THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Fericirea este a celor ce au constiinta curata

Atat de multe s-au scris despre fericire,despre ce inseamna,despre cum se poate ajunge la starea interioara in care sufletul sa nu fie tulburat de nimic negativ si totusi de ce unii oameni nu sunt fericiti?De ce nu pot sa ajunga aceasta stare de liniste sufleteasca?Este greu pentru unii oameni sa urmeze niste retete sau de a pune in practica teoriile pe care le expun cei care au atins acea stare interioara,sau sa ia drept exemplu experienta altora care a dus la atingerea acestei stari sufletesti.Fericirea este in primul rand data de linistea sufleteasca neumbrita de sentimente negative sau antagonice.Nici o fiinta pamanteana nu este perfecta si nu se poate spune ca este animata numai de sentimente negative,dupa cum nici de sentimente antagonice.In fiecare fiinta exista atat sentimente negative cat si pozitive.Dar este importanta preponderenta sentimentelor.Atunci cand sentimentele negative predomina,ele isi pun amprenta asupra constiintei in primul rand,rasfrangandu-se apoi in plan fizic.Constiinta este in primul rand afectata si da acea stare de neliniste interioara.Fericirea sau nefericirea este strans legata de constiinta.Constiinta este cea care stapaneste fiinta in totalitate.Daca avem constiinta curata,sufletul ne este linistit,trupul nu este strabatut de convulsiile depresiei,iar fericirea ne este asigurata.Fericirea nu trebuie legata de ceva anume pentru ca odata lipsiti de obiectul care ne da starea de fericire,cadem in depresia cea mai adanca.Astfel daca ne-am dorit ceva atat de mult si nu am dobandit,dispare si linistea sufleteasca.Singura de care ar trebui sa depinda fericirea noastra este constiinta.Ca sa putem avea constiinta curata trebuie sa facem doar un foarte mic efort si anume cel de a iubi cu inima curata,neumbrita de nici un interes.A iubi nu doar o alta fiinta ci de a iubi sa iubesti.Iubirea nu trebuie sa depinda de obtinerea unor avantaje materiale sau nu,ci trebuie sa fie libera in exprimare,cu alte cuvinte sa iubeasca total si fara retinere.Sa iubesti aproapele tau ca pe tine insuti este prima porunca divina.Cum ne iubim pe noi insine si nu ne-am provoca un rau in mod constient,asa trebuie sa iubim si pe aproapele si sa nu-i provocam rau in mod constient.Numai astfel putem avea o constiinta curata si sa atingem starea de fericire si pace interioara.Daca iubim curat,indiferent daca primim sau nu acelasi raspuns de iubire din partea semenilor,vom sfarsi prin a fi iubiti.Se spune ca atunci cand primesti o palma sa intorci si obrazul celalalt,adica sa nu raspunzi la rau cu rau.Putem face asta oare fara a ne fi stirbit din orgoliu?Cum sa fim atat de lipsiti de mandrie sau demnitate incat sa luam atatea palme?Dar a face asta este tocmai un semn de mare demnitate si de inalta tinuta morala.In cadrul unei adunari sau grup,niciodata nu vor fi apreciati cei care au un comportament urat,sau violent,sau dezbinator,sau rautacios.Chiar daca aceia castiga pe moment,vor pierde si vor fi eliminati.Vor castiga si vor fi apreciati cei care au avut demnitatea de a nu riposta in acelasi fel,iar cei care au declansat ceva rau vor pierde atat respectul celorlalti cat si in plan spiritual pentru ca ii va mustra constiinta.Cei care fac rau nu se vor putea sustrage de la a fi condamnati de propria lor constiinta.Este greu sa nu faci rau veti spune,pentru ca,mai ales in societatea noastra de azi care este tulbure din toate punctele de vedere,predomina lupta pentru supravietuire si satisfacerea intereselor proprii.Insa sunt multe lucruri dupa care alergam si care ne sunt nefolositoare pentru viata pe care o traim.Singurul lucru care ne este folositor este pastrarea curata a constiintei care ne poate da fericirea dupa care tanjim toti.Chiar daca facem un rau involuntar,din orgoliu sau nestiinta sau chiar cu buna stiinta,este necesar sa constientizam raul facut si sa incercam sa reparam.Mai mereu suntem impinsi sa dam vina pe altii pentru actiunile noastre negative dar gresim total.Nu facem decat sa ne impovaram cu pacate in plus si sa ne patam constiinta,care ne va mustra in final.Nimeni nu are nici o scuza pentru actiunile sale negative.Tot ce facem negativ asupra altuia se va rasfrange asupra noastra fara echivoc si invers daca facem bine se va rasfrange asupra noastra.Deci facand rau altuia nu-i facem numai lui rau ci si noua.Daca am fost nedreptatiti,sa nu raspundem prin alta nedreptate ci sa lasam pe Dumnezeu sa scoata la iveala ca am fost nedreptatiti.Sa nu ne facem noi singuri dreptate.Adevarul iese intotdeauna la iveala,fara ca noi sa facem ceva in acest sens.Si mai mult de atat sa raspundem cu iubire la raul pe care l-am indurat.Numai asa ne vom pastra constiinta curata si vom avea parte de rasplata pe masura.Rasplata este fericirea dupa care tanjim si linistea sufleteasca.Odata aceste doua stari atinse,vom avea parte de tot ce e mai bun atat in viata pamanteana cat si in cea vesnica.

SIMONA POPESCU
17 September, 2011
12:44:29 PM