THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES

duminică, 29 ianuarie 2012

Fariseismul din noi

Cu masca,fara masca,jucam pe scena teatrului vietii pamantene,incercand sa cream o impresie cat mai buna semenilor nostrii.Vrem chiar ca cei din jurul nostru, sa ne considere ideali,sa ne idolatrizeze chiar,sa ne aduca laude nemeritate,sa ne puna pe un piedestal inalt si acolo sa ramanem mereu.Dar meritam oare asemenea onoare?Meritam sa ocupam un loc atat de inalt in inimile oamenilor?Raspunsul este dat de faptele noastre.Daca faptele noastre sunt conforme cu legile divine,meritam si invers daca nu sunt.Mai intotdeauna ne ascundem mai ales in fata celor care nu ne cunosc foarte bine,defectele si caracterul nu tocmai moral.Cu alte cuvinte purtam o masca care sa ne ascunda partea urata din noi.Dar fata de cei apropiati ne dam jos masca si suntem noi insine.Cei cu multiple defecte,uneori cu un caracter indoielnic si insidios.Nu mica mi-a fost mirarea sa constat de multe ori ca,oameni pe care i-am cunoscut indeaproape,afisau fata de necunoscuti masca smereniei,a cinstei,a puritatii sufletesti,a corectitudinii in toate,cand de fapt erau tocmai la polul opus acestor calitati.Am cunoscut oameni care se foloseau de citate din Noul testament,din scrierile religioase,dandu-le altora sfaturi de bine,cand tocmai ei aveau un comportament total anticrestin si total impotriva perceptelor morale.Acest lucru scoate la iveala fariseismul lor,masca pe care o poarta cu un singur scop si anume acela de a le fi aduse laude de catre altii,de a fi ridicati in slavi de a fi onorati pentru asa zisele calitati morale spirituale.Niciodata,dar niciodata, sa nu asteptam laude chiar daca facem un bine cuiva si cu atat mai mult cu cat nu suntem ceea ce parem a fi.Smerenia inseamna sa nu stie dreapta ce face stanga,sa nu ne ridicam in ochii altora purtand masca idealitatii.Pentru ca nu suntem ideali.Unul singur e ideal,Dumnezeu.Noi suntem impuri sufleteste.Si ar trebui sa stam cat mai departe chiar si de primirea de laude,cu atat mai mult nemeritate.Am vorbit mai demult despre rolul cuvintelor si despre legatura pe care o au cu felul nostru de a trai.Nimeni nu poate spune ca,daca se exprima urat,traieste frumos,sau daca se exprima frumos traieste urat.Cuvintele zidesc sau surpa.Dupa cum ne exprimam asa obtinem si efectul.De zidire sau naruire.Am auzit oameni la o varsta respectabila care se exprimau extrem de urat.Din pacate si femei.Femeia prin esenta ei este o creatura sensibila.care trebuie sa exprime in tot ce face frumosul,arta,armonia.Sa aduca zambete in viata celor care exista in preajma ei,sa aduca linistea si pacea.Din pacate exista femei care dimpotriva aduc dezbinare,ura,neliniste,dizarmonie in viata altora.Sunt femeie si sunt o feminista convinsa.Dar raman uneori interzisa cand aud din gura unor femei cuvinte urate,aducatoare de rau in general.Nu exista un om,barbat sau femeie,care sa aiba o motivatie in a folosi cuvinte urate,in nici o circumstanta.Cei care se exprima in acest mod,au si o viata pe masura.Sa invatam ca modul nostru de a ne exprima ne tradeaza la un moment dat,chiar daca incercam sa parem altii decat suntem.Cuvintele noastre trebuie sa exprime frumosul,pozitivismul,pacea.Altfel efectele cuvintelor noastre se vor intoarce asupra noastra ca un bumerang,cu o forta infinit mai mare decat cea cu care le-am indreptat asupra unei fiinte.Asa se intampla mereu.Daca spunem cuvinte de iubire,iubirea se va intoarce mult mai puternic asupra noastra,iar daca rostim cuvinte pline de ura,acea ura se va intoarce asupra noastra cu o forta mult mai mare decat cea cu care am lansat-o.Sa avem grija ce afisam fata de semenii nostrii.Fata de toti.Sa nu facem o selectie,sa nu ne purtam frumos numai cu unii iar cu altii urat.Altfel dam dovada de fariseism.Cu Dumnezeu nu ne jucam.Nu putem sa ne purtam cand frumos cand urat.In fiecare fiinta din fata noastra,trebuie sa-l vedem pe Dumnezeu.Am putea sa ne purtam urat cu Dumnezeu?Nu.Asa nici cu cei apropiati noua sa nu ne purtam.Sa nu fim farisei,sa nu purtam masti diferite in functie de imprejurari.Sa fim mereu aceeasi,sa fim fata de toti iubitori,cinstiti,plini de compasiune.Altfel noua insine ne facem rau.Sa ne rugam mereu pentru aproapele nostru,si nu sa-l parasim uneori intr-o balta de sange,la figurat vorbind.Sa invatam de la natura pentru ca avem multe de invatat.Natura este creatia lui Dumnezeu perfecta.Si omul este o creatie perfecta.Dar pentru ca este slabit spiritual cade in pacate.Nu veti auzi niciodata spunandu-se ca un animal de exemplu a facut vreun pacat.Dar despre un om veti auzi cu siguranta.Nu trebuie sa ne judecam intre noi dar trebuie sa na atragem atentia intre noi,daca vedem ca cineva se abate de la drumul drept.Sa ne facem datoria morala.Daca il vom lasa in voia sortii,neatragandu-i atentia e ca si cum l-am ucide cu buna stiinta.Un mare pacat este si indiferenta.Adica sa poti face un bine si sa nu-l faci.Sa treci indiferent pe langa pacatul altuia sau suferinta altuia.Dar inainte de toate trebuie ca noi sa fi ajuns in masura in care sa facem acest bine.Nu sa facem rau altora cu buna stiinta,iar in acelasi timp sa impartim sfaturi de bine altora.Pentru ca acele sfaturi date de noi in acele conditii nu vor avea efecte pozitive,benefice asupra destinatarului.Pentru ca sunt ca niste cuvinte fara viata.Cuvinte goale,fara continut.Sfaturile pe care le dam altora sa ni la dam in primul rand noua.Si sa le aplicam in viata noastra intai, ca sa putem fi un exemplu pentru ceilalti.

