THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES

sâmbătă, 30 aprilie 2011

SPIRITELE PRINTRE NOI


Spiritele printre noi

Cand ne gandim la spirite,la lumea spiritelor,gandul ne duce de cele mai multe ori la entitati fantomatice care nu fac
altceva decat sa ne bantuie existenta.Nimic mai neadevarat.Ele,spiritele,sunt de fapt semenii nostrii trecuti intr o
alta dimensiune a existentei,o dimensiune paralela cu a noastra,o existenta la o alta frecventa energetica.inchipuiti-va
de exemplu o centrifuga in care introduceti un obiect solid si stabiliti o miscare de rotatie la o viteza extrem de mare.
Veti observa ca acel obiect a carui forma ati vazut-o si ale carui caracteristici le-ati palpat, se va transforma intr-o
masa de energie care nu mai pastreaza nimic din forma si consistenta avuta inainte.Tot asa si spiritele trecute intr-o
alta dimensiune si pe alte frecvente energetice devin decat o masa de energie si nu mai pastreaza nimic din infatisarea
avuta cand erau intrupate in materie. Acest lucru se intampla dupa ce spiritul paraseste trupul prin moarte si trece
in alta dimensiune a existentei. Spiritele se prezinta sub forma unor sfere luminoase asa cum puteti vedea in imagimile de mai sus.Omul este rezultatul contopirii dintre spirit si materie,adica trupul.Spiritul este unit
cu materia pentru a-i da inteligenta acesteia din urma.De fapt,spiritul este principiul inteligent al universului care
se manifesta prin materie,care-si exercita principiul asupra materiei.Prin moarte,spiritul paraseste materia,trupul si
se reintoarce la sursa care l-a creat.Spiritul eliberat de materie are atribute care materiei ii sunt necunoscute si
imposibile.Spiritele,desi coexista cu oamenii,sfideaza legile gravitatiei,ele putand fi in orice loc doresc si putand fi
in mai multe locuri in acelasi timp,conform principiului ubicuitatii.Asa se explica de ce simtim spiritele celor dragi
trecuti in nefiinta oriunde ne-am afla.Le simtim uneori, aproape tot atat de pregnant prezenta, ca si cand ar fi fost langa noi.Putem uneori sa
simtim atingerea lor,sa le auzim vocile in vis,sa comunicam chiar cu ele in starea de relaxare totala din somn,atunci cand
spiritul nostru este liber sa circule prin acea dimensiune paralela in care exista spiritele.Chiar daca cei mai multi dintre
noi nu putem vedea spiritele cu ochiul liber asta nu inseamna ca ele nu pot fi surprinse totusi ca forme de energie in
dimensiunea noastra. Cercetatorii acestei dimensiuni paralele, au demonstrat ca spiritele pot fi
totusi vazute prin simpla lor inregistrare cu ajutorul aparatelor de fotografiat cu o rezolutie mai mare, care pot reda mai
fidel imaginile surprinse.Aceste imagini au fost studiate indelungat pentru a se inlatura orice urma de susceptibilitate,
orice urma de indoiala asupra autenticitatii manifestarii spiritelor.Aceasta este dovada clara ca spiritele exista printre
noi si ca mai mult de atat interactioneaza cu noi,chiar daca decat la nivel de subconstient.Asa cum noi intre noi comunicam
si interactionam unii cu altii,uneori in mod telepatic,asa si cu spiritele o putem face,dar nu ne dam seama, sau logica
noastra refuza sa creada ca se poate intampla acest lucru.Mediumii pot comunica cu spiritele mult mai usor,datorita nivelului
de deschidere spirituala si bineinteles a credintei puternice in comunicarea cu spiritele.La urma urmei ce suntem noi,decat
niste spirite intrupate?Suntem la fel ca si ele,cele fara trup,aceleasi principii inteligente ale universului.Avem aceeasi
origine,divina,deci suntem ca si sursa de existenta identice.Cand o sa intelegem ca purcedem toti din aceeasi sursa si ca
ca suntem de aceeasi esenta,nu ne vom mai teme de spirite sau de manifestarea lor in lumea noastra tridimesnsionala.Acest
lucru insa nu se poate intampla decat dupa un lung sir de etape ale existentei noastre si de evolutie spirituala.Pentru a putea
ajunge insa la acest nivel de intelegere superioara a existentei insa,trebuie sa existam si sa traim in deplina concordanta
cu legile divine.Fara sa traim in armonie cu aceste legi nu putem ajunge la acest nivel de intelegere.Iar ca sa putem trai in
armonie cu legile divine,trebuie sa realizam de fapt armonia intre spirit si materie si sa facem asa incat ca spiritul sa
primeze in fata materiei.Acest lucru nu se poate realiza decat prin manifestarea iubirii de origine divina si prin renuntarea
la ceea ce dauneaza spiritului si materiei in acelasi timp.Un sentiment negativ poate influenta in rau atat spiritul cat si
materia deopotriva.Daca esti orgolios sau egoist,daca urasti sau invidiezi,poate dauna atat spiritului cat si trupului.In
consecinta,cand ne eliberam de aceste stari de constiinta alterate,putem sa ajungem si la acel nivel de evoulutie spirituala
care sa ne permita intelegerea acestor adevaruri:CA SPIRITELE, ATAT CELE INTRUPATE CAT SI CELE NEINTRUPATE, AU ACEEASI ORIGINE ,
DIVINA,ADICA SUNT CREATE DE DUMNEZEU,COEXISTA SI COMUNICA INTRE ELE CHIAR DACA SE AFLA IN DIMENSIUNI DIFERITE ALE EXISTENTEI LOR.

