THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES

sâmbătă, 31 decembrie 2011

SPERANTA MOARE ULTIMA

Cat adevar este in aceasta zicere...Daca am fi atat de puternici sa facem fata vicisitudinilor vietii si am spera ca totul se va preschimba in bine,asa cum ne-am dorit,am atinge cerul,doar inatinzand mainile catre el.Am simti pe Dumnezeu,care intruchipeaza fericirea absoluta.De cand devenim constienti de noi insine incepem sa speram.Ca vom obtine ceva,ca ne vom indeplini visele si luptam pentru materializarea lor.Aceasta lupta este atat de frumoasa, ca nici nu va puteti imagina.Dar,in acelasi timp este destul de sinuoasa.Cu cat credem ca ne apropiem de finalul luptei,cu atat obstacolele devin din ce in ce mai greu de trecut.Dar tocmai in asta consta frumusetea luptei si maretia ei.Mai ales cand luptam pentru iubire,pentru savarsirea unui lucru maret.Speranta ne indeamna intotdeauna sa facem orice sacrificiu,mergand pana la sacrificiu de sine pe altarul idealurilor noastre.A lupta pentru iubire,pentru salvarea unei vieti,pentru salvarea unui suflet din ghearele deznadejdii,inseamna sa te contopesti cu Dumnezeu,sa devi una cu El.Speranta este cea ne ghideaza viata si ne conduce pe drumurile care duc spre visele noastre.Daca avem incredere in iubirea si devotamentul nostru,in puterea noastra de sacrificiu si in Dumnezeu, care nu ne lasa niciodata singuri,cu siguranta vom atinge cu mana visele noastre.Le vom palpa ca pe orice obiect material,le vom simti forma si le vom vedea frumusetea.Intreaga noastra suferinta de pana atunci, ne va fi parut o joaca de copii.Uitandu-ne in urma vom spune ca a meritat tot efortul.Si atunci fericirea va fi deplina.Uneori aceasta lupta,poate dura intreaga viata.Dar cu cat nu ne vom abate de la acest drum,suferind orice fel de incercare fara sa abandonam,cu atat bucuria va fi mai mare,iar fericirea totala.Nu abandonati niciodata lupta pentru atingerea idealului vostru, pentru ca nu stiti ce pierdeti.Mergeti inainte cu orice chip,iar daca vi se pare prea greu,cereti ajutorul lui Dumnezeu.Vi-l va da neconditionat si vesnic.Din iubire pentru voi.Speranta si lupta sunt doua conditii esentiale pentru indeplinirea viselor voastre.Sa nu lasati pe nimeni sa va abata de la visele voastre sau sa vi le ucida.Nu uitati niciodata ca speranta moare ultima!
Va doresc un an nou plin de sperante si putere pentru a va indeplini visele si idealurile,plin de iubire,de caritate,de iertare si buna intelegere intre voi.
"La multi ani!"

SIMONA POPESCU
Saturday, 31 December, 2011
11:28:04 PM

vineri, 30 decembrie 2011

FERICITI FACATORII DE PACE SI CEI MILOSTIVI, CACI ACEIA VOR MOSTENI IMPARATIA LUI DUMNEZEU!