SIMONA POPESCU
29.01.2012

duminică, 8 ianuarie 2012

DESPRE VISE SI VIZIUNI

Visele,acele scene care se perinda prin fata ochilor nostri cand suntem intre cele doua lumi,cea tridimensionala si cea bidemnsionala,sunt de mai multe feluri:vise provenite din proiectiile subconstientului nostru,framantarile noastre interioare,dorintele noastre cele mai intime,a caror implinire o dorim,sunt vise premonitorii care preced un eveniment din viata noastra,vise care ne previn asupra schimbarilor pe care trebuie sa le facem in viata noastra dar si vise provenite din dorinta anumitor entitati negative care vor sa ne tulbure existenta.La fel de bine putem avea viziuni care sa aiba aceleasi surse pe care le-am enumerat mai inainte.Cum putem insa face diferentierea surselor din care provin visele sau viziunile?Cum putem sa ne dam seama daca visele au legatura cu realitatea,cu existenta noastra in plan fizic sau sunt vise care doar ne dezechilibreaza pe plan spiritual?Este greu de spus.Mai toti daca nu chiar toti sfintii ne-au avertizat sa nu credem in vise,dar tocmai pentru ca nu avem de unde sti care este sursa care le declanseaza.Ne putem face rau noua insine sau altora crezand orbeste in vise sau viziuni.A crede orbeste in aceste vise inseamna a te pune mai presus de Dumnezeu care stie tot ce se intampla in univers,trecutul,prezentul si viitorul acestuia.Dar din univers si noi facem parte.Dumnezeu e singurul adevar incontestabil.In rest orice se poate contesta.Cu precadere un vis sau o viziune.Dumnezeu vede in adancul fiintei noastre pana la nivel de celula,fiecare coltisor al sufletului nostru.Si totusi putem face cu un efort de vointa si credinta o departajare a viselor.Putem discerne provenienta lor.Daca stim ca in timpul zilei sau mai mereu ne gandim obsesiv la anunite lucruri,sa fim convinsi ca aceste ganduri se vor materializa in vise.Fie ca sunt pozitive,fie ca sunt negative.Obsesia pentru ceva,se transforma intr-un vis sau chiar viziune.Astfel incat daca in realitate,esti obsedat ca toata lumea iti vrea raul,te minte sau te inseala,cu siguranta aceste ganduri- obsesii isi vor avea proiectia in vise.Numai cand nu suntem obsedati de nimic si cand suntem cuprinsi de pace interioara,nu putem avea vise inselatoare,sau daca avem ca urmare a incercarilor unor entitati spirituale negative,sa ne putem da seama ca nu au legatura cu noi sau viata pe care o traim.Viata noastra in general depinde de pacea noastra interioara.Si mai mult depinde si viata altor fiinte.Pentru ca suntem tentati daca avem vise negative sa le transferam in realitate si sa facem rau celor din jurul nostru...doar pentru ca asa am visat...si drept urmare sa infieram niste oameni care nu se fac vinovati de nimic fata de noi.Cel mai bine este,daca nu putem sa facem diferenta intre vise sau viziuni,sa nu le dam nici o interpretare,ci sa ne rugam la Dumnezeu sa ne apere daca sunt negative,iar daca sunt pozitive sa ne rugam ca visele noastre sa devina realitate...