SIMONA POPESCU

sâmbătă, 16 aprilie 2011

INFLUENTA SPIRITISMULUI ASUPRA EVOLUTIEI SPIRITUALE UMANE


Spiritismul,stiinta si filozofie totodata,departe de a fi o religie,a fost si este inca un subiect controversat.
Insa datorita unor evidente, a inceput sa fie acceptat pana si de biserica,chiar daca cu unele reticente.
O explicatie pe care mi-am dat-o, ar fi aceea ca, din cauza diferentelor de evolutie la nivel spiritual dintre oameni,
deci diferentelor de intelegere a fenomenului,e si firesc sa nu-i fie atribuite meritele de a contribui semnificativ
la evolutia spirituala a fiintei umane.Spiritismul ar trebui vazut ca o completare la doctrinele religioase si
nicidecum ca pe ceva inlocuitor.De-a lungul timpului,inca de la inceputurile dezvoltarii sale, spiritismul nu a facut
altceva decat sa contribuie la raspandirea invataturilor cuprinse in scrierile religioase,care de fapt sunt totuna cu
legile divine ale Creatorului.Spiritismul nu este o religie repet.Dar vine in completarea religiei pentru ca noi sa
intelegem ca materia nu ne serveste la nimic atata timp cat nu traim in armonie cu legile divine.Spiritismul raspandeste
legea iubirii divine,lege care sta la baza tuturor cate exista in univers.Unul dintre crezurile spiritiste este LEGEA
RELIGIOASA:
"CREDE IN DUMNEZEU,
CREDE IN NEMURIREA SUFLETULUI,
CREDE IN DARUL COMUNICARII CU CEI DUSI."
Un alt crez spiritist este LEGEA MORALA-IUBESTE SI AJUTA:
"IUBESTE SI AJUTA NEAMUL,
IUBESTE SI AJUTA PE CINE TE AJUTA SI TE IUBESTE,
IUBESTE SI AJUTA FARA A PRECUGETA LA FOLOSUL TAU"
LEGEA SOCIALA - NU NECINSTI:
"NU NECINSTI PE TINE INSUTI CA SA TE CINSTEASCA ALTII,
NU NECINSTI PE ALTII,CA SA TE CINSTESTI PE TINE INSUTI,
NU NECINSTI MUNCA,CACI MUNCA E VIATA"
LEGEA FILOZOFICA- CAND ATUNCI:
"CAND FAPTUL TII,ATUNCI ADEVARUL STII,
CAND NU VREI SA CREZI,ATUNCI NU POTI SA VEZI,
CAND CAUTI DOVADA,ATUNCI GASESTI TAGADA."
In toate comunicarile elevate venite de la spirite prin intermediul mediumilor,se regasesc aceste legi.Spiritismul
ne ajuta sa realizam ca atata timp cat vom acorda mai multa importanta materiei in defavoarea spiritului,nu vom face
decat sa ne abatem de la drumul spre desavarsire.Spiritismul a demonstrat ca spiritul este vesnic,ca moartea pamanteana nu
este decat inceputul altei vieti.Iar tot acest proces este continuu si are ca unic scop evolutia noastra spirituala.
SIMONA POPESCU
 
 

marți, 5 aprilie 2011

Visul ca mijloc de comunicare cu spiritele
 
Astazi o sa vorbesc putin despre vis ca fenomen in viata spirituala a omului.Se prea poate ca fiecare dintre dumneavoastra cei care veti citi aceste randuri sa fi avut in decursul vietii dumneavoastra un vis sau mai multe, care au avut o relevanta speciala pentru viata spirituala a fiecaruia.Foarte multi oameni au avut vise in care rudele decedate vin si se manifesta dar foarte putini isi pun intrebarea de ce doar in vis majoritatea oamenilor isi revad dragii lor disparuti? Psihologia incearca sa ne explice ca ar fi doar niste simple jocuri ale subcosntientului dar oare ce este suboconstientul? Oare chiar stim noi tot ?.Nu.Si am sa va aduc un contraargument explicatiei date de psihologie cum ca visul este  doar un joc al subcosntientului.De exemplu cum este posibil sa primim informatii din viitor care la scurt timp sau o anumita perioada de timp se vor adeveri cu exactitate?Odata ce noi nu am intrat in posesia acelei informatii cum poate fi ea  oferita de subconstient? Sau visam moartea unor persoane dragi cand  acestea sunt bine sanatoase, apoi aflam ca se intampla exact ca in vis? Parerea mea legat de acest fenomen denumit vis este urmatoarea si repet este doar pararea mea personala.Spiritul este diferit de omul carnal.Orice spirit  in timpul somnului se decorporalizeaza si preia cu voia celor de sus informatii atat cat ai permite nivelul de evolutie, tocmai pentru a nu-i fi tulburata constiinta.Spiritul, la revenirea sa din calatoriile nocturne de fiecare seara revine in trup si odata cu el aduce si aceste informatii care raman stocate in creierul fizic si la trezire  ne amintim visul sau avem o puternica intuitie ca ceva se va intampla.Spiritele noastre protectoare incearca sa ne ghideze existenta terestra atat cat pot, iar una dintre aceste cai este tocmai visul.Visul dragii mei este o poarta de comunicare cu lumea spirituala, cu Dumnezeu, cu fortele subtile ale naturii.In vis ni se aduce la cunostiinta, ca suntem nemuritori, ca scanteia divina din noi este vesnica si ca atat noi, spiritele intrupate cat si spiritele fara trup, suntem intr-o permanenta interactiune.Daca o sa studiati foarte atenti biblia, o sa gasiti foarte multe fenomene de tip spiritist si chiar vise premonitorii si vise in care personajele bibilice era ghidate in misiunea lor terestra.Sper ca fiecare dintre dumneavoastra sa inteleaga ca visul este o poarta o deschidere catre lumea spiritelor, catre Dumnezeu catre, energiile subtile ale naturii, fie ca Domnul sa va ajute sa va intelegeti visele si sa va lasati ghidate de ele.
POPESCU CONSTANTIN

