Despre Evolutia Spirituala

Odata cu aparitia noastra pe pamant,a inceput si calatoria noastra spirituala.Am inceput cu satifacerea nevoilor primare precum hrana si imbunatatirea mediului in care traim. Odata cu satisfacerea acestora, ne am indreptat atentia catre latura spirituala a vietii noastre. De cate ori nu ne am pus intrebari precum acestea:de ce ne nastem, pentru ce traim, de ce murim si unde mergem dupa moarte? De cate ori nu ne-am intrebat care este de fapt menirea noastra?

De cate ori nu am judecat inegalitatea dintre oameni,dintre destinele lor? De cate ori nu am fost indurerati de pierderea unei fiinte dragi noua prin moarte?Unii caracterizeaza moartea ca pe o "trecere in nefiinta" dupa care nu mai este nimic.Si ca odata disparuta fiinta draga noua, nu mai exista posibilitatea de a o revedea vreodata.Am cautat mereu raspunsuri care sa ne reveleze adevarul. Legea dupa care toate se conduc. Legea care guverneaza intreaga existenta. A noastra si a universului.

Inca de la inceputurile omenirii, popoarele salbatice, atribuiau fenomenele pe care nu le intelegeau actiunii directe a unei forte supraomenesti.Mai tarziu l-am descoperit pe Dumnezeu care ni s-a revelat prin spirite cu un nivel de constiinta superioara marii mase de oameni. Multi se vor intreba de ce nu li s-a descoperit Dumnezeu oamenilor dintotdeauna.Dar Dumnezeu este vesnic, adica nu are nici inceput si nici sfarsit. Este creatorul a toate.Este inteligenta suprema si suverana.Dumnezeu nu se arata dar se materializeaza prin operele sale.Pe Dumnezeu nu l putem vedea cu ochii fizici, desi exista spirite inalte, care in stare de extaz l au vazut.

Diferenta dintre noi oameni consta in a intelege ca fiecare particica din univers ni-l releva pe Dumnezeu, si ca noi suntem de origine divina.Aceasta diferenta provine din nivelul de evolutie spirituala la care ne aflam la un moment dat. Dar ce este evolutia spirituala? Insusi cuvantul evolutie ne spune ca, ceva, care ia nastere trebuie sa evolueze, sa se perfectioneze. Cunostiintele noastre evolueaza odata cu trupul nostru fizic. Atunci cand suntem la varsta copilariei gandim si judecam totul potrivit varstei. Fiecare etapa din viata noastra este mai bogata in experienta decat precedenta. Aceasta este evolutia. Dar oare putem ajunge la perfectiune in timpul unei vieti?Putem fi asemenea lui Dumnezeu? Atoatestiutori?Atoateintelegatori?Ne ajunge oare o singura viata sa ajungem la desavarsire?Intelectuala,spirituala?Daca ar fi fost asa nu ne-am mai fi nascut.Sau ne-am fi nascut atat de perfecti incat nu ar fi trebuit sa mai invatam nimic. Aici iau nastere intrebarile despre existenta si menirea noastra.despre ce inseamna evolutia noastra.De-a lungul timpului, numerosi cercetatori au cautat sa descopere adevarul despre legea evolutiei dedicandu-si intreaga viata descoperirii unor raspunsuri.Toti au ajuns la concluzia ca omul evolueaza continuu pe parcursul mai multor vieti.Fiecare viata traita reprezinta o etapa din evolutia noastra iar de aici rezida faptul ca omul este nemuritor.

In sprijinul acestei credinte, precum ca omul este nemuritor, vin revelatiile despre lumea spiritelor prin mediumi, acei oameni care au capacitatea de a comunica cu spiritele, prin psihologi, care au reusit sa obtina informatii despre existenta si continuitatea spiritului uman dupa moartea fizica, prin regresie hipnotica.Si nu in ultimul rand experientele traite de oameni obisnuiti sau marturii ale acestora despre interactiuni cu lumea spiritelor. Religia oricare ar fi ea, proclama acelasi lucru.Vesnicia spiritului.Aceasta este imparatia vesnica pe care ne-a facut-o cunoscuta Iisus Hristos.Populata de eternele spirite.Universul,fiind creatia lui Dumnezeu este perfect.Noi, oamenii ne nastem perfecti.Insa pe parcursul vietii pe care o traim, fiind supusi atator suferinte si ispite materiale,in dezavantajul celor spirituale, ne pierdem din puritatea cu care am fost inzestrati de Dumnezeu.Si aceasta pentru ca avem liberul arbitru de a trai dupa cum dorim.Dar nu inseamna ca am ales intotdeauna modul cel mai bun in care sa ne desafuram viata.Suferintele au rolul de a ne face sa evoluam.Daca ne este foame. vom cauta sa ne satisfacem nevoia de hrana. La fel daca nu avem unde locui, vom cauta sa ne cautam un adapost.Daca suferinta noastra este de natura emotionala,spirituala, vom cauta sa o indepartam, indreptandu-ne catre ceva care sa ne mangaie sufletul.Acel ceva care ne poate mangaia sufletul, este constientizarea faptului ca viata fara Dumnezeu,este o viata stearpa,lipsita de iubire.Daca iubire nu avem,nimic nu avem.In afara iubirii nu existam de fapt.Evolutia este calea spre desavarsirea iubirii.Am venit aici pe pamant cu diferite talente,cu diferite aptitudini.Dar toti am venit cu un singur scop.Acela de a imprastia iubirea lui Dumnezeu.Incepand cu cele mai marunte gesturi si pana la afirmarea lor pe scara larga fata de toti semenii nostrii.