SIMONA POPESCU
SUNDAY,JAN 8, 2012
17:17 PM

vineri, 6 ianuarie 2012

DARUL VORBIRII SI ARTA COMUNICARII


La inceput a fost cuvantul.Pentru ca sa ne fie dezvaluite invataturile divine, aveam nevoie de cuvinte care sa le exprime.Pentru a ne putea face cunoscute sentimentele,dorintele si faptele,aveam nevoie de cuvinte.Nu ar fi fost de ajuns pentru existenta noastra un limbaj nearticulat asa cum il au spiritele in alta dimensiune.Cuvintele sunt purtatoare de emotii,de trairi de tot felul,de sentimente frumoase,de zidiri, cat si de furii,ura si intreg arsenalul de rabufniri negative,de distrugere.Depinde doar de noi ce vrem sa raspandim prin cuvintele noastre.Intre a vorbi si darul de a vorbi este o mare diferenta.Poti sa vorbesti in orice fel,dar poti sa nu ai darul vorbirii.Sunt foarte putini cei care il poseda.Pentru ca darul vorbirii este un dar divin ce are ca si efect pentru cel care il are.zidirea.A zidi este un lucru pozitiv.A ridica,a inalta.Nu poti zidi cu mesaje negative si nici cu cuvinte urate.Cu acestea din urma nu poti decat obtine daramare,dezbinare pentru cei carora le sunt adresate.A avea darul vorbirii inseamna a semana intre auditori iubire,liniste,pace,compasinue,toleranta,adica a semana cuvintele lui Dumnezeu.Nu trebuie sa fi invatat pentru a putea semana astfel de flori ale divinitatii.Trebuie doar ca tu insuti sa crezi in ele cu tarie si sa le aplici in primul rand in viata ta personala.Tu esti cel mai bun exemplu pentru toti.Se spune ca elevii isi copiaza invatatorii.Daca vrei ca elevii tai sa-ti urmeze exemplul.fii tu insuti exemplar.Altfel,fara sa simti sau sa stii acest lucru,nu vei putea transmite decat niste cuvinte goale fara continut si care nu transmit nimic daca tu nu le insufletesti prin trairea ta proprie.Nu poti de exemplu sa spui unei fiinte ca este buna daca tu in sinea ta nu crezi ca si este buna.Nu poti sa-i spui unei fiinte ca o iubesti,daca nu crezi ca o si iubesti.Nu poti sa spui unei fiinte ca poate sa faca ceva maret,daca in sinea ta nu crezi ca si poate face acest lucru.Nu poti sa te adresezi unui grup de oameni pentru a-i consola cu ceva sau ajuta,daca in sinea ta nu crezi ca va fi si primit ce le oferi.Altfel spus,cuvintele rostite trebuie sa fie insotite in permanenta de crezul interior.Un om a spus unei fiinte ca o iubeste pana la cer si inapoi,milioane de ani lumina...Ce frumos spus...Cuvintele acestea sunt ziditoare de iubire...Un alt om a spus aceleeasi  fiinte ca nu reprezinta nimic pentru el...Cuvintele acestea sunt distrugatoare,nicidecum ziditoare de iubire...Cuvintele sunt purtatoare de sentimente reale.Primul a exprimat prin cuvinte iubirea ce-l anima pentru acea fiinta,iar al doilea a exprimat ura ce-l domina...Cuvintele exprima ceea ce noi vrem sa ajunga la urechile celui ce le aude.Ce este mai bine?Sa exprime sentimentele negative,de ura sau