luni, 4 aprilie 2011

Despre Constiinta




Constiinta este starea care face ca fiinta umana,spirituala, sa existe in toata plinatatea sa.Desigur sunt si cazuri exceptionale,cand datorita unor deficiente date de maladii,
constiinta este alterata si nu mai functioneaza la parametrii optimi sau chiar dispare.Constiinta este ceea ce ne diferentiaza de animale care nu au decat instinct de conservare.
Desi si animalele au sentimente si chiar comportament apropiat de cel uman, ele nu au totusi constiinta.Constiinta este de fapt capabilitatea de a discerne binele de rau.Binele si
raul sunt doua categorii antagonice care cuprind fiecare tot atatea forme de bine cat forme de rau.Adica daca ceva este bine sa facem exista obligatoriu si opusul acelui lucru.Ce
nu este bine sa facem. De exemplu, daca este bine sa ajutam batranii si acest lucru este considerat o fapta buna,atunci prin deductie,nu este considerata o fapta buna, aceea de
a nu ajuta batranii.Dar cine stabileste ce este bine si ce este rau?In asemenea mod in care sa nu ne mustre constiinta cand savarsim o fapta?De ce oare uneori credem ca numai
ce facem noi este bine iar ce fac altii este rau?Cine poate sa fie judecator de pace intre noi cei care impartim o opinie?Ma refer acum doar la viata terestra pe care o traim,ca fiinte
spirituale intrupate.De cele mai multe ori,sub falsa impresie ca numai noi avem dreptate si ca faptele noastre sunt indreptatite si au o justificare corecta,se ascunde de fapt,
egoismul nostru.Gandindu-ne ca facem ceva din iubire de exemplu si nu avem cum sa nu ne primim inapoi iubirea in numele careia am faptuit ceva, chiar daca ar fi un lucru nu prea
firesc,de fapt savarsim un rau cuiva. Deci am pornit de la premisa ca facem ceva din iubire, dar rezultatul a fost unul contrar asteptarilor noastre. Si asta pentru ca in cazul iubirii,nu
stim ce inseamna iubirea. Adica sa nu recurgi la acte necugetate si lipsite de morala, pentru a castiga iubirea cuiva. Daca nu o poti castiga prin simplul faptul ca existi, prin alte mijloace
nu vei reusi. Sau atunci cand ne gandim sa facem un bine cuiva,indiferent de ce natura, dar acest bine sa se infaptuiasca doar prin suferinta altcuiva,atunci acel bine nu mai devine bine,
ci un rau care a afectat deja trei fiinte.Pe cel care a faptuit,pe cel care a primit acel "bine" si pe cel care a suferit nemeritat.Deci acest bine s-a transformat intr-un rau mult mai mare
decat binele initial.Exact ca si o avalansa,care antreneaza in drumul catre baza muntelui o cantitate tot mai mare de zapada si care poate fi devastatoare.Aici intervine constiinta.
Cea care ne ajuta sa discernem binele de rau, sa punem in balanta ce avem de castigat si ce avem de pierdut faptuind ceva. Si mai mult de atat, daca fapta sau faptele noastre,
aduc atingere cuiva.De aceea este bine sa nu actionam sub primul impuls,ci sa ne gandim la eventualele consecinte ale faptelor noastre.Este usor de zis si greu de facut,ar spune
cei mai multi. Dar exista atatea cai prin care ne putem evalua constiinta. Prima cale si cea de baza as putea spune, este cea religioasa,spirituala.Biblia si in special Noul Testament,
nu sunt doar niste scrieri cu tenta religioasa,ci adevarate coduri de legi morale. Iar morala este data de constiinta.Daca este evoluata, atunci constiinta va alege sau se va ghida dupa
aceste legi morale,divine. Iar daca nu, atunci se va zbate sub povara propriilor greseli.Constiinta este ceva viu. Este o stare vie care ne poate da fie pace sufleteasca, fie zbucium interior.
Se spune adeseori ca suntem mustrati de constiinta,atunci cand realizam ca am gresit ceva. Aceasta "mustrare" a constiintei,ne poate imbolnavi in plan fizic.Daca ne este alterata constiinta,
sau daca trezindu-ne din eroarea pe care am comis-o si nu incercam sa reparam ce am gresit, va duce inevitabil la imbolnavirea trupului.Boala apare mai intai la nivel subtil si apoi, va
pune stapanire pe trupul fizic,in cazul in care nu dorim sa ne ajutam constiinta sa evolueze.Pentru ca de fapt evolutia inseamna perfectionare. Nu poti spune ca esti evoluat, dar
ca la nivel de constiinta ai regresat la nivelul unei fiinte din regnul animal.Asa ceva nu se poate. Este un nonsens. Deci atunci cand ne-am dat seama ca am savarsit o greseala
si mai mult de atat dorim sa reparam ce am stricat,deja am evoluat in planul constiintei. Iar daca nu, atunci am stagnat. Dar nu involuat.Legile divine,universal valabile dupa care
se conduc toate cate exista,deci toata creatia lui Dumnezeu,functioneaza in asa fel incat este imposibil sa nu evoluezi la nivel de constiinta, voind sau nu acest lucru.Aici voi aminti una din
aceste legi divine"Legea cauzei si a efectului". Dupa mine este o lege divina de la care nu se poate abate nimic.Nici macar cea mai fina particula de praf din univers.Care nu are constiinta,dar
fiind parte din ceva care are constiinta, a suferit efectul provocat de purtatorul de constiinta care a cauzat ceva.Cu atat mai mult noi, fiinte cu ratiune sunetm supusi acestei legi si nu ne putem
sustrage de la efectele acestei legi asupra noastra.Iata ca si o lege care este ceva abstract are o cauza si un efect. Insasi legea cauzei si efectului are o cauza si un efect.
Cauza este iubirea divina prin care se mentine armonia in sanul intregii creatii divine,iar efectul este tocmai armonia obtinuta prin iubire. Deci daca nu ai constiinta nu iubesti, iar daca
nu iubesti nu poti obtine armonia nici in viata ta si nici sa contribui la armonia universala. Daca nu iubesti efectul va fi unul dureros pentru constiinta ta, pentru eul tau, dar si pentru
invelisul material al sufletului, adica trupul.Pentru a ne ajuta constiinta sa evolueze, este bine sa nu fim foarte atasati de materie decat atat cat ne este necesar supravietuirii
si sa ne indreptam mai mult catre latura spirituala a vietii. Fara constiinta si fara credinta suntem ca si inexistenti ca fiinte superioare.Dumnezeu ne-a creat perfecti. Suntem creatia
perfecta divina. Suntem inzestrati cu toate capacitatile si functiile prin care sa percepem si sa dominam chiar universul intreg.De fapt noi,oamenii, suntem un univers in miniatura.
Suntem un microcosmos in macrocosmos.Sa lasam constiinta sa evolueze. Sa nu o oprim cu acele sentimente negative precum egoismul, mandria,iubirea de sine, iubirea exagerata
fata de materie.Toate acestea duc la alterarea constiintei noastre si poate avea efecte devastatoare si aspura altor constiinte. Nu este imposibil sa incercam sa fim de azi mai buni,
mai altruisti,mai atenti la faptele noastre.Sa cugetam de mai multe ori inainte de savarsi o fapta. Este mai bine sa previi decat sa repari.Si sa nu uitam niciodata ca rugaciunile
ne ajuta constiinta sa evolueze. Pentru ca la urma urmei asta suntem cu totii. Constiinte. Crampei de energie de origine divina.

