THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES

miercuri, 28 martie 2012

Impactul nostru in viata altora si urmarile acestuia

Traim pentru noi sau pentru altii?Este o intrebare pe care nu multi oameni o adreseaza sinelui lor...Cei mai multi traiesc pentru ei insisi,intr-un mod egoist.Sau cel putin asa cred.Cand sunt intrebati ce inseamna pentru ei a fi fericiti,aproape toti raspund ca s-ar simti fericiti daca toate dorintele li s-ar indeplini.Dar propriile lor dorinte.Extrem de putini oameni raspund ca traiesc pentru a-i face pe altii fericiti,pentru a indeplini altora dorintele...Si acei egoisti,lupta toata viata pentru a-si indeplini dorintele,sau asteapta implinirea lor de la altii.Pentru ceilalti insa nu exista o lupta ci o placere de a-i face pe altii fericiti,atat cat pot ei.La urma urmei,fericirea este o stare care nu poate exista decat ca traire interioara si trebuie sa purceada din sinele interior.Cum ne dam seama insa daca existenta noastra in viata cuiva are un impact pozitiv sau negativ?Atunci cand celalalt doreste sa fi in preajma lui si nu concepe sa te indepartezi sau sa pleci vreodata,fi sigur ca impactul tau in viata aceluia este unul pozitiv si datator de fericire interioara.Daca va cauta sa scape de tine cat mai repede,invocand diferite motive,inseamna ca ceva din tine a creat un dezechilibru emotional,sufletesc celuilalt.Si de aici nevoia de a "scapa"de elementul perturbator,datator de neliniste.Dar se mai naste o intrebare.Oare ne facem vinovati intotdeauna daca cineva ne respinge chiar fara a face vreun rau evident acelei persoane?Nu poate fi vorba totusi si de alte aspecte subtile,nevazute,nepalpabile?Raspunsul este da.Este vorba de incompatibilitatea spirituala,mai exact de inegalitatea pe scara evolutiei spirituale.Sa nu credeti ca oricine spune "Doamne,Doamne!"se si afla pe o treapta de evolutie spirituala superioara.Nimic mai fals.A fi evoluat spiritual inseamna mult mai mult.Inseamna in primul rand constientizarea greselilor,recunoasterea lor,iertarea greselilor altora,puterea de a o lua de la capat mereu de cate ori simti ca ai scazut spiritual,puterea de a te regenera afectiv-emotional si un lucru esential de a empatiza cu altii.A empatiza inseamna a trai efectiv ce traieste altcineva,a fi solidar cu acela in suferinta sau bucuria lui,a intelege starile prin care trece,a te pune in pielea lui pentru a-l intelege mai bine.Empatia este una dintre caile prin care indeplinesti fara sa-ti dai seama legile divine.Pentru ca punandu-te in locul altuia nu poti sa-i faci vreun rau,decat sa-l iubesti.Ca si cum nu ti-ai face tie rau si te-ai iubi pe tine insuti.Si atunci,faci voia lui Dumnezeu fara sa stii chiar.Dar a empatiza este un atribut al fiintelor inalt spirituale.De aceste fiinte nu se poate nimeni debarasa.Ele sunt dorite in orice societate,grup mai mare sau mai restrans.Ca un exemplu,daca o persoana este darnica din fire si ajuta pe altii financiar sau sub alte forme,va fi cautata mereu.Daca o persoana este cunoscuta pentru