Am intalnit in viata mea tot felul de oameni.Oameni buni,mai putin buni,oameni iubitori si mai putin iubitori,oameni dedicati unor idealuri marete sau oameni cantonati in rutina vietii de zi cu zi.Dar cel mai adesea am intalnit oameni care fara nici o mustrare de constiinta au incercat sa dezbine pe altii.Fatis sau indirect.Acesti oameni,manati de orgolii,de ranchiuna sau fiind simple instrumente ale fortelor malefice obscure,au incercat sa dezbine,sa desparta si sa faca rau cu orice chip,folosindu-se de mijloace din cele mai urate si neplacute in fata lui Dumnezeu.Insa mare mi-a fost surpriza sa constat ca in mijlocul acestora,am intalnit si oameni care au incercat prin bunele intentii,sa aduca pacea intre oameni,sa-i impace,sa-i reuneasca prin iubire.Acestia din urma sunt oameni adevarati,oameni cu inima,cu un spirit inalt,oameni elevati spiritual.Ca sa fi elevat spiritual nu trebuie sa fi citit biblioteci intregi de carti religioase sau de natura spirituala,ci trebuie ca aceasta calitate sa fie innascuta si mai apoi slefuita prin educatie,prin experientele personale.Spunea Isus adresandu-se fariseilor:"Vai de voi,carturari si Farisei fatarnici!Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite,cari,pe dinafara se arata frumoase,iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratenie.Tot asa si voi,pe dinafara va aratati oameni neprihaniti oamenilor,dar pe dinlauntru sunteti plini de fatarnicie si de faradelege.Vai de voi,carturari si Farisei fatarnici!Pentru ca voi ziditi mormintele proorocilor,impodobiti gropile celor neprihaniti.."Zilele acestea le traim si acum,cand oameni care in fata altora se arata neprihaniti si curati sufleteste,sunt pe dinauntru necurati.Cei care sunt cu adevarat elevati spiritual si cu o inalta tinuta morala,sunt tintele celor opusi lor.Si totusi mai exista si oameni care nu se dau batuti in aceasta lupta nevazuta si surda intre dreptate si nedreptate,intre minciuna si adevar,intre iubire si ura.Acestia sunt oameni puternici si demni,oameni pe care nu-i sperie nimic din ce este rau.De multe ori am observat ca sunt oameni care, desi au cunostiinta de un conflict intre altii,trec nepasatori fara sa intervina impaciuitor,sau mai rau,incearca sa-i distanteze si mai mult,sa faca ceva pentru a adanci conflictul dintre acestia.Dar am intalnit si oameni care au incercat sa medieze conflicte si chiar sa se implice la impacarea partilor.Am intalnit oameni care au ras de suferinta altora si am intalnit oameni care au fost alaturi cu sufletul de cei afectati de un conflict.Ce este oare mai bine?Sa fi nepasator,orb si surd la suferinta altuia?Sa mai infigi si tu un cutit in rana deschisa in inima sa?Sau sa-i mangai sufletul printr-o vorba buna macar?Astazi am avut revelatia ca desi putini la numar,exista oameni sufletisti,oameni facatori de pace.M-a impresionat pana la lacrimi aceasta revelatie divina.Si mi-am pus intrebarea cum de sunt oamenii atat de diferiti?Ce ii diferentiaza?Pentru ca toti suntem de origine divina,toti din Dumnezeu purcedem.Si totusi suntem atat de diferiti.De ce oare?De aici se poate usor deduce ca diferenta provine din nivelul spiritual al fiecaruia.Cei care dezbina si fac rau nu pot fi in nici un caz elevati spiritual,dupa cum cei care contribuie la mentinerea pacii si armoniei sau la restabilirea lor,sunt inalt spirituali.Nivelul elevatiei spirituale este dat de nivelul credintei in Dumnezeu,in