duminică, 3 aprilie 2011

Molitfele Sfantului Vasile cel Mare

Pentru cei care patimesc de la diavol si pentru toata neputinta,farmece,vrajitorii,case bantuite,atacuri ale spiritelor rele .
Rugaciunea 1
Domnului sa ne rugam.
Dumnezeul dumnezeilor si Domnul domnilor, facatorul cetelor celor de foc si lucratorul puterilor celor tara de trup, mesterul celor ceresti si al celor pamantesti, pe Care nimeni dintre oameni nu L-a vazut, nici poate sa-L vada; de Care se teme si se cutremura toata faptura; Cel ce a aruncat din cer pe capetenia ingerilor, care din trufie si-a incordat grumazul oarecand si s-a lepadat de slujba sa prin neascultare, si pe ingerii cei impreuna cu dansul potrivnici, care s-au facut diavoli, i-a aruncat in intunericul cel adanc al iadului, fa ca blestemul acesta, ce se face in numele Tau cel infricosator, sa fie spre ingrozirea acestui povatuitor al vicleniei si a tuturor taberelor lui, care au cazut impreuna cu el din lumina cea de sus, si pune-l pe fuga; si-i porunceste lui si diavolilor lui sa se departeze cu totul, ca sa nu faca nici o vatamare acestui suflet pecetluit; ci acesti pecetluiti sa ia taria puterii ca sa calce peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasului. Ca se lauda si se cinsteste si de toata suflarea cu frica se slaveste preasfant numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Rugaciunea 2
Domnului sa ne rugam.
Te blestem pe tine, incepatorul rautatilor si al hulei, capetenia impotrivirii si urzitorul vicleniei. Te blestem pe tine, cel aruncat din lumina cea de sus si surpat pentru mandrie in intunericul adancului. Te blestem pe tine si pe toata puterea cea cazuta ce a urmat vointa ta. Te blestem pe tine, duh necurat, cu Dumnezeu Savaot si cu toata oastea ingerilor lui Dumnezeu, Adonai, Eloi, Dumnezeul cel atotputernic; iesi si te departeaza de la robul lui Dumnezeu (numele).
Te blestem pe tine cu Dumnezeu, Care prin cuvant toate le-a zidit si cu Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Lui cel Unul-Nascut, Care, mai inainte de veci, in chip de negrait si fara patima, S-a nascut dintr-insul; cu Cel ce a facut faptura vazuta si nevazuta si a zidit pe om dupa chipul Sau si, mai inainte, prin legea firii l-a invatat acestea si cu priveghere ingereasca l-a pazit; cu Cel ce a inecat pacatul cu apa de sus si a desfacut adancurile de sub cer si a pierdut pe uriasii cei necucernici si turnul faradelegilor l-a sfaramat si pamantul Sodomei si al Gomorei cu foc si cu pucioasa l-a ars si spre marturie fumega fum nestins; cu Cel ce marea cu toiagul a despartit si pe popor l-a trecut cu picioarele neudate, iar pe tiranul faraon si oastea cea impotrivitoare lui Dumnezeu, tabara paganatatii, sub valuri de veci a inecat-o.
Te blestem cu Cel care, la plinirea vremii, din Fecioara in chip de negrait S-a intrupat si pecetile curatiei intregi le-a pazit; Care a binevoit sa spele prin botez intinaciunea noastra cea veche, cu care noi prin neascultare ne spurcasem. Te blestem pe tine cu Cel ce S-a botezat in Iordan si ne-a dat noua in apa, prin har, chipul nestricaciunii; de Care ingerii si toate puterile ceresti s-au mirat, vazand pe Dumnezeu cel intrupat smerindu-Se, cand Tatal cel fara de inceput a descoperit nasterea cea fara de inceput a Fiului si cand pogorarea Sfantului Duh a marturisit unimea Treimii.
Te blestem pe tine cu Cel ce a certat vantul si a linistit viforul marii; Care a izgonit cetele diavolilor; Cel ce prin tina a dat vedere ochilor lipsiti de lumina ai celui orb din nastere si a innoit zidirea cea veche a neamului nostru si celor muti le-a dat grai; Cel ce a curatit ranile leprosilor si pe morti din groapa i-a inviat; Cel ce pana la ingropare cu oamenii a vorbit si iadul prin inviere l-a pradat si toata omenirea a intocmit-o sa nu mai fie cucerita de moarte.
Te blestem pe tine cu Dumnezeu atottiitorul, Care a insufletit pe oameni si cu grai de Dumnezeu insuflat dimpreuna cu Apostolii a lucrat si toata lumea a umplut-o de dreapta credinta. Teme-te,  fugi, pleaca, departeaza-te, diavole necurate si spurcate,  cel de sub pamant, din adanc, inselatorule, cel fara de chip, cel vazut pentru nerusinare, nevazut pentru fatarie, oriunde esti sau unde mergi, de esti insusi Beelzebut, sau de te arati ca cel ce scutura, ca sarpele, sau ca fiara, sau ca aburul, sau ca fumul, ori ca barbat, ori ca femeie, ori ca jiganie, ori ca pasare, sau vorbitor noaptea, sau surd, sau mut, sau care infricosezi cu navalirea, sau sfasii, sau uneltesti rele, in somn greu, sau in boala, sau in neputinta, sau pornesti spre ras, sau aduci lacrimi de dezmierdari; ori esti desfranat, ori rau mirositor, ori poftitor, ori facator de desfatare, ori fermecator, ori indemnator spre dragoste necurata, ori ghicitor in stele, ori sezi in casa, ori esti fara de rusine, ori iubitor de vrajba, ori fara astampar; sau te schimbi cu luna, sau te intorci dupa un oarecare timp, sau vii dimineata, sau la amiaza, sau la miezul noptii, sau in orice vreme, sau la revarsatul zorilor, sau din intamplare te-ai intalnit, sau de cineva esti trimis, sau ai navalit fara de veste; sau esti din mare, sau din rau, sau din pamant, sau din fantana, sau din daramaturi, sau din groapa; sau din balta, sau din trestie, sau din noroaie, sau de pe uscat, sau din necuratie; sau din lunca, sau din padure, sau din copaci, sau din pasare, sau din tunet, sau din acoperamantul baii, sau din scalda-toare de ape, sau din mormant idolesc; sau de unde stim, sau de unde nu stim, cunoscut ori necunoscut, sau din vreun loc nebanuit, pieri si te departeaza , rusineaza-te de chipul cel zidit si infrumusetat de mana lui Dumnezeu.
Teme-te de asemanarea lui Dumnezeu celui intrupat si sa nu te ascunzi in robul lui Dumnezeu (numele), ca toiag de fier si cuptor de foc si iadul si scrasnirea dintilor te asteapta, ca rasplatire pentru neascultare. Teme-te, mantuieste-te, taci, fugi, sa nu te intorci, nici sa te ascunzi cu vreo alta viclenie de duhuri necurate, ci du-te in pamant fara de apa, pustiu, nelucrat, unde om nu locuieste, ci este cercetat numai de Dumnezeu, Cel ce leaga pe toti care vatama si uneltesc asupra chipului Sau; Cel ce in lanturi te-a aruncat in intunericul iadului, pentru noaptea si ziua cea lunga, pe tine diavole, ispititorul si aflatorul tuturor rautatilor. Ca mare este frica de Dumnezeu si mare este slava Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Rugaciunea 3
Domnului sa ne rugam.
Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul luminilor, Dumnezeul ingerilor celor de sub taria Ta, Dumnezeul arhanghelilor celor de sub stapanirea Ta, Dumnezeul maritelor domnii, Dumnezeul sfintilor, Tatal Domnului nostru lisus Hristos; Cel ce ai dezlegat sufletele cele legate cu moartea si, prin Unul-Nascut Fiul Tau, ai luminat pe omul cel patruns de intuneric; Cel ce ai slabit durerile noastre si toata greutatea ai usurat-o si toata nalucirea vrajmasului de la noi ai departat-o; si Tu, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu, Care, cu moartea Ta, ne-ai facut pe noi nemuritori si ne-ai marit cu slava Ta; Cel ce, cu invierea Ta, ne-ai daruit noua sa ne ridicam de la oameni la Dumnezeu, si ai purtat pe crucea Ta toata sarcina pacatelor noastre; Cel ce ai luat asupra-Ti sfaramarea noastra si ai tamaduit-o, Doamne; Care ne-ai facut noua cale la ceruri si stricaciunea in nestricaciune ai prefacut-o, auzi-ma pe mine, care cu dragoste si cu frica strig catre Tine, Cel de a Carui frica se topesc muntii impreuna cu taria de sub cer; de a Carui putere duhurile necuvantatoare ale stihiilor se cutremura, pazind hotarele lor; de a Carui porunca focul rasplatirii nu va trece hotarele ce i s-au pus, ci, suspinand, asteapta porunca Ta; de a Carui frica toata faptura se chinuieste oftand cu suspinuri negraite si avand porunca sa astepte vremea sa; de Care toata firea cea potrivnica a fugit si oastea vrajmasului s-a domolit, diavolul a cazut, sarpele s-a calcat si balaurul s-a strivit; prin Care neamurile ce Te-au marturisit s-au luminat si s-au intarit in Tine, Doamne; prin Care viata s-a aratat, nadejdea s-a intemeiat, credinta s-a intarit, Evanghelia s-a propovaduit; prin Care omul cel pamantesc s-a innoit crezand in Tine, ca cine este ca Tine Dumnezeu atotputernic?
Pentru aceasta, Te rugam pe Tine, Dumnezeule al parintilor si Doamne al milei, Cel ce esti mai inainte de veci si mai presus de fire, primeste pe acesta care a venit la Tine pentru numele Tau cel sfant si al iubitului Tau Fiu, Iisus Hristos, si al Sfantului si preaputernicului si de viata facatorului Tau Duh; izgoneste din sufletul lui toata neputinta, toata necredinta, tot duhul necurat, scuturator, de sub pamant, din foc, nesuferit, poftitor, iubitor de aur, iubitor de argint, turbat, desfranat, tot diavolul necurat, intunecat, fara chip si fara rusine. Asa, Dumnezeule, departeaza de la robul Tau (numele) toata lucrarea diavolului, toata vraja, toata fermecatura, slujirea idoleasca, cautarea in stele, vraja cu mort, vraja cu pasare, patima desfatarii, iubirea trupeasca, iubirea de argint, betia, desfranarea, nerusinarea, mania, iubirea de cearta, neastampararea si tot cugetul viclean. Asa, Doamne, Dumnezeul nostru, insufla intr-insul Duhul Tau cel pasnic , ca, fiind pazit de El, sa faca roade de credinta, de fapte bune, de intelepciune, de curatie, de infranare, de dragoste, de bunatate, de nadejde, de blandete, de indelunga rabdare, de ingaduinta, de smerenie, de pricepere, caci este rob al Tau, in numele lui Iisus Hristos, crezand in Treimea cea de o fiinta si marturisind-O impreuna cu ingerii, arhanghelii, domniile cele marite si cu toata oastea cereasca.
Pazeste impreuna cu dansul si inima noastra, ca puternic esti, Doamne, si Tie slava inaltam, impreuna si Unuia-Nascut Fiului Tau si Preasfantului si Bunului si de viata Facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

