Evolutia Spirituala

Ezechiel 3 16. Dupa sapte zile, cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 17. "Fiul omului, te pun pazitor peste casa lui Israel. Cand vei auzi un cuvant care va iesi din gura Mea, sa-i instiintezi din partea Mea! 18. Cand voi zice celui rau: "Vei muri negresit!", daca nu-l vei instiinta si nu-i vei spune, ca sa-l intorci de la calea lui cea rea si sa-i scapi viata, acel om rau va muri prin nelegiuirea lui, dar ii voi cere sangele din mana ta! 19. Dar daca vei instiinta pe cel rau, si el tot nu se va intoarce de la rautatea lui si de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu iti vei mantui sufletul! 20. Daca un om neprihanit se va abate de la neprihanirea lui si va face ce este rau, ii voi pune un lat inainte, si va muri. Daca nu l-ai instiintat, va muri prin pacatul lui si nu i se va mai pomeni neprihanirea in care a trait, dar ii voi cere sangele din mana ta! 21. Dar daca vei instiinta pe cel neprihanit sa nu pacatuiasca, si nu va pacatui, va trai, pentr

VRĂJMAŞUL – ANTIHRIST "Potrivnicul a dat primul război cu Adam în rai şi, prin el, cu noi cu toţi, întrucât toţi eram în Adam (Romani 5, 12). E primul război pierdut de om. Înfrângerea lui însă o repetă întreg neamul omenesc, mii de ani de-a rândul; iar ceea ce a făcut Adam facem şi noi, fiecare. E limpede că la mijloc a fost o neascultare, o încovoiere a unei meniri, dată omului de Dumnezeu (A se vedea şi Sfântul Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, Filocalia vol. 3). 783. Mântuitorul a înfrânt întâi pe potrivnicul în duh, în apariţia lui personală din pustie, biruind prin dragostea de Dumnezeu ispita aceluia când îl îmbia cu momeala plăcerii din materia lumii. Noi, muritorii n-avem de a începe lupta de la arătarea făţişă şi personală a potrivnicului; căci, după unii, ne-ar fugi mintea de spaima arătării lui înfiorătoare. E lucru ştiut că sistemul nostru nervos, răvăşit de atâtea vicii săvârşite de noi sau de un şir întreg de părinţi înaintaşi, nu suportă impre

LUPTA MANTUIRII Pe o asemenea marita cale, nimeni nu poate merge singur, de nu va veni mai intai in obstea Bisericii ca sa fie condus de mana nevazuta a Mintuitorului prin preoti, ucenicii Sai vazuti, trimisi de El in fiecare rand de oameni. Caci au zis Parintii de demult cuvantul acesta: cine vrea sa se mantuiasca cu intrebarea sa calatoreasca; pentru ca omul, care s-a hotarat sa iasa din calea pacatelor sau din gilceava faradelegilor, se va trezi deodata ca i se vor ridica impotriva trei vrajmasi, unul dupa altul. Iar vrajmasii mantuirii sunt acestia: lumea, trupul si diavolul. Pe acestia ii arata ca atare toti Sfintii Parinti. Prin "lume" se intelege categoria pacatului, adica turma oamenilor necredinciosi, cei ce din toata voia s-au unit cu sfaturile dracilor. E lumea pentru care nu s-a rugat Mantuitorul. E gura satului, gura vecinului si, de multe ori, gura si faptele celor dintr-o casa cu tine. Acestia sau lumea, iti iarta orice ticalosie ai face, oricat a

, ...daca Dumnezeu a facut totul pentru mantuirea noastra, aceasta nu insemneaza ca noi sa ne dedam lenei, pentru ca a facut Dumnezeu totul si noi nu mai avem de facut nimic. Dumnezeu a facut totul din partea Sa, anume: S-a micsorat pe Sine si S-a facut om adevarat, intru totul asemanandu-Se noua, afara de pacat, ca sa ne arate cararea cu lucrul si cu persoana Sa. El era si Dumnezeu adevarat, dar a mers omeneste pe calea cea noua. De aceea, calea mantuirii o numim calea lui Dumnezeu, pentru ca, cel dintai, El a mers pe ea. Din buze multi Il urmeaza pe Domnul, dar cand sa treaca prin moartea de pe cruce - desavarsita lepadare de sine - multi se dau inapoi. Toti acestia intarzie pe cale. De aceea zic, cine vrea sa vada pe Domnul in veacul fara de sfarsit, dupa inviere, trebuie sa mearga cu El toata calea, iar nu numai pand la un loc, sau numai pana la o vreme. Ramasi in urma de frica sunt destui in toate vremile, dar mai ales in zilele noastre, temandu-se ca nu cumva din ca

Viata o avem de la Dumnezeu: prin El traim, ne miscam si suntem. Adica Dumnezeu este izvorul, sustinatorul si rostul sau destinul vietii noastre. Daca mergem asa potrivit acestora, avem viata asigurata de Dumnezeu, temelia ei; daca nu urmam asa, ci incalcim viata noastra in toate faradelegile si spurcaciunile, care indracesc si sufletul si trupul si o ducem asa vreme lndelungata, atunci Dumnezeu se desface din viata noastra. Totusi nu se desface indata dupa greseala noastra, ci rabda o vreme ratacirea omului, a fiului Sau mai mic, in tot chipul chemandu-I. Iar moartea o avem de la ucigasul. Deci, cand oamenii se leaga cu totul de voile dracilor, le este in primejdie viatasgi primejduiesc si pe altii. Iar de se leaga ca robii cu inima de lumea aceasta si de voile trupului cele impotriva firii, mintea li se stramba, incat nu mai deosebesc adevarul de ratacire; atunci Dumnezeu se-ntuneca din mintea, din inima si din voinfa lor si ajung ca nu vor sa mai stie de Dumnezeu si a

SOCOTELILE INTELEPCIUNII CU MOARTEA Cand nu mai raspund oamenii la chemarea dragostei lui Dumnezeu, dau de asprimea dreptatii Sale, cand, spre pedepsirea rautatii, ingaduie razboaiele. Atunci viata oricui se afla in primejdie de moarte, si a celor de acasa si a celor de pe fronturi. Sa cercetam, intre marginile ingaduite, pricina aceasta, a razboaielor, care pe multi ii spala de faradelegi in siroaie de lacrimi. Luam ca gand de ajutor in darea raspunsului vointa lui Dumnezeu, care urmareste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vie. Drept aceea Dumnezeu, cel milostiv intru dreptati, pe cei nebagatori in seama sau protivnici - dar totusi oameni cumsecade - abia cu ajutorul primejdiei ii indupleca sa vrea si ei ce vrea Dumnezeu, adica mantuirea, singurul lucru cu adevarat de trebuinta.  Obisnuit, lumea crede ca mor in razboaie cei rai si scapa cei buni. Este si nu este asa, pentru ca numai singur Dumnezeu stie si tine socoteala fiecaruia. Unul din

Omul are valoare doar cat este aproape de Dumnezeu... Cat nu,este asemenea unui animal.. Fiecare face ce vrea trupul sau..ca nici un suflet care este inchis intr un trup,nu vrea ce vrea trupul.. Iar dovada cea mai clara ca asa este, este ca, atunci cand oamenii sunt loviti de necazuri il cauta pe Dumnezeu.. adica sufletul lor.. Cand oamenii vad ca nu au reusit sa obtina cu trupul ce au vrut,isi folosesc sufletul pe care l-au ignorat cu desavarsire pana atunci. .