legile sale divine care stapanesc universul."Nimic necurat nu va intra in imparatia cerurilor!"Este un adevar incontestabil.Insa pana la imparatia cerurilor,avem de trait o viata pamanteasca,pe care trebuie sa o traim in acelasi mod in care vrem sa traim vesnic.Va voi reda aici,desi stiu ca multi daca nu toti dinte voi le stiti deja,cuvintele lui Isus,care nu au nevoie de nici o interpretare.Nu a existat carturar sau filozof de-a lungul existentei planetei noastre,care sa-l poata egala in exprimare pe Isus.Tocmai de aceea mi s-ar parea ca umilele mele cuvinte nu ar putea reda ceea ce Isus a lasat ca mostenire,adica pretioasele Sale invataturi.
"Caci am fost flamand si Mi-ati dat de mancat;Mi-a fost sete.si Mi-ati dat de baut;am fost strain si M-ati primit.am fost gol si M-ati imbracat;am fost bolnav si ati venit sa Ma vedeti;am fost in temnita si ati venit la Mine.Atunci cei neprihaniti ii vor raspunde:Doamne,cand Te-am vazut noi flamand si Ti-am dat sa mananci?Sau fiindu-Ti sete Ti-am dat de baut?Cand Te-am vazut noi strain si Te-am primit?Sau gol si Te-am imbracat?Drept raspuns,Imparatul le va zice:"Adevarat va spun voua ca,oridecateori ati facut aceste lucruri unuia din acesti neinsemnati frati ai Mei,Mie mi le-ati facut"Apoi va zice celor dela stanga Lui:"Duceti-va dela Mine,blestematilor,in focul cel vecinic,care a fost pregatit diavolilor si ingerilor lui!Caci am fost flamand si nu Mi-ati dat sa mananc;Mi-a fost sete si nu Mi-ati dat sa beau;am fost strain si nu M-ati primit;am fost gol si nu M-ati imbracat;am fost bolnav si in temnita si n-ati venit la Mine".Atunci ii vor raspunde si ei:"Doamne cand nu Te-am vazut noi flamand sau fiindu-ti sete,sau strain sau gol,sau bolnav,sau in temnita si nu Ti-am slujit?"Si El,drept raspuns le va zice:"Adevarat va spun voua,ca oridecateori n-ati facut aceste lucruri unuia dintr-acesti foarte neinsemnati frati ai Mei,Mie nu mi le-ati facut!"
Cuvintele acestea sa le aveti intiparite in minte si in suflet de cate ori veti fi in postura de a face aceste lucruri,pentru ca,facand un bine cuiva aflat la nevoie si nu numai,lui Dumnezeu ii faceti.Iar nefacand prin ignorarea celui aflat la nevoie sau celui de langa voi,lui Dumnezeu nu ii veti face.Este imposibil sa nu poti ajuta un om.Daca nu poti material,macar cu o vorba buna sa-i mangaiati sufletul.Pentru ca,mai mult decat orice,cuvintele au rolul de a purta in ele zidirea lui Dumnezeu.Cuvintele zidesc.Zidesc dupa felul lor.Daca sunt cuvinte mangaietoare vor zidi iubire,iar daca sunt cuvinte dezbinatoare sau defaimatoare vor zidi neiubire.Cineva mi-a spus o pilda foarte graitoare.Mi-a spus asa:"Daca vezi intr-un magazin un om fara o ureche,ii plangi de mila.Te intrebi ce o fi suferit sau cat sufera din lipsa urechii.Dar daca vezi un om care o caciula pusa stramb pe cap si-i acopera decat o ureche,suntem tentati sa radem de el,pentru ca nu e atent cu infatsarea lui,cu imaginea lui."Iata un exemplu de defaimare a unui om care desi poate nu stie ca l-am jignit prin atitudinea noastra,va fi afectat de sagetile cuvintelor noastre.Sa avem grija sa zidim prin cuvinte iubire.Nu ura,dispret,dezbinare intre oameni.Sa incercam sa nu fim nepasatori cu cei din jurul nostru,ci sa ne purtam cu ei cum am vrea sa se poarte si ei cu noi.Numai asa vom fi fericiti pe toate planurile.Fericirea vine din daruire de iubire,compasiune,intelegere si toleranta si iertarea celor gresiti noua.