vineri, 1 aprilie 2011

Despre Constiinta


Probabil voi starni pareri pro si contra in ce priveste evolutia spirituala a fiinte umane. Eu nu fac decat sa-mi expun propriile mele convingeri.Si acest lucru survine in urma experientei de viata pe care am acumulat-o pana acum. Eu personal am evoluat si evoluez inca. Sunt cu totul alt om decat am fost anul trecut sau chiar luna trecuta. Zilnic invat cate ceva. Asta inseamna de fapt evolutia. A acumula ceva fata de timpul trecut. Trupul nostru evolueaza. De la stadiul de embrion ajungem la batranete.Constiinta noastra evolueaza. Suntem mai intelepti azi decat ieri.Credinta noastra evolueaza. Credem mai mult azi decat am facut-o cand eram mai tineri.Si daca individul evolueaza atunci si intreaga omenire evolueaza.Daca partea se dezvolta, atunci si intregul se dezvolta.In ce priveste constiinta, care este partea cea mai importanta a spiritului nostru,cunoaste mai multe stadii de dezvoltare. In copilarie si adolescenta,constiinta,o parte din esenta divina si alta parte urmare a educatiei primite de la parinti, se rezuma la a acumula cat mai multe informatii pentru a ne pregati unei vieti ca fiinte independente.La maturitate, constiinta cunoaste o mai mare dezvoltare,cand realizam cu adevarat ce inseamna asumarea responsabilitatii faptelor personale.Este aproape imposibil sa nu gresim,dar nu este imposibil sa constientizam greselile si sa incercam sa reparam ce am facut rau.Dar cum ne dam oare seama ca am gresit?Atunci cand starnim in persoana caruia i-am gresit un protest.Atunci trebuie in primul rand sa ne punem noua insine intrebari si sa cautam sa aflam raspunsul tot in noi. Cu alte cuvinte sa ne facem un proces de constiinta.Raspunsul nu va intarzia sa apara.Spre deosebire de animale,care nu poseda decat instinctul de conservare,lipsindu-le intelectul,noi am fost inzestrati de catre Dumnezeu cu aceasta minunata insusire numita constiinta.Constiiinta nu inseamna decat deosebirea binelui de rau. Este mult mai mult decat atat.Constiinta,in viziunea mea este capacitatea fiintei umane de a crea.Pentru ca si atunci cand deosebesti binele de rau creezi. Creezi o punte de legatura intre tine si Dumnezeu si intre tine si cei cu care interactionezi, sau chiar cu universul intreg.Deci constiinta este creatie.Asa cum iubirea este creatie.Sa ne gandim la inaintasii nostrii,incepand cu primele fiinte umane.Si-au adus contributia voluntar la dezvoltarea umanitatii,a societatii de astazi in general.Daca ar fi fost egoisti,pastrand totul pentru ei,pentru folosul lor personal,astazi nu am fi beneficiat de tehnologie avansata,de stiinta in general,de arta.Au lasat posteritatii intreaga lor viata.Si-au arhivat constiinta pentru societatea de astazi.Asa si cum si noi o facem pentru urmasii nostrii.Evolutia spirituala a avut loc in acelasi mod. S-a dezvoltat de-a lungul timpului si va dura la nesfarsit.Materia poate disparea dar spiritul este nemuritor. Dumnezeu ne-a creat pentru a fi nemuritori.Nu pentru a muri.Viata nu inceteaza prin moartea trupului.Viata este vesnica.Atat de mult ne iubeste Dumnezeu ca ne-a dat nemurirea.Dumnezeu este iubire pura.Si iubirea nu moare niciodata.Iar noi insine suntem iubire.Trebuie decat sa ne deschidem atat de mult incat sa lasam iubirea sa se vada.Sa se simta.Veti spune ca in zilele secolului XXI nu este bine sau nu este indicat sa lasam sa se vada ca iubim cu adevarat pentru a nu suferi Nimic mai fals.Cine ar putea ura o fiinta care iubeste?Eu nu cred ca exista acel om care sa poata face asa ceva.Este foarte greu sa ne deschidem atat de mult la nivelul sufletului.Pentru ca inca predomina materia in detrimentul spiritului.Materia nu inseamna numai ceva material,palpabil.Materia poate insemna si acele sentimente egoiste care ne pun mai presus pe noi insine fata de altii.Dar in felul acesta nu putem nici noi evolua spiritual si nici altii.Pentru ca noi existam aici ca sa ne ajutam unii pe altii sa evoluam spiritual.Si nu se poate decat prin iubire.Alta modalitate nu exista.Iubirea creeaza echilibrul a tot.Universul este in echilibru perfect.Tot ce exista,vazut sau nevazut de ochii nostrii este intr-o perfecta armonie.Deci daca universul, care este infinit,este intr-o perfecta armonie,de ce noi oamenii nu putem fi aidoma?Toata creatia divina este perfecta.Noi oamenii suntem perfecti.Suntem inzestrati fizic si spiritual cu tot ce avem nevoie pentru a exista atat in plan fizic cat si spiritual.Nu avem nimic nici in plus,nici in minus.Trupul nostru fizic este armonios.Avem capacitatea de a face si a simti orice.Avem capacitatea de a stapani universul.Putem face fata chiar multor fenomene naturale pentru a atenua macar pagubele care ne-ar fi provocate.Un om atat de mic poate stapani universul.De ce si cum e oare posibil acest lucru?Prin vointa si iubire divina.Acesta este raspunsul.Nici macar nu ar mai trebui sa ne mai punem intrebari al caror raspuns il stim deja.Adevarul ne-a fost revelat in urma cu doua mii de ani prin Iisus Hristos.El este modelul umanitatii.Este etalonul dupa care trebuie sa ne ghidam intreaga viata ca si pamanteni.Tocmai pentru ca a trait printre noi,L-am atins,L-am auzit,I-am simtit iubirea divina.L-am rastignit in urma cu doua mii de ani si inca Il mai rastignim,din pacate.Iar El ne daruieste aceeasi iubire pura,neonditionata,asa cum a facut-o si atunci cand era cu noi.Iisus l-a reprezentat pe Dumnezeu pe pamant.Ne-a adus si ne-a daruit iubirea lui Dumnezeu.Dumnezeu ni L-a dat pe Iisus tocmai ca sa-L cunoastem pe El.Altfel nu am fi fost capabili sa Il cunoastem.Cunoasterea noastra este limitata.Si de aceea L-a trimis pe Iisus printre noi,tocmai pentru a ne ajuta sa-L cunoastem.Dar ne-a dat si liberul arbitru.Care ne poate ajuta sa evoluam spiritual sau sa stagnam.Insa stagnarea nu poate fi decat vremelnica.Pentru ca vrand sau nu,nu ne putem opune evolutiei.Procesul evolutiei spirituale se desfasoara de la sine.Si va dura la nesfarsit. Nu exista notiunea de nimic atunci cand vorbim de univers.Decat exista.Universul este o uriasa masa de energie de esenta divina.Noi,oamenii suntem pura energie de esenta divina.Daca ne-am pune sub un urias microscop am observa ca dispar toate formele trupului fizic si ca sumtem un conglomerat de particule de energie.De fapt materia este doar o iluzie.In conceptia mea bineinteles.Solidul este de fapt energie.Adica devine nepalpabil daca privim prin aceasta prisma.Iar energia este inepuizabila.Infinita.

