Despre Constiinta

Constiinta este starea care face ca fiinta umana,spirituala, sa existe in toata plinatatea sa.Desigur sunt si cazuri exceptionale,cand datorita unor deficiente date de maladii,

constiinta este alterata si nu mai functioneaza la parametrii optimi sau chiar dispare.Constiinta este ceea ce ne diferentiaza de animale care nu au decat instinct de conservare.

Desi si animalele au sentimente si chiar comportament apropiat de cel uman, ele nu au totusi constiinta.Constiinta este de fapt capabilitatea de a discerne binele de rau.Binele si

raul sunt doua categorii antagonice care cuprind fiecare tot atatea forme de bine cat forme de rau.Adica daca ceva este bine sa facem exista obligatoriu si opusul acelui lucru.Ce

nu este bine sa facem. De exemplu, daca este bine sa ajutam batranii si acest lucru este considerat o fapta buna,atunci prin deductie,nu este considerata o fapta buna, aceea de

a nu ajuta batranii.Dar cine stabileste ce este bine si ce este rau?In asemenea mod in care sa nu ne mustre constiinta cand savarsim o fapta?De ce oare uneori credem ca numai

ce facem noi este bine iar ce fac altii este rau?Cine poate sa fie judecator de pace intre noi cei care impartim o opinie?Ma refer acum doar la viata terestra pe care o traim,ca fiinte

spirituale intrupate.De cele mai multe ori,sub falsa impresie ca numai noi avem dreptate si ca faptele noastre sunt indreptatite si au o justificare corecta,se ascunde de fapt,

egoismul nostru.Gandindu-ne ca facem ceva din iubire de exemplu si nu avem cum sa nu ne primim inapoi iubirea in numele careia am faptuit ceva, chiar daca ar fi un lucru nu prea

firesc,de fapt savarsim un rau cuiva. Deci am pornit de la premisa ca facem ceva din iubire, dar rezultatul a fost unul contrar asteptarilor noastre. Si asta pentru ca in cazul iubirii,nu

stim ce inseamna iubirea. Adica sa nu recurgi la acte necugetate si lipsite de morala, pentru a castiga iubirea cuiva. Daca nu o poti castiga prin simplul faptul ca existi, prin alte mijloace

nu vei reusi. Sau atunci cand ne gandim sa facem un bine cuiva,indiferent de ce natura, dar acest bine sa se infaptuiasca doar prin suferinta altcuiva,atunci acel bine nu mai devine bine,

ci un rau care a afectat deja trei fiinte.Pe cel care a faptuit,pe cel care a primit acel "bine" si pe cel care a suferit nemeritat.Deci acest bine s-a transformat intr-un rau mult mai mare

decat binele initial.Exact ca si o avalansa,care antreneaza in drumul catre baza muntelui o cantitate tot mai mare de zapada si care poate fi devastatoare.Aici intervine constiinta.

Cea care ne ajuta sa discernem binele de rau, sa punem in balanta ce avem de castigat si ce avem de pierdut faptuind ceva. Si mai mult de atat, daca fapta sau faptele noastre,

aduc atingere cuiva.De aceea este bine sa nu actionam sub primul impuls,ci sa ne gandim la eventualele consecinte ale faptelor noastre.Este usor de zis si greu de facut,ar spune

cei mai multi. Dar exista atatea cai prin care ne putem evalua constiinta. Prima cale si cea de baza as putea spune, este cea religioasa,spirituala.Biblia si in special Noul Testament,

nu sunt doar niste scrieri cu tenta religioasa,ci adevarate coduri de legi morale. Iar morala este data de constiinta.Daca este evoluata, atunci constiinta va alege sau se va ghida dupa

aceste legi morale,divine. Iar daca nu, atunci se va zbate sub povara propriilor greseli.Constiinta este ceva viu. Este o stare vie care ne poate da fie pace sufleteasca, fie zbucium interior.

Se spune adeseori ca suntem mustrati de constiinta,atunci cand realizam ca am gresit ceva. Aceasta "mustrare" a constiintei,ne poate imbolnavi in plan fizic.Daca ne este alterata constiinta,

sau daca trezindu-ne din eroarea pe care am comis-o si nu incercam sa reparam ce am gresit, va duce inevitabil la imbolnavirea trupului.Boala apare mai intai la nivel subtil si apoi, va

pune stapanire pe trupul fizic,in cazul in care nu dorim sa ne ajutam constiinta sa evolueze.Pentru ca de fapt evolutia inseamna perfectionare. Nu poti spune ca esti evoluat, dar

ca la nivel de constiinta ai regresat la nivelul unei fiinte din regnul animal.Asa ceva nu se poate. Este un nonsens. Deci atunci cand ne-am dat seama ca am savarsit o greseala

si mai mult de atat dorim sa reparam ce am stricat,deja am evoluat in planul constiintei. Iar daca nu, atunci am stagnat. Dar nu involuat.Legile divine,universal valabile dupa care

se conduc toate cate exista,deci toata creatia lui Dumnezeu,functioneaza in asa fel incat este imposibil sa nu evoluezi la nivel de constiinta, voind sau nu acest lucru.Aici voi aminti una din

aceste legi divine"Legea cauzei si a efectului". Dupa mine este o lege divina de la care nu se poate abate nimic.Nici macar cea mai fina particula de praf din univers.Care nu are constiinta,dar

fiind parte din ceva care are constiinta, a suferit efectul provocat de purtatorul de constiinta care a cauzat ceva.Cu atat mai mult noi, fiinte cu ratiune sunetm supusi acestei legi si nu ne putem

sustrage de la efectele acestei legi asupra noastra.Iata ca si o lege care este ceva abstract are o cauza si un efect. Insasi legea cauzei si efectului are o cauza si un efect.

Cauza este iubirea divina prin care se mentine armonia in sanul intregii creatii divine,iar efectul este tocmai armonia obtinuta prin iubire. Deci daca nu ai constiinta nu iubesti, iar daca

nu iubesti nu poti obtine armonia nici in viata ta si nici sa contribui la armonia universala. Daca nu iubesti efectul va fi unul dureros pentru constiinta ta, pentru eul tau, dar si pentru

invelisul material al sufletului, adica trupul.Pentru a ne ajuta constiinta sa evolueze, este bine sa nu fim foarte atasati de materie decat atat cat ne este necesar supravietuirii

si sa ne indreptam mai mult catre latura spirituala a vietii. Fara constiinta si fara credinta suntem ca si inexistenti ca fiinte superioare.Dumnezeu ne-a creat perfecti. Suntem creatia

perfecta divina. Suntem inzestrati cu toate capacitatile si functiile prin care sa percepem si sa dominam chiar universul intreg.De fapt noi,oamenii, suntem un univers in miniatura.

Suntem un microcosmos in macrocosmos.Sa lasam constiinta sa evolueze. Sa nu o oprim cu acele sentimente negative precum egoismul, mandria,iubirea de sine, iubirea exagerata

fata de materie.Toate acestea duc la alterarea constiintei noastre si poate avea efecte devastatoare si aspura altor constiinte. Nu este imposibil sa incercam sa fim de azi mai buni,

mai altruisti,mai atenti la faptele noastre.Sa cugetam de mai multe ori inainte de savarsi o fapta. Este mai bine sa previi decat sa repari.Si sa nu uitam niciodata ca rugaciunile

ne ajuta constiinta sa evolueze. Pentru ca la urma urmei asta suntem cu totii. Constiinte. Crampei de energie de origine divina.