SIMONA POPESCU
Saturday, 31 December, 2011
3:18:45 AM

joi, 29 decembrie 2011

Deciziile care ne influenteaza viata

Viata noastra,inca de cand incepem sa devenim constienti de noi ca fiinte umane,este un lung sir de decizii.Putem alege intre bine si rau,intre frumos si urat,intre a fi fericiti sau nefericiti.Cu toate ca avem un destin trasat de sus,uneori ne abatem de pe calea destinului prin propriile noasre alegeri.Dar aceste alegeri intotdeauna sunt nefaste.Orice este impotriva destinului este nefast noua.Cum ne dam insa seama daca drumul pe care mergem este cel din vointa divina sau e doar propria noastra alegere?Destinul,in viziunea mea e atunci cand revenim pe acelasi drum pe care am mai fost fara sa ne dam seama si fara sa facem nimic in acest sens.Cu alte cuvinte,destinul ne poarta pasii intr-acolo unde trebuie sa ne aflam.Daca ne incapatanam sa ne abatem de la acest drum cu siguranta vom avea de suferit.Intotdeauna avem de ales intre doua drumuri care au sensuri diferite.Decizia pe care trebuie sa o luam este intodeauna foarte grea.Pentru ca nu stim ce ne asteapta la capat de drum.Poate fi mai bine sau mai rau.Atunci cum putem lua totusi o decizie in asa fel incat sa nu regretam ca am facut pasul gresit?Spun acest lucru pentru ca,atunci cand suntem in postura de a lua o decizie,inseamna ca vrem ca ceva important sa se intample in viata noastra.Dar cum putem fi siguri ca am lua decizia cea mai buna?Ei bine,nu putem.Este imposibil de cele mai multe ori.In acest caz, trebuie sa apelam la singurul care ne poate ajuta sa luam decizia corecta pentru viata noastra.La Dumnezeu.El este singurul care ne poate da ajutorul,singurul care ne vrea binele neconditionat,care ne iubeste neconditionat.Dumnezeu ne iubeste si ne vrea fericiti.Cand nu stim incotro sa o luam si suntem intre doua drumuri,nestiind pe care sa-l alegem,sa-l rugam pe Dumnezeu sa ne ajute.Cu siguranta printr-un semn cat de mic ne va ajuta sa pasim pe drumul cel bun.Nu trebuie sa spunem decat:"Doamne!eu nu stiu pe ce cale sa merg.Nu stiu incotro sa o iau.Nu stiu daca ce as alege eu mi-ar fi de folos vietii mele sau sufletului meu.Da-mi Doamne din intelepciunea Ta si indruma-ma pe drumul cel bun.Ajuta-ma sa iau deciziile corecte pentru viata mea,ca eu nu stiu daca e bine sau e rau.Imi las viata mea in mainile Tale si fa ce vrei cu ea.Ca eu nu stiu ce sa fac cu ea.Stiu ca Tu imi vrei doar binele si nu m-ai duce pe un drum nefolositor mie sau care sa-mi aduca suferinta.Ajuta-ma Doamne!" Asa sa spuneti si Dumnezeu va va ajuta cu siguranta.M-am aflat si eu de multe ori in aceasta situatie si Dumnezeu m-a ajutat.Deciziile cele mai grele trebuie luate in momentele de cumpana din viata noastra.Dar fara ajutorul lui Dumnezeu nu vom alege niciodata ce e bine.Nu va fie greu sa cereti ajutorul Tatalui nostru.Pentru ca Tatal Nostru care ne-a dat viata si ne-a facut dupa chipul si asemanarea Lui ne iubeste atat de mult incat nu va puteti imagina.Poate si parintii nostrii pamanteni ne iubesc la fel de mult dar nu intotdeauna ne pot calauzi pe o cale buna pentru noi.Si nu pentru ca nu ar vrea,ci pentru ca nu intotdeauna ce cred ei ca este bine pentru noi,ne este si bine.Este bine doar in viziunea lor.Insa noua s-ar putea sa ne faca rau.Dar Dumnezeu,care este iubire totala si absoluta si atoatestiutor,care stie totul despre noi,pana in cele mai adanci strafunduri ale sufletului,este singurul care ne poate indruma pe calea cea dreapta si folositoare vietii noastre.Nu ocoliti sfaturile Sale,nu ocoliti semnele pe care vi le da,nu pregetati sa-I cereti ajutorul.Dumnezeu va va ajuta si va va raspunde la toate intrebarile pe care vi le puneti.Intrati in dialog direct cu El prin intermediul rugaciunii sau vorbind pur si simplu cu El dupa cum simte inima voastra.Ca si cum ati vorbi cu un parinte drag.Va va asculta pana la capat si va va ajuta.Dumnezeu fie cu voi toti in fiecare secunda a vietii voastre!

