DESPRE VISE SI VIZIUNI

Visele,acele scene care se perinda prin fata ochilor nostri cand suntem intre cele doua lumi,cea tridimensionala si cea bidemnsionala,sunt de mai multe feluri:vise provenite din proiectiile subconstientului nostru,framantarile noastre interioare,dorintele noastre cele mai intime,a caror implinire o dorim,sunt vise premonitorii care preced un eveniment din viata noastra,vise care ne previn asupra schimbarilor pe care trebuie sa le facem in viata noastra dar si vise provenite din dorinta anumitor entitati negative care vor sa ne tulbure existenta.La fel de bine putem avea viziuni care sa aiba aceleasi surse pe care le-am enumerat mai inainte.Cum putem insa face diferentierea surselor din care provin visele sau viziunile?Cum putem sa ne dam seama daca visele au legatura cu realitatea,cu existenta noastra in plan fizic sau sunt vise care doar ne dezechilibreaza pe plan spiritual?Este greu de spus.Mai toti daca nu chiar toti sfintii ne-au avertizat sa nu credem in vise,dar tocmai pentru ca nu avem de unde sti care este sursa care le declanseaza.Ne putem face rau noua insine sau altora crezand orbeste in vise sau viziuni.A crede orbeste in aceste vise inseamna a te pune mai presus de Dumnezeu care stie tot ce se intampla in univers,trecutul,prezentul si viitorul acestuia.Dar din univers si noi facem parte.Dumnezeu e singurul adevar incontestabil.In rest orice se poate contesta.Cu precadere un vis sau o viziune.Dumnezeu vede in adancul fiintei noastre pana la nivel de celula,fiecare coltisor al sufletului nostru.Si totusi putem face cu un efort de vointa si credinta o departajare a viselor.Putem discerne provenienta lor.Daca stim ca in timpul zilei sau mai mereu ne gandim obsesiv la anunite lucruri,sa fim convinsi ca aceste ganduri se vor materializa in vise.Fie ca sunt pozitive,fie ca sunt negative.Obsesia pentru ceva,se transforma intr-un vis sau chiar viziune.Astfel incat daca in realitate,esti obsedat ca toata lumea iti vrea raul,te minte sau te inseala,cu siguranta aceste ganduri- obsesii isi vor avea proiectia in vise.Numai cand nu suntem obsedati de nimic si cand suntem cuprinsi de pace interioara,nu putem avea vise inselatoare,sau daca avem ca urmare a incercarilor unor entitati spirituale negative,sa ne putem da seama ca nu au legatura cu noi sau viata pe care o traim.Viata noastra in general depinde de pacea noastra interioara.Si mai mult depinde si viata altor fiinte.Pentru ca suntem tentati daca avem vise negative sa le transferam in realitate si sa facem rau celor din jurul nostru...doar pentru ca asa am visat...si drept urmare sa infieram niste oameni care nu se fac vinovati de nimic fata de noi.Cel mai bine este,daca nu putem sa facem diferenta intre vise sau viziuni,sa nu le dam nici o interpretare,ci sa ne rugam la Dumnezeu sa ne apere daca sunt negative,iar daca sunt pozitive sa ne rugam ca visele noastre sa devina realitate...

