Destinul poate fi schimbat?
Destinul este traseul pe care il urmam fara a ne putea impotrivi,este crucea data noua de la intrupare.Nu toti cred in destin,cei mai multi spunandu-si ca destinul ni-l facem singuri.Insa nu este nici pe departe asa.Evenimentele majore care se petrec in viata noastra tin de destin si nu de constiinta noastra.Destinul este una dintre lectiile pe care trebuie sa le invatam pentru a evolua spiritual.Viata care ne-a fost data sa o traim, este un lung sir de trairi,de cele mai multe ori dureroase.Suferim de cand ne nastem pana la trecerea in alta dimensiune a existentei noastre,dar suferintele sunt presarate si cu momente de bucurie,de momente de armonizare a fiintei noastre cu divinitatea,cu Dumnezeu.Daca in ce ne priveste,putem sa gestionam cumva trairile noastre,frumoase si mai putin frumoase,sa constientizam ca tot ce lansam in univers se reantoarce la noi,cu o forta mult mai mare decat cea pe care am folosit-o,nu putem spune acelasi lucru daca incercam sa gestionam destinul altei fiinte.Si de altfel acest lucru este imposibil.Nu putem interveni sub nici o forma in destinul nimanui.Numai unul Dumnezeu poate, potrivit unei judecati necunoscute noua.Am vrea poate sa facem un bine cuiva,sa-i facem viata mai buna,sa-i facem o bucurie,dar vedem ca oricat am incerca,parca ne sunt inchise toate usile...Acest lucru inseamna nu numai ca nu putem,ci ca nu avem voie sa intervenim in destinul acelui om...Poate ca ceea ce credem noi ca poate fi benefic aceluia,este de fapt potrivnic lui,sufletului lui.Daca un om traieste o drama si constatam ca oricat am incerca sa indepartam suferinta din viata lui si nu reusim,sa incercam sa-l ajutam sa o depaseasca macar.Sa-i anesteziem suferinta sufleteasca printr-o infuzie de iubire.Sa-l facem sa inteleaga ca exista ceva mai presus de suferintele pamantesti cu mult mai frumos,neasemuit de frumos...Si sa-l facem sa inteleaga ca daca va rabda pana la capat,va fi rasplatit cu fericirea absoluta.Si atunci cand va privi in urma,va zambi si-si va spune ca ar fi gata oricand sa mai sufere doar ca sa guste din fericirea absoluta si sa constientizeze iubirea divina,sa o simta in toata fiinta sa.Trebuie in permanenta sa ne gandim la un lucru extrem de important.Este bine sa intervenim in destinul cuiva sau nu?Ce responsabilitate implica aceasta interventie?Putem sa aducem un plus de iubire in viata acestuia sau mai multa suferinta?Daca nu suntem siguri de sentimentele care ne anima,mai bine sa stam departe de acea fiinta.Indiferent de tipul relatiei care exista intre noi.Putem rani la fel de mult atat un prieten, cat si un iubit,iubita.Niciodata sa nu vindem iluzii,ci sa spunem adevarul in fata.Mai bine spunem ca incercam sa-i inseninam viata decat sa-i promitem si sa nu ne putem onora promisiunea.Mai bine ii spunem ca dorim ca Dumnezeu sa ne ajute sa-i facem viata mai frumoasa,ca noi,oameni fiind,cu slabiciuni si cu neputinte,suntem supusi erorilor de tot felul,dar din bunavointa lui Dumnezeu si prea marea Lui iubire de oameni,vom reusi sa infruntam impreuna toate obstacolele care se pot ivi in calatoria noastra comuna pe acest pamant.Cea mai mare greseala si aducatoare de suferinta,este dorinta unora de a face parte din destinul cuiva,chiar fara ca acela sa doreasca acest lucru.Sunt multi oameni care se agata cu disperare de cineva,obligandu-l efectiv sa ii primeasca in viata acestora.Chiar daca le doresc binele,in