 
SIMONA POPESCU
Thursday, 29 December, 2011
21:29:28

marți, 27 decembrie 2011

DESTINE

De cand se intrupeaza o fiinta,incepe si destinul sau,calatoria pe care o va urma de-a lungul vietii.Se spune ca la nasterea unui copil vin ursitorile care previzioneaza ce va face sau cum va fi in viata pe care o va trai.Acesta configureaza in viziunea populara destinul acelui copil.Insa destinul este hotarat de sus de catre Dumnezeu.Destinul de fapt este calea catre desavarsire si orice am face bine sau rau,,tot acolo vom ajunge.La desavarsire.Orice am face potrivnic destinului care ne-a fost hotarat,pana nu vom ajunge la desavarsire,viata noastra va fi un lung sir de suferinte.Dumnezeu ne vrea fericiti,iar daca nu suntem, este datorita incalcarilor legilor divine,datorita faptului ca ne incapatanam sa ne abatem de la menirea noastra,de la destinul nostru.Gresind in mod repetat,ne vom izbi de aceleasi situatii,pana cand spiritul nostru,impovarat de atatea greseli,va cere lui Dumnezeu eliberarea de aceasta repetitie nefasta.Si acest lucru se intampla prin constientizarea greselilor,prin remuscarile care survin,apoi prin rugaciunea de eliberare.Rugaciunea catre Dumnezeu de a fi iertati si de a ne ajuta sa ne despovaram sufletul.Dumnezeu, prin mare mila sa,ne preia toate apasarile sufletesti in urma unei simple rugaciuni,daca e rostita cu umilinta si cu iubire.E un adevar incontesatbil ca doar daca il rogi pe Dumnezeu sa-ti ia povara pacatelor de pe umerii tai,o si face.Din iubire o face.Iertandu-te si curatindu-te pana devii asemenea unui inger.Si de fiecare data cand gresesti,daca te rogi,te va curati si ti va usura povara sufletului.Multi spun ca destinul ti-l faci tu.Dar nu este deloc asa.Nu are importanta cum arati fizic sau cat de sarac sau bogat esti.Saracia sau bogatia,ca si aspectul exterior nu au nimic a face cu destinul.Singura legatura cu destinul o are iubirea.Daca iubirea nu este prezenta in viata ta,nimic altceva nu conteaza.Fiecare fiinta a iubit si a simtit iubirea macar o data in viata.Nu exista om care sa nu o fi cunoscut.Cei care se plang ca nu au cunoscut-o nu sunt sinceri cu ei insisi.Au cunoscut-o dar nu au fost in stare sa o recunoasca sau nu i-au acordat atentie.Apoi se intreaba de ce sunt nefericiti,tristi si destinul le pare potrivnic.Cei ce sunt in stare sa o recunoasca si sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru ca au parte de iubire vor fi fericiti si puternici.Iubirea traseaza destinele si nu alte calitati umane.In lipsa ei fiinta se stinge treptat si moare.Acest lucru se intampla pana si la animale.Am avut doi pestisori intr-un acvariu.Un el si o ea.Din motive numai de Dumnezeu stiute,ea a murit.La foarte scurt timp,adica la un interval de cateva minute,a murit si el.In lipsa iubirii viata i s-a stins.Am vazut la o pisicuta acelasi lucru.Pisicuta a nascut 4 puiuti.Unul dintre ei a fost luat de langa mama sa si la scurt timp a murit.Din lipsa iubirii.Iubirea se manifesta in orice particula a universului.Daca iubire nu ar fi,nu ar fi existat nici universul si nici noi.Destinul pestisorului ca si cel al puiului de pisica a fost marcat de lipsa iubirii.Nu de mediul in care a trait si nici de hrana.Iubirea este vitala,este baza tuturor destinelor,este de neinlocuit.Cand ma gandesc la iubire,imi revin mereu in minte cuvintele neasemuit de frumoase ale sf.apostol Pavel care aduce o oda iubirii.
 