sfaturile bune pe care le da,va fi la fel cautata si asa mai departe.Aceste tipuri de oameni care empatizeaza cu altii ajutandu-i,vor fi mereu doriti in preajma acelora.La fel si cu partenerul de viata.Daca in afara de alte considerente,sentimente,exista si o empatie totala,atunci acei parteneri vor dori sa fie unul in preajma altora in permanenta.Cand dispare empatia,dispare si iubirea.De aceea se despart oamenii de fapt.Pentru ca nu exista empatie intre cei doi.Nu exista dorinta si placerea totodata de a oferi celuilalt totul.Si nu ma refer la aspectul material,ci la cel emotional.A face pentru celalalt ca si cum ai face pentru tine.Adica a empatiza cu celalalt.Multi se agata de relatii desi nu exista aceasta empatie.Pentru vanitate,pentru frica de a nu ramane singuri sau pentru a nu fi priviti de altii intr-un fel anume.Dar isi fac rau si lor si celorlalti,obligandu-i sa traiasca un adevarat calvar sufletesc.Mai bine ar fi sa gandeasca ca poate intr-un colt de univers exista cineva cu care poate empatiza si acela cu el.Asa ar trebui sa gandim toti.Putem sa observam foarte usor daca suntem doriti in viata cuiva dupa dorinta aceluia de a ne tine langa el sau a ne indeparta.In orice grup ne-am afla,ne putem da seama de impactul pe care il avem asupra vietii altora,dupa felul in care suntem doriti in mijlocul lui sau nu.De fapt acest lucru releva compatibilitatea spirituala dintre noi si grup sau persoana,dupa caz.Cand ceva nu merge,e clar ca nu exista egalitate spirituala si de aici pana la despartirea de acea persoana sau grup nu este decat un pas.Dar nu este neaparat ceva rau in toata aceasta poveste,ci mai degraba a cauta sau a fi atras de persoane asemenea tie spiritual si de a evolua impreuna.Pentru oricine exista cineva compatibil.Este exclusa nepotrivirea  totala cu cineva.Am fost creati ca sa fim jumatatile cuiva si sa traim in comunitate si nu singuri.Nu exista oameni destinati sa fie sau sa ramana singuri.Daca eventual raman fara partener de viata,au macar un prieten,un animal cu care sa-si impartaseasca viata.Secretul unei vieti armonioase si implinite este insa de a empatiza cu altii.Cel mai frumos si implinitor lucru este sa faci un bine altuia si sa-i arati ca-ti pasa de el.Iti va da o stare de fericire interioara care nu te va parasi niciodata.Deci daca vreti sa fiti fericiti daruiti altora ca si cum v-ati darui voua insiva,faceti altora bucurii ca si cum v-ati face voua insiva,iar acei oameni niciodata nu se vor debarasa de voi.Veti spune ca doar din interes nu se vor debarasa.Intr-adevar exista si astfel de oameni dar exista din fericire si oameni care intuiesc foarte bine cauza acestor manifestari de daruire si anume iubirea.Indiferent cui daruim iubirea noastra,cei care o vor simti si o vor intoarce in aceeasi masura inapoi catre noi sau cei care doar se vor folosi de iubirea noastra,nu vom pierde niciodata.Cei care vor fi asemenea noua vor ramane langa noi iar ceilalti se vor elimina singuri din viata noastra,fara sa facem nimic pentru a-i indeparta.