indiferenta sau sa exprime iubire?Toti suntem de acord ca iubire trebuie sa exprime toate cuvintele rostite de noi.Si totusi de ce unii nu pot sa rosteasca cuvinte de iubire, de afectiune sau cuvinte ziditoare?Cauzele pot fi multiple.Poate nu au cunoscut iubirea cu adevarat,poate au fost lipsiti de iubire si afectiune,poate viata  nu tocmai frumoasa i-a desensibilizat si le-a pietrificat inimile.Totusi acesti oameni care nu pot adresa cuvinte ziditoare altora,au nevoie de iubire.De a le fi aratata in permanenta iubirea.De a fi intelesi si de a le fi acordat circumstante atenuante.Nu raspundeti niciodata la ura decat cu iubire.Nu dati ca replica niciodata cuvinte dezbinatoare sau distrugatoare la cele asemenea primite de catre voi.Pentru ca nu faceti decat sa alimentati si sa mariti aceasta ura.Cuvintele sunt purtatoare de energii pozitive sau negative.Daca predomina cele pozitive,ele vor fi asemenea unui bulgar de aur care se mareste si care rostogolindu-se din gura celui care le rosteste,se va mari pana la infinit.La fel si cele megative,daca predomina se vor transforma tot intr-un bulgar dar intunecat,care rostogolindu-se peste cel sau cei carora le sunt adresate, il vor nimici.Se spune ca poti ucide doar cu un cuvant.Este adevarat.Dar poti si naste cu un cuvant.Naste iubire.Darul vorbirii si comunicarea sunt strans legate.Dupa cum ai darul vorbirii sau nu,tot asa va fi si comunicarea cu alte fiinte.Depinde de tine ce vrei sa le transmiti.Arta comunicarii este strans legata de arta de a trai.Putem alege cum vrem sa traim dupa cum ne exprimam,dupa felul comunicarii noastre cu cei din jurul nostru.Nu putem concepe sa traim urat daca ne exprimam frumos,dupa cum nu putem avea pretentia sa traim frumos daca ne exprimam urat.Sunt convinsa ca deja stiti aceste lucruri.Dar stim de mult si ca Dumnezeu exista,stim de mult ca Isus a trait printre noi, L-am rastignit iar prin sacrificiul Sau ne-am rascumparat.Stim de mult,ca iubirea si ura sunt doua notinui diferite si contrare.Am auzit multe predici in biserici,dar avem nevoie de ele in permanenta.Pe toate le stim,pentru ca Dumnezeu ni le-a facut de mult cunoscute.Dar uitam mereu.De aceea este nevoie sa ne fie readuse in minte,in inimi.Imi cer iertare,nu vreau sa par ca dau lectii nimanui.Si mie insami imi sunt readuse in memorie invataturile divine.Direct de la Dumnezeu sau indirect de la semenii mei.Nu fac altceva decat sa le duc mai departe.Sa le raspnadesc.Poate vreunui suflet va folosi ce vreau sa transmit.Este de ajuns ca o singura fiinta sa vibreze la aceste cuvinte care de fapt nu-mi apartin mie.Ele apartin lui Dumnezeu si sunt universale.Apartin tuturor celor care cred in ele."TRAIESTE-TI VIATA CA SI CUM FIECARE FAPTA A TA AR DEVENI LEGE UNIVERSALA!" Immanuel Kant.
COMUNICATI FRUMOS SI VETI TRAI FRUMOS!
SIMONA POPESCU
SATURDAY,JAN.7, 2011
3,18 AM

