
A nu fi in stare sa ne purtam crucea si sa nu ne abandonam vointei lui Dumnezeu,inseamna sa nu-l cinstim pe Isus,sa
nu-i cinstim ranile,sa nu le recunoastem puterea tamaduitoare.Caci sangele Lui pentru noi s-a varsat.Pentru vindecarea
tutror ranilor noastre fizice si sufletesti.Daca am putea sa fim asemenea lui Isus si sa fim rabdatori si demni in
suferintele noastre,adica sa suferim in tacere si fara sa ne impotrivim,am ajunge la starea de fericire si pace interioara.
Daca ne-am abandona cu totul vointei lui Dumnezeu am fi fericiti,pentru ca Dumnezeu ne vrea fericiti.Daca suferim este numai
datorita greselilor noastre iar nu din voia divina.Totul este un echilibru perfect in creatia divina.Daca ceva negativ se
intampla trebuie reglata balanta dintre bine si rau.Si acest lucru se poate numai prin platirea raului facut.Aceasta
este asa zisa pedeapsa a lui Dumnezeu,care de fapt nu este o pedeapsa propriuzisa ci readucerea la starea de puritate
sufleteasca anterioara greselilor savarsite.Si totul este spre binele nostru.Dumnezeu ni L-a dat pe Isus sa ne vindece
prin ranile Sale,iar noi trebuie sa le cinstim cu credinta. Isus a suferit pentru noi,pentru intreaga omenire,fara sa
se impotriveasca,din iubire.Daca L-am lua ca model pe Isus,fiti siguri ca nu am suferi niciodata.Daca am fi desavarsiti
ca El am fi fericiti,iar raul ne-ar inconjura.Suferinta lui Isus ar fi trebuit sa fie prima si ultima suferinta pe acest
pamant,pentru ca el a ridicat pacatele intregii omeniri.Din pacate suferinta nu a luat sfarsit pentru ca am nesocotit
sacrificiul lui Isus si nu ascultam poruncile divine,dintre care cea mai insemnata este porunca iubirii.Insa Dumnezeu
are rabdare infinita cu noi si ne ajuta in orice moment daca ne intoarcem la El si ne abandonam cu totul vointei Sale.
Dumnezeu stie ce sa faca cu vietile noastre,doar El ni le-a dat.Si nu ne-a dat viata ca sa suferim,ci sa fim fericiti.
Dar Dumnezeu atat de mult ne iubeste incat ne-a dat si libertatea alegerilor noastre.Iar viata noastra decurge asa cum
alegem.Daca alegem sa-l lasam pe Dumnezeu sa hotarasca pentru noi,vom fi fericiti.Insa daca alegem sa traim dupa simturile
noastre proprii,s-ar putea sa gresim.Si fiecare greseala ne poate aduce suferinta.De noi depinde totul...
SIMONA POPESCU
Tuesday, July 26, 2011
Cand ma gandesc la suferinta de neimaginat indurata de mantuitorul nostru Isus, ma cuprinde o sfasietoare tristete.
Cand ma gandesc la suferintele mele ca spirit intrupat pe acest pamant,mi se par copilarii.Iar daca am suferit,
inseamna ca am si meritat sa sufar.Dar Isus a fost nevinovat si a indurat cu smerenie toata batjocura noastra.
Huiduit,scuipat,batjocorit in fel si chip,crucificat.Sf.Bernard a intrebat odata pe Isus care a fost cea mai mare
durere a sa necunoscuta de oameni,iar Isus i-a spus asa:"Am avut o rana adanca de trei degete pe umar cauzata de purtarea
crucii.Aceasta a fost cea mai chinuitoare rana."La toata aceasta suferinta a sa a asistat neputincioasa Maica Sa,cu
lacrimi izvorand siroaie si ucenicii Sai.Ce poate fi mai trist pentru o mama decat sa-si vada fiul torturat si batojocorit
si totusi sa nu-l poata salva din mainile celor rai?Dar Maica Domnului a fost intarita in suferinta ei de Dumnezeu.
Altfel nu ar fi rezistat acestui supliciu sufletesc.Stia de la bun inceput ca odata cu nasterea Fiului Sau,va incepe
o noua era pentru omenire.Stia ca prin sangele Lui nevinovat oamenii se vor vindeca si vor fi mantuiti.Grea misiune
a avut Maica Domnului.Dar a ascultat ca o roaba credincioasa voia lui Dumnezeu si nu s-a impotrivit destinului Fiului
Sau.Dar noi?Suntem oare in stare sa ne supunem cu totul vointei lui Dumnezeu?Suntem in stare sa ne purtam crucea chiar
daca ne provoaca rani adanci?Sau ne ferim de suferinte si chiar cu pretul suferintei altora cautam sa ne fie noua bine?
A nu fi in stare sa ne purtam crucea si sa nu ne abandonam vointei lui Dumnezeu,inseamna sa nu-l cinstim pe Isus,sa
nu-i cinstim ranile,sa nu le recunoastem puterea tamaduitoare.Caci sangele Lui pentru noi s-a varsat.Pentru vindecarea
tutror ranilor noastre fizice si sufletesti.Daca am putea sa fim asemenea lui Isus si sa fim rabdatori si demni in
suferintele noastre,adica sa suferim in tacere si fara sa ne impotrivim,am ajunge la starea de fericire si pace interioara.
Daca ne-am abandona cu totul vointei lui Dumnezeu am fi fericiti,pentru ca Dumnezeu ne vrea fericiti.Daca suferim este numai
datorita greselilor noastre iar nu din voia divina.Totul este un echilibru perfect in creatia divina.Daca ceva negativ se
intampla trebuie reglata balanta dintre bine si rau.Si acest lucru se poate numai prin platirea raului facut.Aceasta
este asa zisa pedeapsa a lui Dumnezeu,care de fapt nu este o pedeapsa propriuzisa ci readucerea la starea de puritate
sufleteasca anterioara greselilor savarsite.Si totul este spre binele nostru.Dumnezeu ni L-a dat pe Isus sa ne vindece
prin ranile Sale,iar noi trebuie sa le cinstim cu credinta. Isus a suferit pentru noi,pentru intreaga omenire,fara sa
se impotriveasca,din iubire.Daca L-am lua ca model pe Isus,fiti siguri ca nu am suferi niciodata.Daca am fi desavarsiti
ca El am fi fericiti,iar raul ne-ar inconjura.Suferinta lui Isus ar fi trebuit sa fie prima si ultima suferinta pe acest
pamant,pentru ca el a ridicat pacatele intregii omeniri.Din pacate suferinta nu a luat sfarsit pentru ca am nesocotit
sacrificiul lui Isus si nu ascultam poruncile divine,dintre care cea mai insemnata este porunca iubirii.Insa Dumnezeu
are rabdare infinita cu noi si ne ajuta in orice moment daca ne intoarcem la El si ne abandonam cu totul vointei Sale.
Dumnezeu stie ce sa faca cu vietile noastre,doar El ni le-a dat.Si nu ne-a dat viata ca sa suferim,ci sa fim fericiti.
Dar Dumnezeu atat de mult ne iubeste incat ne-a dat si libertatea alegerilor noastre.Iar viata noastra decurge asa cum
alegem.Daca alegem sa-l lasam pe Dumnezeu sa hotarasca pentru noi,vom fi fericiti.Insa daca alegem sa traim dupa simturile
noastre proprii,s-ar putea sa gresim.Si fiecare greseala ne poate aduce suferinta.De noi depinde totul...
SIMONA POPESCU
Tuesday, July 26, 2011
Comentarii
Trimiteți un comentariu