Despre Iubire

Exista oare o definitie a iubirii?Sau mai multe?Multi asociaza iubirea cu ceva anume.O fiinta,un obiect.Iar in lipsa obiectului iubirii dispare si acest sentiment.Eu cred ca iubirea se poate defini intr-un singur mod: este acea stare de constiinta superioara tuturor altor stari si care nu depinde de nimic.Se poate asemana cu pacea sufletului, cu linistea mintii,cu starea de liniste profunda care iti inunda trupul.Intr-un trup zbuciumat de nelinisti,de temeri ori de propriile ganduri negative, nu poate exista iubire deplina.Multi ar spune ca intr-o societate ca a noastra a secolului XXI, cand exista atata rautate pe pamant, nu mai este loc si pentru acel fel de iubire.Este doar lupta pentru supravietuire si atat. Sau exista decat iubirea pentru propria familie si in rest nu mai exista nimic.Dar nu constientizeaza ca ei de fapt nu-si iubesc nici propria familie, neiubind pe altii. Dar ce inseamna a iubi pe altul care iti e strain?Inseamna a nu-i pricinui vreun rau,a-l ajuta daca ti-o cere,a-l mangaia daca e trist,a nu-ti fi indiferent daca are nevoie de tine.Sa te lupti mai mult pentru altul decat pentru tine. Iubirea inseamna de fapt sa nu-ti pese deloc de tine dar sa-ti pese de altul. Pe tine sa te lasi pe ultimul loc si sa pui pe altul pe primul loc in viata ta.Sa rabzi tu de foame si sa-i dai altuia sa manance.Sa-ti fie tie sete si sa-i dai altuia sa bea.Sa suferi tu ca sa-i fie altuia bine. Asta inseamna iubirea adevarata.Dar veti spune desigur:"cum sa fac eu asa ceva? cum sa sufar eu ca sa-i fie altuia bine?cum sa rabd eu ca sa manance altul?"De fapt va inselati.De fapt nu va rabda nimeni. Nici cel care se lasa flamand pentru altul, nici cel care sufera pentru altul.Pentru ca asa cum el va suferi toate din iubire pentru cineva, la randul lui va fi fericit datorita iubirii altuia pentru el.Totul se rasplateste. Orice suferinta pe care ti-o asumi de buna voie,din iubire, va fi rasplatita prin iubire. Exista un echilibru in toate. Altfel nu ar mai exista nimic.Ori asa ceva este imposibil. Noi,oamenii,avem rolul de a ne ajuta unii pe altii in evolutia noastra spirituala. De unii singuri nu putem. Este anevoios drumul pana la desavarsire.Dumnezeu nu a lasat decat un singur om pe pamant ci mai multi. Tocmai pentru a ne iubi unii pe altii asa cum ne iubeste si El pe noi toti.De a ne ajuta unii pe altii sa evoluam spiritual. Si nu putem decat prin iubire.Inca de la inceputurile istoriei, oamenii se ajutau unii pe altii,cautand sa isi faca viata in comun mai buna, mai usoara. Daca nu din iubire de ce au facut-o?Apoi cand au descoperit poezia,muzica, arta in general,daca nu din iubire pentru oameni de ce ar fi facut-o?Sau oameni de stiinta, care prin descoperirile lor au imbunatatit viata contemporanilor si posteritatii. Daca nu din iubire de ce au facut-o?Majoritatea au trait in saracie. Dar au lasat omenirii daruri fara de pret. De ce oare au facut toate astea daca nu din iubire?Pentru faima?Nu. Pentru ca majoritatea au fost contestati in timpul vietii lor pamantesti. Pentru avere?Nu. Majoritatea au trait si au murit in saracie.Au daruit tot ce aveau ei mai de pret omenirii intregi.Fara sa se gandeasca la binele lor personal.Noi nu vedem decat rezultatele.Care ne fac viata mai frumoasa.Dar nu ne-am gandit o clipa de ce si cum am ajuns sa ne bucuram de toate acestea.Nu toti putem fi genii. Dar toti putem sa daruim ceva omenirii.Muncitorul de rand daruieste rezultatul muncii sale altora.Este o piesa dintr-un circuit, fara de care ceva s-ar intrerupe si nu ar mai fi la fel.

Daruiti tot ce puteti darui. Fara retinere si fara a astepta ceva in schimb.Caci neasteptand nimic in schimb,veti primi mai mult decat ati daruit.