inchipuirea lor,daca observa ca aceia nu-i doresc in preajma lor,daca ii resping,ar fi bine sa ii lase in pace.Pentru ca exact ca si la o operatie de transplant,in care organismul poate respinge organul strain lui,ceea ce inseamna incompatibilitate,tot asa si o fiinta poate fi respinsa,chiar daca are initial intentii bune.Poate ca cel care respinge,realizeaza la nivel subtil,ca acel bine nu este de fapt un bine,ci este ceva care poate aduce ceva negativ in viata lui.Ne putem da seama daca suntem benefici cuiva,atunci cand acea persoana ne doreste in preajma sa in permanenta,in caz contrar trebuind sa ne retragem singuri.Daca veti rememora unele intamplari din viata dumneavoastra,veti constata ca si dumneavoastra vi s-a intamplat sa fiti respinsi de catre cineva macar o data in viata.Nu ar trebui sa va intristeze acest lucru, ci sa va bucure,pentru ca nu i-ati provocat o suferinta sufleteasca.Este greu de constientizat acest lucru.Vi s-ar parea paradoxal sau de neinchipuit sa vreti sa faceti un bine de exemplu cuiva si sa fiti respinsi.Dar daca veti analiza mai bine,va veti da seama ca i-ati facut deja binele,fara sa fi actionat in planul fizic.Cand obligam pe cineva sa ne accepte sau sa accepte un ajutor din partea noastra,ii provocam o suferinta de fapt,pentru ca-l obligam sa aiba niste sentimente fata de noi pe care nu le doreste a le avea.Sentimente de iubire sau de recunostinta...Poate ca acela nu este la acelasi nivel spiritual ca noi si atunci nu exista chimia sufletelor.De aici apare suferinta,care poate fi de ambele parti.A noastra pentru ca suntem respinsi si a celuilalt,pentru ca nu poate avea sentimente fata de noi.
SIMONA POPESCU
Wednesday, April 11, 2012
11:16:12 PM
Destinul este traseul pe care il urmam fara a ne putea impotrivi,este crucea data noua de la intrupare.Nu toti cred in destin,cei mai multi spunandu-si ca destinul ni-l facem singuri.Insa nu este nici pe departe asa.Evenimentele majore care se petrec in viata noastra tin de destin si nu de constiinta noastra.Destinul este una dintre lectiile pe care trebuie sa le invatam pentru a evolua spiritual.Viata care ne-a fost data sa o traim, este un lung sir de trairi,de cele mai multe ori dureroase.Suferim de cand ne nastem pana la trecerea in alta dimensiune a existentei noastre,dar suferintele sunt presarate si cu momente de bucurie,de momente de armonizare a fiintei noastre cu divinitatea,cu Dumnezeu.Daca in ce ne priveste,putem sa gestionam cumva trairile noastre,frumoase si mai putin frumoase,sa constientizam ca tot ce lansam in univers se reantoarce la noi,cu o forta mult mai mare decat cea pe care am folosit-o,nu putem spune acelasi lucru daca incercam sa gestionam destinul altei fiinte.Si de altfel acest lucru este imposibil.Nu putem interveni sub nici o forma in destinul nimanui.Numai unul Dumnezeu poate, potrivit unei judecati necunoscute noua.Am vrea poate sa facem un bine cuiva,sa-i facem viata mai buna,sa-i facem o bucurie,dar vedem ca oricat am incerca,parca ne sunt inchise toate usile...Acest lucru inseamna nu numai ca nu putem,ci ca nu avem voie sa intervenim in destinul acelui om...Poate ca ceea ce credem noi ca poate fi benefic aceluia,este de fapt potrivnic lui,sufletului lui.Daca un om traieste o drama si constatam ca oricat am incerca sa indepartam suferinta din viata lui si nu reusim,sa incercam sa-l ajutam sa o depaseasca macar.Sa-i anesteziem suferinta sufleteasca