Întâia Epistolă către Corinteni
a Sfântului Apostol Pavel CAPITOLUL 13
Dragostea şi bunurile ei.

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Sa aveti mereu in minte aceste cuvinte si de cate ori veti avea ispita de a lasa iubirea pe un plan inferior altora,cum ar fi faima sau bogatia,sau orice altceva,sa va aduceti aminte ca in afara iubirii nimic nu exista.Si daca exista atunci le ai pe toate.
 
SIMONA POPESCU
Tuesday, 27 December, 2011
3:57:34 PM
 
 

duminică, 25 decembrie 2011

PUTEREA IUBIRII

Mereu vorbesc despre iubire,dar nu ca sa ma repet, ci pentru ca este un subiect inepuizabil.
Iubirea se regaseste peste tot si se manifesta in orice secunda a vietii noastre. Ne regasim
drumul spre casa, luminati fiind de farul iubirii,chiar daca ne ratacim uneori...Iubirea ne este
ghid divin,ne este indrumator spiritual,ne este totul.Fara iubire ne ratacim pe caile sinuoase
ale vietii,ne afundam in abisuri din care putem sa nu mai iesim niciodata.Iubirea este atat de puternica,ca nici nu va puteti imagina.Cand iubesti devii asemenea lui Dumnezeu.Nimic nu te poate
dobora,nimic nu te poate atinge.Sau daca exista forte negative care incearca sa te puna la pamant,
desi e o lupta grea,pe masura raului suferit,cand iubesti asemenea lui Dumnezeu,intotdeauna vei
iesi invingator.Iubirea este cea mai puternica arma cunscuta vreodata.Daca cineva incearca si
reuseste initial sa-ti faca rau,prin iubire poti depasi momentele grele si capeti puteri nebanuite.
Daca o fiinta draga tie iti face rau,iubeste-o mai mult ca inainte si ii vei face un bine.Pentru ca
transmitandu-i iubire,o incarci cu iubire si raul care a determinat-o sa pacatuiasca impotriva iubirii, se va estompa pana la disparitie totala.Transferul de iubire este ca si o transfuzie de sange,vital pentru supravietuire.Fara iubire suntem mai intai morti sufleteste.Si ce e oare mai trist decat sa ai un suflet inchis,lipsit de bucuria iubirii?Nimic nu e mai trist si mai infiorator decat sa fi lipsit de iubire.Poti avea averi si faima,dar daca iubire nu ai,nimic nu ai.Nu trebuie sa cazi in plasa urii daca cineva cu voie sau fara voie greseste fata de tine,ci mai mult iubeste-l.De-ti ia toata averea,de te lasa sarac,flamand si gol,iubeste-l.De te loveste sau te umileste,iubeste-l mai mult.Iubeste-i sufletul,pentru ca el saracul nu are nici o vina.El este incatusat in trupul macinat de slabiciuni omenesti.Arata-i ca-l iubesti asa cum il iubesti pe Dumnezeu si se va smeri in fata iubirii tale.Fara exceptie se intampla acest lucru.Cel slab are nevoie de o infuzie imensa de iubire.Daca nu ii este data sau nu o poate recunoaste tocmai datorita slabiciunilor,se va imbolnavi si va pieri.Si nu vrei ca el sa moara,tocmai pentru ca-l iubesti.Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci indreptarea lui.Iar indreptarea se face numai prin iubire.Iubeste pe cel ce te iubeste,dar iubeste mai mult pe cel care, chiar daca te iubeste,greseste fata de tine.Astfel va indumnezeiti amandoi.Daca-l vei lasa sa piara neiubindu-l,nu-ti vei fi recunoscut menirea pe acest pamant,aceea de a iubi asa cum Dumnezeu ne iubeste pe noi toti,fara deosebire.Iubirea face minuni si strabate ziduri,infrunta furtuni si valuri ucigase.Daruieste iubire si vei primi vesnicia in iubirea lui Dumnezeu!