SIMONA POPESCU
SUNDAY,JAN 8, 2012
17:17 PM

DARUL VORBIRII SI ARTA COMUNICARII


La inceput a fost cuvantul.Pentru ca sa ne fie dezvaluite invataturile divine, aveam nevoie de cuvinte care sa le exprime.Pentru a ne putea face cunoscute sentimentele,dorintele si faptele,aveam nevoie de cuvinte.Nu ar fi fost de ajuns pentru existenta noastra un limbaj nearticulat asa cum il au spiritele in alta dimensiune.Cuvintele sunt purtatoare de emotii,de trairi de tot felul,de sentimente frumoase,de zidiri, cat si de furii,ura si intreg arsenalul de rabufniri negative,de distrugere.Depinde doar de noi ce vrem sa raspandim prin cuvintele noastre.Intre a vorbi si darul de a vorbi este o mare diferenta.Poti sa vorbesti in orice fel,dar poti sa nu ai darul vorbirii.Sunt foarte putini cei care il poseda.Pentru ca darul vorbirii este un dar divin ce are ca si efect pentru cel care il are.zidirea.A zidi este un lucru pozitiv.A ridica,a inalta.Nu poti zidi cu mesaje negative si nici cu cuvinte urate.Cu acestea din urma nu poti decat obtine daramare,dezbinare pentru cei carora le sunt adresate.A avea darul vorbirii inseamna a semana intre auditori iubire,liniste,pace,compasinue,toleranta,adica a semana cuvintele lui Dumnezeu.Nu trebuie sa fi invatat pentru a putea semana astfel de flori ale divinitatii.Trebuie doar ca tu insuti sa crezi in ele cu tarie si sa le aplici in primul rand in viata ta personala.Tu esti cel mai bun exemplu pentru toti.Se spune ca elevii isi copiaza invatatorii.Daca vrei ca elevii tai sa-ti urmeze exemplul.fii tu insuti exemplar.Altfel,fara sa simti sau sa stii acest lucru,nu vei putea transmite decat niste cuvinte goale fara continut si care nu transmit nimic daca tu nu le insufletesti prin trairea ta proprie.Nu poti de exemplu sa spui unei fiinte ca este buna daca tu in sinea ta nu crezi ca si este buna.Nu poti sa-i spui unei fiinte ca o iubesti,daca nu crezi ca o si iubesti.Nu poti sa spui unei fiinte ca poate sa faca ceva maret,daca in sinea ta nu crezi ca si poate face acest lucru.Nu poti sa te adresezi unui grup de oameni pentru a-i consola cu ceva sau ajuta,daca in sinea ta nu crezi ca va fi si primit ce le oferi.Altfel spus,cuvintele rostite trebuie sa fie insotite in permanenta de crezul interior.Un om a spus unei fiinte ca o iubeste pana la cer si inapoi,milioane de ani lumina...Ce frumos spus...Cuvintele acestea sunt ziditoare de iubire...Un alt om a spus aceleeasi  fiinte ca nu reprezinta nimic pentru el...Cuvintele acestea sunt distrugatoare,nicidecum ziditoare de iubire...Cuvintele sunt purtatoare de sentimente reale.Primul a exprimat prin cuvinte iubirea ce-l anima pentru acea fiinta,iar al doilea a exprimat ura ce-l domina...Cuvintele exprima ceea ce noi vrem sa ajunga la urechile celui ce le aude.Ce este mai bine?Sa exprime sentimentele negative,de ura sau indiferenta sau sa exprime iubire?Toti suntem de acord ca iubire trebuie sa exprime toate cuvintele rostite de noi.Si totusi de ce unii nu pot sa rosteasca cuvinte de iubire, de afectiune sau cuvinte ziditoare?Cauzele pot fi multiple.Poate nu au cunoscut iubirea cu adevarat,poate au fost lipsiti de iubire si afectiune,poate viata  nu tocmai frumoasa i-a desensibilizat si le-a pietrificat inimile.Totusi acesti oameni care nu pot adresa cuvinte ziditoare altora,au nevoie de iubire.De a le fi aratata in permanenta iubirea.De a fi intelesi si de a le fi acordat circumstante atenuante.Nu raspundeti niciodata la ura decat cu iubire.Nu dati ca replica niciodata cuvinte dezbinatoare sau distrugatoare la cele asemenea primite de catre voi.Pentru ca nu faceti decat sa alimentati si sa mariti aceasta ura.Cuvintele sunt purtatoare de energii pozitive sau negative.Daca predomina cele pozitive,ele vor fi asemenea unui bulgar de aur care se mareste si care rostogolindu-se din gura celui care le rosteste,se va mari pana la infinit.La fel si cele megative,daca predomina se vor transforma tot intr-un bulgar dar intunecat,care rostogolindu-se peste cel sau cei carora le sunt adresate, il vor nimici.Se spune ca poti ucide doar cu un cuvant.Este adevarat.Dar poti si naste cu un cuvant.Naste iubire.Darul vorbirii si comunicarea sunt strans legate.Dupa cum ai darul vorbirii sau nu,tot asa va fi si comunicarea cu alte fiinte.Depinde de tine ce vrei sa le transmiti.Arta comunicarii este strans legata de arta de a trai.Putem alege cum vrem sa traim dupa cum ne exprimam,dupa felul comunicarii noastre cu cei din jurul nostru.Nu putem concepe sa traim urat daca ne exprimam frumos,dupa cum nu putem avea pretentia sa traim frumos daca ne exprimam urat.Sunt convinsa ca deja stiti aceste lucruri.Dar stim de mult si ca Dumnezeu exista,stim de mult ca Isus a trait printre noi, L-am rastignit iar prin sacrificiul Sau ne-am rascumparat.Stim de mult,ca iubirea si ura sunt doua notinui diferite si contrare.Am auzit multe predici in biserici,dar avem nevoie de ele in permanenta.Pe toate le stim,pentru ca Dumnezeu ni le-a facut de mult cunoscute.Dar uitam mereu.De aceea este nevoie sa ne fie readuse in minte,in inimi.Imi cer iertare,nu vreau sa par ca dau lectii nimanui.Si mie insami imi sunt readuse in memorie invataturile divine.Direct de la Dumnezeu sau indirect de la semenii mei.Nu fac altceva decat sa le duc mai departe.Sa le raspnadesc.Poate vreunui suflet va folosi ce vreau sa transmit.Este de ajuns ca o singura fiinta sa vibreze la aceste cuvinte care de fapt nu-mi apartin mie.Ele apartin lui Dumnezeu si sunt universale.Apartin tuturor celor care cred in ele."TRAIESTE-TI VIATA CA SI CUM FIECARE FAPTA A TA AR DEVENI LEGE UNIVERSALA!" Immanuel Kant.
COMUNICATI FRUMOS SI VETI TRAI FRUMOS!
SIMONA POPESCU
SATURDAY,JAN.7, 2011
3,18 AM