Despre Evolutia Spirituala


Odata cu aparitia noastra pe pamant,a inceput si calatoria noastra spirituala.Am inceput cu satifacerea nevoilor primare precum hrana si imbunatatirea mediului in care traim. Odata cu satisfacerea acestora, ne am indreptat atentia catre latura spirituala a vietii noastre. De cate ori nu ne am pus intrebari precum acestea:de ce ne nastem, pentru ce traim, de ce murim si unde mergem dupa moarte? De cate ori nu ne-am intrebat care este de fapt menirea noastra?
De cate ori nu am judecat inegalitatea dintre oameni,dintre destinele lor? De cate ori nu am fost indurerati de pierderea unei fiinte dragi noua prin moarte?Unii caracterizeaza moartea ca pe o "trecere in nefiinta" dupa care nu mai este nimic.Si ca odata disparuta fiinta draga noua, nu mai exista posibilitatea de a o revedea vreodata.Am cautat mereu raspunsuri care sa ne reveleze adevarul. Legea dupa care toate se conduc. Legea care guverneaza intreaga existenta. A noastra si a universului.
Inca de la inceputurile omenirii, popoarele salbatice, atribuiau fenomenele pe care nu le intelegeau actiunii directe a unei forte supraomenesti.Mai tarziu l-am descoperit pe Dumnezeu care ni s-a revelat prin spirite cu un nivel de constiinta superioara marii mase de oameni. Multi se vor intreba de ce nu li s-a descoperit Dumnezeu oamenilor dintotdeauna.Dar Dumnezeu este vesnic, adica nu are nici inceput si nici sfarsit. Este creatorul a toate.Este inteligenta suprema si suverana.Dumnezeu nu se arata dar se materializeaza prin operele sale.Pe Dumnezeu nu l putem vedea cu ochii fizici, desi exista spirite inalte, care in stare de extaz l au vazut.
Diferenta dintre noi oameni consta in a intelege ca fiecare particica din univers ni-l releva pe Dumnezeu, si ca noi suntem de origine divina.Aceasta diferenta provine din nivelul de evolutie spirituala la care ne aflam la un moment dat. Dar ce este evolutia spirituala? Insusi cuvantul evolutie ne spune ca, ceva, care ia nastere trebuie sa evolueze, sa se perfectioneze. Cunostiintele noastre evolueaza odata cu trupul nostru fizic. Atunci cand suntem la varsta copilariei gandim si judecam totul potrivit varstei. Fiecare etapa din viata noastra este mai bogata in experienta decat precedenta. Aceasta este evolutia. Dar oare putem ajunge la perfectiune in timpul unei vieti?Putem fi asemenea lui Dumnezeu? Atoatestiutori?Atoateintelegatori?Ne ajunge oare o singura viata sa ajungem la desavarsire?Intelectuala,spirituala?Daca ar fi fost asa nu ne-am mai fi nascut.Sau ne-am fi nascut atat de perfecti incat nu ar fi trebuit sa mai invatam nimic. Aici iau nastere intrebarile despre existenta si menirea noastra.despre ce inseamna evolutia noastra.De-a lungul timpului, numerosi cercetatori au cautat sa descopere adevarul despre legea evolutiei dedicandu-si intreaga viata descoperirii unor raspunsuri.Toti au ajuns la concluzia ca omul evolueaza continuu pe parcursul mai multor vieti.Fiecare viata traita reprezinta o etapa din evolutia noastra iar de aici rezida faptul ca omul este nemuritor.
In sprijinul acestei credinte, precum ca omul este nemuritor, vin revelatiile despre lumea spiritelor prin mediumi, acei oameni care au capacitatea de a comunica cu spiritele, prin psihologi, care au reusit sa obtina informatii despre existenta si continuitatea spiritului uman dupa moartea fizica, prin regresie hipnotica.Si nu in ultimul rand experientele traite de oameni obisnuiti sau marturii ale acestora despre interactiuni cu lumea spiritelor. Religia oricare ar fi ea, proclama acelasi lucru.Vesnicia spiritului.Aceasta este imparatia vesnica pe care ne-a facut-o cunoscuta Iisus Hristos.Populata de eternele spirite.Universul,fiind creatia lui Dumnezeu este perfect.Noi, oamenii ne nastem perfecti.Insa pe parcursul vietii pe care o traim, fiind supusi atator suferinte si ispite materiale,in dezavantajul celor spirituale, ne pierdem din puritatea cu care am fost inzestrati de Dumnezeu.Si aceasta pentru ca avem liberul arbitru de a trai dupa cum dorim.Dar nu inseamna ca am ales intotdeauna modul cel mai bun in care sa ne desafuram viata.Suferintele au rolul de a ne face sa evoluam.Daca ne este foame. vom cauta sa ne satisfacem nevoia de hrana. La fel daca nu avem unde locui, vom cauta sa ne cautam un adapost.Daca suferinta noastra este de natura emotionala,spirituala, vom cauta sa o indepartam, indreptandu-ne catre ceva care sa ne mangaie sufletul.Acel ceva care ne poate mangaia sufletul, este constientizarea faptului ca viata fara Dumnezeu,este o viata stearpa,lipsita de iubire.Daca iubire nu avem,nimic nu avem.In afara iubirii nu existam de fapt.Evolutia este calea spre desavarsirea iubirii.Am venit aici pe pamant cu diferite talente,cu diferite aptitudini.Dar toti am venit cu un singur scop.Acela de a imprastia iubirea lui Dumnezeu.Incepand cu cele mai marunte gesturi si pana la afirmarea lor pe scara larga fata de toti semenii nostrii.