SIMONA POPESCU
Wednesday, March 28, 2012
23:18:20

luni, 19 martie 2012

Mostenirea spirituala


Cei mai multi dintre noi,isi consuma viata din aceasta tridimesionala existenta,adunand bunuri materiale,averi considerabile chiar,din motive care de cele mai multe ori, nu contribuie nicidecum la scopul pentru care au fost invocate.Unii isi sporesc avutia,pentru comfortul lor propriu si al familiilor lor,altii doar pentru a-si exercita puterea asupra unei categorii inferioare lor ca si nivel material.Exista oameni care sunt convinsi ca nivelul material superior,le confera si dreptul de a avea un comportament reprobabil fata de cei inferiori si oameni care cred ca nivelul material reflecta si imaginea pe care o au in societate.Si cei din prima categorie si cei din a doua,tanjesc de fapt dupa recunoastere publica,dupa recunosterea "valorii" lor.Exista barbati si femei si chiar si copii din pacate,care doresc cu orice chip sa iasa in evidenta in societate,sa epateze,sau macar intr-un grup mai restrans,care poate insemna si familia chiar.Exista frati care doresc sa-si fie superiori unul altuia prin ceva,mai ales prin nivelul bunurilor materiale.
Cei care din copilarie incep sa fie atrasi de partea materiala a vietii,au sanse foarte mari ca la varsta maturitatii sa fie la fel sau chiar mai lacomi,daca Dumnezeu nu decide altfel.La formarea atitudinii fata de partea materiala a vietii contribuie in cea mai mare masura parintii.Atunci cand parintii isi obisnuiesc copiii cu obtinerea bunurilor materiale si le inoculeaza ideea de a strange avere in timpul vietii,fac cea mai mare greseala.Indiferent ca le spun copiilor sa obtina avere prin munca cinstita sau nu,savarsesc aceeasi greseala.Si mai mult,ei insisi lupta toata viata pentru a le lasa mostenire bunuri materiale.Nu ar fi nimic rau in acest lucru,cu o singura deosebire.Cei mai multi muncesc din greu toata viata, ca sa aiba ce sa lase mostenire copiilor.Le lasa case,masini,conturi in banci poate.Si le mai si spun copiilor ca le pregatesc zestrea sau mostenirea pentru cand nu vor mai fi in viata,dorind astfel sa indeparteze grijile materiale ale copiilor lor.Cati dintre acesti parinti oare se ingrijesc sa lase copiilor mostenire bunuri nepalpabile,simple cuvinte,invataturi,credinta in Dumnezeu si valorile morale dupa care ar trebui sa se ghideze in viata?
Foarte putini din pacate.Foarte putini parinti acorda din timpul lor dintr-o zi vorbind cu copiii lor despre Dumnezeu,despre imparatia cerurilor,despre sfinti,despre vietile unor oameni care ne-au lasat ca mostenire invataturi pretioase.Cei mai multi,vorbesc cu copiii lor despre metode prin care sa castige bani mai multi,sa-si sporeasca averile pentru a duce un trai cat mai comfortabil si a se pune la adapost in caz de criza financiara.Rezultatul acestei atitudini de"IUBIRE DE ARGINTI",pentru ca eu asa o numesc,va fi insa unul dezastruos si dureros,atat pentru parinti cat si pentru copii.Cei mai multi care si-au dorit mai mult decat au avut nevoie pentru un trai decent,nu se vor putea bucura pe deplin de aceste bunuri materiale.Si de fapt nu adunarea unei averi este condamnabila,ci scopul pentru care a fost acumulata.Si este gresit,de fapt condamnabil a pune mai presus sau mai inainte argintii fata de viata spirituala.Tot ce este gresit te si condamna.Facand un pacat,constiinta te va condamna.Toti cei care s-au straduit din rasputeri sa agoniseasca bunuri materiale si nu s-au ingrijit de cele ale sufletului,au sfarsit prin a pierde tot.Absolut tot.Iar ca un paradox,cei care nu si-au dorit acest lucru si au pus mai presus in viata lor pe Dumnezeu, au castigat si pe plan material si pe cel spiritual.Sufletul nostru tanjeste dupa Dumnezeu,dar noi il tinem captiv in inchisoarea trupului nostru material.Sufletul nostru se zbate neputincios si este cuprins de tristete si depresie chiar,cand simte ca materia din noi incearca sa-i ingradeasca dreptul la iubirea pentru Dumnezeu,la iubire in general.
Parinti!Viitorul copiilor vostrii nu depinde de mostenirea in bunuri pe care o lasati lor.Aceasta poate fi pierduta intr-o clipa.Nu rare au fost cazurile cand copii au reusit sa prapadeasca mostenirea lasata de parintii lor,dupa o viata de truda,intr-o secunda.
Viitorul copiilor vostrii depinde de mostenirea spirituala care este vesnica si nu poate fi distrusa de nimic.Eu am primit ca mostenire de la parintii mei Biblia,cateva carti de rugaciuni si cateva iconite.Si le pastrez ca pe niste relicve de inestimabila valoare.In rest nu am nevoie de nimic.Am de toate.Parintii mei nu mi-au lasat averi impresionabile,nimic din ce e material,lumesc,dar mi-au lasat cea mai mare avere dintre toate cate exista.Mi-au lasat ca mostenire iubirea pentru Dumnezeu si pentru creatia Lui.De cate ori ma uit la aceasta mostenire care incape pe o polita de dulap,zambesc si ma simt fericita.Si ii simt aproape pe parintii mei.Va doresc sa primiti ca mostenire printre alte bunuri si bunuri spirituale,folositoare sufletului.Cu siguranta veti fi mult mai bogati decat altii si mai puternici totodata.Dar puternici fata de incercarile vietii si nu fata de cei mai slabi ca voi.Puterea din iubirea fata de Dumnezeu si fata de creatia Sa deriva.Va veti da seama la momentul potrivit.
“Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.Pentru ca acolo unde este comoara voastra,acolo va fi si inima voastra"(Matei 6-9).


SIMONA POPESCU
11:11 PM,
MONDAY,MARCH,19,2012