printr-o infuzie de iubire.Sa-l facem sa inteleaga ca exista ceva mai presus de suferintele pamantesti cu mult mai frumos,neasemuit de frumos...Si sa-l facem sa inteleaga ca daca va rabda pana la capat,va fi rasplatit cu fericirea absoluta.Si atunci cand va privi in urma,va zambi si-si va spune ca ar fi gata oricand sa mai sufere doar ca sa guste din fericirea absoluta si sa constientizeze iubirea divina,sa o simta in toata fiinta sa.Trebuie in permanenta sa ne gandim la un lucru extrem de important.Este bine sa intervenim in destinul cuiva sau nu?Ce responsabilitate implica aceasta interventie?Putem sa aducem un plus de iubire in viata acestuia sau mai multa suferinta?Daca nu suntem siguri de sentimentele care ne anima,mai bine sa stam departe de acea fiinta.Indiferent de tipul relatiei care exista intre noi.Putem rani la fel de mult atat un prieten, cat si un iubit,iubita.Niciodata sa nu vindem iluzii,ci sa spunem adevarul in fata.Mai bine spunem ca incercam sa-i inseninam viata decat sa-i promitem si sa nu ne putem onora promisiunea.Mai bine ii spunem ca dorim ca Dumnezeu sa ne ajute sa-i facem viata mai frumoasa,ca noi,oameni fiind,cu slabiciuni si cu neputinte,suntem supusi erorilor de tot felul,dar din bunavointa lui Dumnezeu si prea marea Lui iubire de oameni,vom reusi sa infruntam impreuna toate obstacolele care se pot ivi in calatoria noastra comuna pe acest pamant.Cea mai mare greseala si aducatoare de suferinta,este dorinta unora de a face parte din destinul cuiva,chiar fara ca acela sa doreasca acest lucru.Sunt multi oameni care se agata cu disperare de cineva,obligandu-l efectiv sa ii primeasca in viata acestora.Chiar daca le doresc binele,in inchipuirea lor,daca observa ca aceia nu-i doresc in preajma lor,daca ii resping,ar fi bine sa ii lase in pace.Pentru ca exact ca si la o operatie de transplant,in care organismul poate respinge organul strain lui,ceea ce inseamna incompatibilitate,tot asa si o fiinta poate fi respinsa,chiar daca are initial intentii bune.Poate ca cel care respinge,realizeaza la nivel subtil,ca acel bine nu este de fapt un bine,ci este ceva care poate aduce ceva negativ in viata lui.Ne putem da seama daca suntem benefici cuiva,atunci cand acea persoana ne doreste in preajma sa in permanenta,in caz contrar trebuind sa ne retragem singuri.Daca veti rememora unele intamplari din viata dumneavoastra,veti constata ca si dumneavoastra vi s-a intamplat sa fiti respinsi de catre cineva macar o data in viata.Nu ar trebui sa va intristeze acest lucru, ci sa va bucure,pentru ca nu i-ati provocat o suferinta sufleteasca.Este greu de constientizat acest lucru.Vi s-ar parea paradoxal sau de neinchipuit sa vreti sa faceti un bine de exemplu cuiva si sa fiti respinsi.Dar daca veti analiza mai bine,va veti da seama ca i-ati facut deja binele,fara sa fi actionat in planul fizic.Cand obligam pe cineva sa ne accepte sau sa accepte un ajutor din partea noastra,ii provocam o suferinta de fapt,pentru ca-l obligam sa aiba niste sentimente fata de noi pe care nu le doreste a le avea.Sentimente de iubire sau de recunostinta...Poate ca acela nu este la acelasi nivel spiritual ca noi si atunci nu exista chimia sufletelor.De aici apare suferinta,care poate fi de ambele parti.A noastra pentru ca suntem respinsi si a celuilalt,pentru ca nu poate avea sentimente fata de noi.
SIMONA POPESCU
Wednesday, April 11, 2012
11:16:12 PM
Comentarii
Trimiteți un comentariu