Ce inseamna Iubirea???


Dedic aceste randuri, iubirii vietii mele Costi,care mi-a fost alaturi dintotdeauna si care mi-a aratat ca exista iubire si pe pamant,nu numai in ceruri.
Imi place sa vorbesc despre iubire,imi place sa traiesc iubirea,imi place sa impartasesc iubirea.Iubirea este o porunca divina.Sa ne iubim unii pe altii asa cum Dumnezeu ne iubeste pe toti,fara deosebire.
Iubirea ca traire spirituala,are mai multe fete prin care ni se dezvaluie.Iubirea ca sentiment uman,fata de o persoana, iubirea fata de cei apropiati,iubirea fata de natura,iubirea fata de umanitate.Insa toate aceste forme de iubire sunt parti ale unui intreg numit IUBIREA DIVINA.Asa am definit eu ceea ce inseamna iubirea la superlativ,dincolo de care nu mai exista nimic.Iubirea se manifesta in chipuri diferite,chiar si atunci cand suferim. Sau poate atunci mai pregnant.Pentru ca suferinta poate face sa constientizam iubirea. Daca nu am suferi, nici nu am stii sau nu am cunoaste iubirea.Totul in viata noastra de pamanteni, ca spirite intrupate, ne este revelat numai prin suferinta.Multi s-ar intreba de ce sa suferim sau daca e folositoare suferinta. Este.Pentru ca datorita ei sufletul nostru constientizeaza ca materia este ceea care ne-o provoaca si astfel,debarabsandu-ne de controlul materiei,putem sa vedem cu ochii sufletului frumusetea iubirii.Ce este mai inaltator decat sa-ti deschizi sufletul total,asemenea petalelor unei flori?Ce este mai inaltator decat sa te sacrifici in numele iubirii?Iisus Hristos este exemplul cel mai elocvent al sacrificiului din iubire.Atat de mult a iubit oamenii incat nu a pregetat sa-si sacrifice viata pentru oameni.Ce este mai inaltator decat sa daruiesti iubire neasteptand nimic in schimb?Fiti siguri ca daca daruiesti iubire neconditionat o sa si primiti iubire neconditionata.Iubirea nu este un troc.Nu iubesti numai daca esti iubit. Altfel nu vei primi nimic.Dumnezeu nu ne iubeste conditionat.nu ne cere nici macar sa-l iubim. Dar ne copleseste cu iubirea Lui.Nu ne cearta daca gresim,ci ne da intelepciune ca sa ne indreptam greselile,daca ii cerem asta.Asa si noi trebuie sa facem. sa nu ne judecam unii pe altii,sa ne scoatem in evidenta unii altora greselile.Ci sa ajutam prin iubire pe cel care a gresit, sa constientizeze greseala si sa si-o indrepte singur.
Singura arma cu care poti lupta impotriva a tot ce este negativ este iubirea.Pura si neconditionata.Eu ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a revelat iubirea in aceasta viata.Iubirea Sa deplina care s-a manifestat prin toate lucrarile Lui si prin iubitul meu.
Iubirea,pentru noi oamenii, este un proces de transformare continua.Incepe timid, se dezvolta si se desavarseste.Acest drum este lung si anevoios,dar nu este imposibil de parcurs.Trebuie doar sa avem rabdare si sa cerem ajutor divin,fara de care nu se poate nimic.Iubirea nu trebuie sa depinda de ceva anume,de o persoana de un obiect. Iubirea trebuie sa existe in interiorul nostru ca stare naturala.Numai asa putem raspandi iubire in jurul nostru pentru ca ceilalti sa o perceapa.Degeaba iubim o persoana anume iar pe altii ii uram.Nu avem nici un merit.Iar acea persoana pe care noi o iubim va ajunge sa nu ne mai iubeasca.Tocmai pentru ca iubirea nu e deplina.Poate parea un nonsens la prima vedere sau un paradox.Dar atunci cand starea naturala nu e aceea de a iubi neconditionat inseamna ca sufletul nu este capabil sa ofere acea iubire deplina,divina.si ajungem sa fim parasiti.Ne punem intrebari apoi "cum de este posibil sa fi fost parasit daca am iubit asa de mult?" Tocmai de aceea. Pentru ca iubirea nu a fost deplina.Nu a fost egala cu iubirea divina,atotcuprinzatoare.Iubirea se manifesta diferit fata de diferiti oameni din viata noastra sau cu care interactionam,insa rezultatul e acelasi. A iubi inseamna a nu aduce atingere in primul rand omului in general,sub nici o forma.Este foarte greu de iubit in felul acesta. Am putea spune ca in afara de Dumnezeu,numai sfintii pot iubi asa.Dar noi,oamenii obisnuiti,supusi greselilor,ne putem arata iubirea prin diferite moduri.Mai ales atunci cand gresim.Un simplu "Iarta-ma!", este un mod de a-ti manisfeta iubirea.Iubirea nu este doar un sevalet unde ia nastere un tablou in care se folosesc numai culori pastelate.Contine tot felul de culori.Intreaga gama as putea spune. Important este sa existe un echilibru intre culorile folosite.Sa se creeze o armonie.
Despre iubire s-ar putea scrie la nesfarsit.Acesta este doar un preambul la ceea ce simt eu ca inseamna iubirea.Iubirea a existat dintodeauna si va dainui in veci.Orice se poate narui.Dar iubirea niciodata. Cuvintele care mi-au marcat viata si care mi-au revelat iubirea de origine divina,au fost cuvintele scrise de sfantul apostol Pavel in intaia epistola catre corinteni.Nu exista in toata istoria literaturii universale o disertatie asa sublima despre dragoste.Acele cuvinte zugravesc iubirea atat de simplu si totusi atat de frumos.De fapt iubirea insasi e atat de simpla si atat de frumoasa.