SIMONA POPESCU
Monday, December 26, 2011

Nu te lasa, orice s-ar intampla.....

invata de la viata

Ingerii intelepciunii

Ingerii compasiunii

Ingerii rabdarii

marți, 20 decembrie 2011

IMPARATIA CERURILOR ESTE APROAPE

Traim zilele cand ura incepe sa ia locul iubirii,cand semeni de-ai nostrii sunt condamnati pe nedrept,cand orgoliile si sentimentele negative castiga teren in fata celor frumoase,pozitive,cand mame isi omoara copiii,cand copii isi ucid parinti,cand oameni isi fac rau unul altuia,cand Dumnezeu a ramas pe ultimul loc in inimile noastre.Traim zilele cand iubirea se lupta cu ura,cand semeni de-ai nostrii lupta pentru adevar,cand puritatea sufleteasca se lupta cu intinaciunea altor suflete.In ultimul timp aceasta lupta acerba a luat o foarte mare amploare,manifestandu-se in toate categoriile sociale si in intreaga societate incepand cu nucleul familial.Isus spunea ca daca cineva ne uraste,pe El insusi Il uraste si daca cineva ne iubeste,pe El insusi Il iubeste.Iar cine pazeste cuvintele Lui Il iubeste si cine nu le pazeste Il uraste. Daca vom pazi poruncile Lui,vom ramane in dragostea Lui iar daca nu, ne va alunga de la fata Lui.Nu este dragoste mai mare decat sa-si dea cineva viata pentru aproapele sau.Daca ramanem in Isus si daca ramane in noi,ni se se va da orice am cere.Dumnezeu ni L-a trimis pe Fiul Sau sa ne invete ce e iubirea si totusi o dam la o parte si o alungam din viata noastra cu buna stiinta. Ne place sa traim in intuneric,preferand-o in locul luminii.Alungam iubirea din viata noastra asa cum L-am alungat pe Isus din mijlocul nostru si nu L-am recunoscut cat a fost printre noi.Isus a fost respins de catre toti si prigonit,a fost ucis prin rastignire desi ne-a daruit cea mai pura forma de iubire."M-au prigonit fara temei",Ioan.15,16.Asa si multi dintre noi suntem prigoniti fara temei.Sa luam aminte si sa ne indreptam spre lumina,sa nu mai bantuim in intunericul pacatelor.Ca va veni ziua cand vom plange pentru toata nestradania noastra de a ne indrepta. Sa constientizam pacatul si sa incercam sa nu-l mai facem.Sa ne rugam bunului Dumnezeu sa ne ajute sa nu mai pacatuim fata de noi si fata de semenii nostrii.Se apropie sarbatoarea nasterii Domnului,Craciunul.intreaga suflare omeneasca si spirtiuala se pregateste pentru aceasta aniversare divina, a nasterii Domnului Isus.Nu stiu cati dintre noi realizeaza importanta si semnificatia acestei sarbatori dar sigur spiritele,semenii nostrii din cealalta dimensiune,paralela,care se intrepatrunde cu a noastra,se bucura si sunt pline de iubire.Nu este intamplator ca am surprins pe pelicula aparatului de fotografiat asa aglomerare de spirite.E un semn ca s-a creat o unitate si o armonie intre lumea spiritelor si pamanteni.Este un semn al dragostei divine, al fraternitatii daca pot spune asa.Nu incetati sa luptati cu propriile porniri spre intuneric.Apropiati-va de lumina datatoare de viata care purcede din Dumnezeu.Nu alungati iubirea din viata voastra, ci pastrati-o ca pe darul cel mai nepretuit de la Dumnezeu.
Va doresc tuturor cititorilor acestor randuri pornite direct din sufletul meu,SARBATORI FERICITE,CRACIUN FERICIT SI IUBIREA SA NU VA PARASEASCA NICIODATA.
"LA MULTI ANI!"