marți, 3 ianuarie 2012

CRUCEA VIETII NOASTRE


Crucea este simbolul omului.Este stilizarea fizica si spirituala a fiintei omenesti.Daca intindem mainile la orizontal suntem asemenea unei cruci.Mainile noastre intinse,bratele crucii noastre,inseamna daruirea neconditionata a vietii noastre,abandonare in mainile divinitatii.Poate va veti minuna,dar aceasta postura de a sta in picioare,cu mainile intinse,asemenea unei cruci,are efecte deosebit de binefacatoare in planul fizic,avand legatura directa cu activitatea inimii si a organismului ca un tot unitar.In plan spiritual,crucea semnifica mult mai multe.Semnifica demnitatea,curajul de a infrunta orice obstacol,de a lupta pana la capat si de a te supune vointei si planurilor lui Dumnezeu cu tine.Aceasta este abandonarea de care am pomenit mai inainte.Dar nu o abandonare in sensul ca nu trebuie sa faci nimic si sa te degradezi ca si fiinta umana ci sa lupti in acelasi timp ca sa poti inalta capul spre cer cu demnitate,asa cum se inalta o cruce spre cer.Nu inseamna sa fi las si sa te compromiti in pasivitate,asteptand sa faca totul Dumnezeu in locul tau.Nicidecum.Fiecare din noi s-a nascut cu o misiune pe acest pamant.Si ca in orice misiune,avem de infruntat pericole de tot felul,obstacole si lupte interioare.Crucea inseamna sa nu ocolim nici una din aceste primejdii.Chiar si luptele interioare sunt primejdii,poate din cele mai mari.Este mult mai greu sa lupti cu tine insuti,decat cu un dusman vazut de care te poti apara sau pe care il poti infrunta fatis.Dar cu tine lupta e cu mult mai grea.Si asta pentru ca esti tentat sa te menajezi,sa-ti acorzi scuze pentru faptele tale,sa-ti justifici pornirile de orice fel.Fiind prea indulgent cu tine insuti,iti faci de fapt un rau foarte mare.Pentru ca nu te  poate impinge decat la renuntarea luptei cu alte obstacole.Cand gresesti trebuie sa-ti asumi greseala si sa lupti sa nu o mai repeti.Cand ai incercari exterioare,trebuie sa lupti si sa nu abandonezi lupta,sa nu ti se para prea greu.Ci du lupta pana la capat.Cu alte cuvinte poarta-ti crucea care ti-a fost data.Pentru ca Dumnezeu stie de ce ti-a dat-o spre purtare.Unicul scop al crucii duse,este cel al desavarsirii noastre sprituale.Daca am fi privati de aceasta binecuvantare divina,nu am ajunge la Dumnezeu.Nu ne-am putea bucura de iubirea infinta din univers izvorata din Dumnezeu.Sa ne purtam crucea cu demnitate si fara sa pregetam.Din iubire pentru Dumnezeu si pentru Isus care din iubire si-a dat viata pentru noi pe cruce.Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa ne purtam crucile noastre!

SIMONA POPESCU
TUESDAY,3 JAN 2012
7:19 PM

luni, 2 ianuarie 2012

CURAJUL DE A TRAI
A trai inseamna a-ti asuma destinul si de a lupta pana la capat,indiferent de cat de grea e lupta si cat de aprigi iti sunt inamicii.Inamicii pot fi oameni sau propriile slabiciuni,ori dusmani nevazuti...Dar cu cat mai tare se inteteste lupta,ai curaj si du-o pana la capat.Poti fi invins o data,sau de mai multe ori.Dar inarmeaza-te cu virtutile unui general de armata,ca eroismul,curajul si devotamentul si cu virtuti precum credinta in Dumnezeu,rabdare si moralitate.Curajul inseamna sa nu te dai batut nici in fata bolilor sau a suferintelor de orice fel ci sa lupti pana la capat, cu speranta in suflet ca Dumnezeu nu te va lasa niciodata.Curajul inseamna sa ai puterea sa intervii atunci cand vezi ca un semen de-al tau este nedreptatit sau lovit.Curajul inseamna sa poti sa spui nu cand cineva te incita sa faci rau unui semen de-al tau.Curajul inseamna sa lupti pentru iubire si de a nu lasa pe nimeni sa ti-o distruga.Curajul mai inseamna sa lupti pentru dreptate si adevar.Sa nu te compromiti lasandu-te prada minciunii si lasitatii,pentru a-ti fi bine.Pentru ca acest bine este vremelnic si se va transforma apoi intr-un rau mult mai mare.Asta inseamna a trai frumos si demn.Sa ai curaj.Sa ai curaj sa te lupti cu muntii daca e nevoie.Sa nu pregeti sa mergi pana la capat orice s-ar intampla.Mai bine pleci din aceasta viata ca un  erou decat sa poti pecetea unui las.Sa nu-ti pese ca inamicii cei vazuti si nevazuti si-ar indrepta spre tine arme care mai de care mai periculoase,ci sa te inarmezi pe masura si sa lupti.Aceasta este arta de a trai frumos.Frumusetea vietii nu vine decat din aceasta lupta continua.INFRUNTA RAUL CU BINELE,INFRUNTA URA CU IUBIRE,INFRUNTA LASITATEA CU EROISM,INFRUNTA DEZNADEJDEA CU SPERANTA,INFRUNTA EGOISMUL CU CARITATEA.NIMIC NU TE VA PUTEA INVINGE.

SIMONA POPESCU
Monday,2 jan 2012
11:44 AM