1.De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor,iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
2.Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta,si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii,iar dragoste nu am,nimic nu sunt.
3.Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars,iar dragoste nu am,nimic nu-mi foloseste.
4.Dragostea indelung rabda;dragostea este binevoitoare,dragostea nu pizmuieste,nu se lauda,nu se trufeste.
5.Dragostea nu se poarta cu necuviinta,nu cauta ale sale,nu se aprinde de manie,nu gandeste raul.
6.Nu se bucura de nedreptate,ci se bucura de adevar.
7.Toate le sufera,toate le crede,toate le nadajduieste,toate le rabda.
8.Dragostea nu cade niciodata.Cat despre prooroci-se vor desfiinta;darul limbilor va inceta;stiinta se va sfarsi;
9.Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim.
10.Dar cand va veni ceea ce este desavarsit,atunci ceea ce este in parte se va desfiinta.
11.Cand eram copil,vorbeam ca un copil,simteam ca un copil;dar cand m-am facut barbat, am lepadat cele ale copilului.
12.Caci vedem acum ca prin oglinda,in ghicitura,iar atunci,fata catre fata;acum cunosc in parte,dar atunci voi cunoaste pe deplin,precum am fost cunoscut si eu.
13.Si acum raman acestea trei:credinta,nadejdea si dragostea.Iar mai mare dintre acestea este dragostea

Capitolul 13

Despre Iubire

Exista oare o definitie a iubirii?Sau mai multe?Multi asociaza iubirea cu ceva anume.O fiinta,un obiect.Iar in lipsa obiectului iubirii dispare si acest sentiment.Eu cred ca iubirea se poate defini intr-un singur mod: este acea stare de constiinta superioara tuturor altor stari si care nu depinde de nimic.Se poate asemana cu pacea sufletului, cu linistea mintii,cu starea de liniste profunda care iti inunda trupul.Intr-un trup zbuciumat de nelinisti,de temeri ori de propriile ganduri negative, nu poate exista iubire deplina.Multi ar spune ca intr-o societate ca a noastra a secolului XXI, cand exista atata rautate pe pamant, nu mai este loc si pentru acel fel de iubire.Este doar lupta pentru supravietuire si atat. Sau exista decat iubirea pentru propria familie si in rest nu mai exista nimic.Dar nu constientizeaza ca ei de fapt nu-si iubesc nici propria familie, neiubind pe altii. Dar ce inseamna a iubi pe altul care iti e strain?Inseamna a nu-i pricinui vreun rau,a-l ajuta daca ti-o cere,a-l mangaia daca e trist,a nu-ti fi indiferent daca are nevoie de tine.Sa te lupti mai mult pentru altul decat pentru tine. Iubirea inseamna de fapt sa nu-ti pese deloc de tine dar sa-ti pese de altul. Pe tine sa te lasi pe ultimul loc si sa pui pe altul pe primul loc in viata ta.Sa rabzi tu de foame si sa-i dai altuia sa manance.Sa-ti fie tie sete si sa-i dai altuia sa bea.Sa suferi tu ca sa-i fie altuia bine. Asta inseamna iubirea adevarata.Dar veti spune desigur:"cum sa fac eu asa ceva? cum sa sufar eu ca sa-i fie altuia bine?cum sa rabd eu ca sa manance altul?"De fapt va inselati.De fapt nu va rabda nimeni. Nici cel care se lasa flamand pentru altul, nici cel care sufera pentru altul.Pentru ca asa cum el va suferi toate din iubire pentru cineva, la randul lui va fi fericit datorita iubirii altuia pentru el.Totul se rasplateste. Orice suferinta pe care ti-o asumi de buna voie,din iubire, va fi rasplatita prin iubire. Exista un echilibru in toate. Altfel nu ar mai exista nimic.Ori asa ceva este imposibil. Noi,oamenii,avem rolul de a ne ajuta unii pe altii in evolutia noastra spirituala. De unii singuri nu putem. Este anevoios drumul pana la desavarsire.Dumnezeu nu a lasat decat un singur om pe pamant ci mai multi. Tocmai pentru a ne iubi unii pe altii asa cum ne iubeste si El pe noi toti.De a ne ajuta unii pe altii sa evoluam spiritual. Si nu putem decat prin iubire.Inca de la inceputurile istoriei, oamenii se ajutau unii pe altii,cautand sa isi faca viata in comun mai buna, mai usoara. Daca nu din iubire de ce au facut-o?Apoi cand au descoperit poezia,muzica, arta in general,daca nu din iubire pentru oameni de ce ar fi facut-o?Sau oameni de stiinta, care prin descoperirile lor au imbunatatit viata contemporanilor si posteritatii. Daca nu din iubire de ce au facut-o?Majoritatea au trait in saracie. Dar au lasat omenirii daruri fara de pret. De ce oare au facut toate astea daca nu din iubire?Pentru faima?Nu. Pentru ca majoritatea au fost contestati in timpul vietii lor pamantesti. Pentru avere?Nu. Majoritatea au trait si au murit in saracie.Au daruit tot ce aveau ei mai de pret omenirii intregi.Fara sa se gandeasca la binele lor personal.Noi nu vedem decat rezultatele.Care ne fac viata mai frumoasa.Dar nu ne-am gandit o clipa de ce si cum am ajuns sa ne bucuram de toate acestea.Nu toti putem fi genii. Dar toti putem sa daruim ceva omenirii.Muncitorul de rand daruieste rezultatul muncii sale altora.Este o piesa dintr-un circuit, fara de care ceva s-ar intrerupe si nu ar mai fi la fel.
Daruiti tot ce puteti darui. Fara retinere si fara a astepta ceva in schimb.Caci neasteptand nimic in schimb,veti primi mai mult decat ati daruit.