SIMONA POPESCU

vineri, 16 decembrie 2011

Iubirea nu are limite,nu are nici inceput si nici sfarsit.Ea exista dintotdeauna




Iubirea nu are limite,nici inceput si nici sfarsit.Ea exista dintotdeauna.In spatiul infinit iubirea e prezenta pretutindeni .In inimile noastre salasluieste in cea mai frumoasa ipostaza.Aceea divina.Oamenii sunt uneori inconstienti ca au acest dar divin.Ca le-a fost dat cel mai de pret dar.Iubirea...Iubirea are atatea manifestari incat nu se poate imagina.Iubirea intre parinti si copii,intre iubiti,intre oameni si animale,intre oameni in general,intre oameni intrupati si cei dezintrupati.Iubirea este universala.Am trait de curand o experienta unica in viata mea care mi-a smuls lacrimi de bucurie si de tristete in acelasi timp.Am surprins intr-o fotografie spiritul mamei mele.De ce spun asta?Pentru ca in interiorul acelei sfere,acelei forme ce caracterizeaza natura unui spirit, am zarit chipul drag al mamei mele.Mama a fost pentru mine in aceasta viata un exemplu de iubire,credinta si sensibilitate sufleteasca.Desi imi apare mereu in visele mele,a vrut sa-mi apara aievea.Si-a lasat chipul sa-mi lumineze viata.Mi-a adus aminte,desi stiam acest lucru,ca e cu mine si acum si va fi mereu cat va dura universul,adica la infinit.Mi-a readus in memorie chipul ei bland,luminos si plin de iubire.Printre sutele de spirite surprinse de aparatul foto,mi-a aparut in fata ochilor asa cum era in viata.Mi-a aratat iubirea pentru mine si de acolo,din spatiul infinit.Aparatul foto a surprins sute de asemenea spirite,parca era un festin al spiritelor.Erau unele langa altele,unele erau lipite de altele,altele le contineau pe altele.Si multe au ales sa-si faca cunoscuta identitatea avuta in viata traita aici pe pamant.A fost un spectacol al iubirii,un remind ca suntem cu totii,spirite intrupate sau dezantrupate, de aceeasi origine,divina.Nu ezitati sa credeti ca Dumnezeu exista,ca  iubirea e un dar divin,ca suntem vesnici ca spirite.Eu m-am convins de mult de acest lucru.Am avut prea,prea multe dovezi ca sa ma pot insela.Pentru mine exista un singur adevar:ca Dumnezeu ne iubeste atat de mult si ca ne dovedeste acest lucru secunda de secunda.Chiar daca trecem prin incercari de tot felul.Acestea nu demonstreaza decat ca Dumnezeu nu ne-a uitat si ca ne vrea puternici.Sa fim in stare sa doboram orice obstacol din cale noastra daca avem un scop nobil.Unicul scop pe care trebuie sa-l avem este sa iubim asemenea lui Dumnezeu.Din iubire ne-am nascut si in iubire trebuie sa traim vesnic.

Mai sus se poate vedea aglomerarea de spirite iar prima imagine infatiseaza spiritul mamei mele iubite.
Te iubesc mama!!!

Nota:pozele sunt facute in Bucuresti.


SIMONA POPESCU,
SATURDAY,22,00 PM,
BUCHAREST