CRUCEA VIETII NOASTRE


Crucea este simbolul omului.Este stilizarea fizica si spirituala a fiintei omenesti.Daca intindem mainile la orizontal suntem asemenea unei cruci.Mainile noastre intinse,bratele crucii noastre,inseamna daruirea neconditionata a vietii noastre,abandonare in mainile divinitatii.Poate va veti minuna,dar aceasta postura de a sta in picioare,cu mainile intinse,asemenea unei cruci,are efecte deosebit de binefacatoare in planul fizic,avand legatura directa cu activitatea inimii si a organismului ca un tot unitar.In plan spiritual,crucea semnifica mult mai multe.Semnifica demnitatea,curajul de a infrunta orice obstacol,de a lupta pana la capat si de a te supune vointei si planurilor lui Dumnezeu cu tine.Aceasta este abandonarea de care am pomenit mai inainte.Dar nu o abandonare in sensul ca nu trebuie sa faci nimic si sa te degradezi ca si fiinta umana ci sa lupti in acelasi timp ca sa poti inalta capul spre cer cu demnitate,asa cum se inalta o cruce spre cer.Nu inseamna sa fi las si sa te compromiti in pasivitate,asteptand sa faca totul Dumnezeu in locul tau.Nicidecum.Fiecare din noi s-a nascut cu o misiune pe acest pamant.Si ca in orice misiune,avem de infruntat pericole de tot felul,obstacole si lupte interioare.Crucea inseamna sa nu ocolim nici una din aceste primejdii.Chiar si luptele interioare sunt primejdii,poate din cele mai mari.Este mult mai greu sa lupti cu tine insuti,decat cu un dusman vazut de care te poti apara sau pe care il poti infrunta fatis.Dar cu tine lupta e cu mult mai grea.Si asta pentru ca esti tentat sa te menajezi,sa-ti acorzi scuze pentru faptele tale,sa-ti justifici pornirile de orice fel.Fiind prea indulgent cu tine insuti,iti faci de fapt un rau foarte mare.Pentru ca nu te  poate impinge decat la renuntarea luptei cu alte obstacole.Cand gresesti trebuie sa-ti asumi greseala si sa lupti sa nu o mai repeti.Cand ai incercari exterioare,trebuie sa lupti si sa nu abandonezi lupta,sa nu ti se para prea greu.Ci du lupta pana la capat.Cu alte cuvinte poarta-ti crucea care ti-a fost data.Pentru ca Dumnezeu stie de ce ti-a dat-o spre purtare.Unicul scop al crucii duse,este cel al desavarsirii noastre sprituale.Daca am fi privati de aceasta binecuvantare divina,nu am ajunge la Dumnezeu.Nu ne-am putea bucura de iubirea infinta din univers izvorata din Dumnezeu.Sa ne purtam crucea cu demnitate si fara sa pregetam.Din iubire pentru Dumnezeu si pentru Isus care din iubire si-a dat viata pentru noi pe cruce.Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa ne purtam crucile noastre!

SIMONA POPESCU
TUESDAY,3 JAN 2012
7:19 PM

CURAJUL DE A TRAI
A trai inseamna a-ti asuma destinul si de a lupta pana la capat,indiferent de cat de grea e lupta si cat de aprigi iti sunt inamicii.Inamicii pot fi oameni sau propriile slabiciuni,ori dusmani nevazuti...Dar cu cat mai tare se inteteste lupta,ai curaj si du-o pana la capat.Poti fi invins o data,sau de mai multe ori.Dar inarmeaza-te cu virtutile unui general de armata,ca eroismul,curajul si devotamentul si cu virtuti precum credinta in Dumnezeu,rabdare si moralitate.Curajul inseamna sa nu te dai batut nici in fata bolilor sau a suferintelor de orice fel ci sa lupti pana la capat, cu speranta in suflet ca Dumnezeu nu te va lasa niciodata.Curajul inseamna sa ai puterea sa intervii atunci cand vezi ca un semen de-al tau este nedreptatit sau lovit.Curajul inseamna sa poti sa spui nu cand cineva te incita sa faci rau unui semen de-al tau.Curajul inseamna sa lupti pentru iubire si de a nu lasa pe nimeni sa ti-o distruga.Curajul mai inseamna sa lupti pentru dreptate si adevar.Sa nu te compromiti lasandu-te prada minciunii si lasitatii,pentru a-ti fi bine.Pentru ca acest bine este vremelnic si se va transforma apoi intr-un rau mult mai mare.Asta inseamna a trai frumos si demn.Sa ai curaj.Sa ai curaj sa te lupti cu muntii daca e nevoie.Sa nu pregeti sa mergi pana la capat orice s-ar intampla.Mai bine pleci din aceasta viata ca un  erou decat sa poti pecetea unui las.Sa nu-ti pese ca inamicii cei vazuti si nevazuti si-ar indrepta spre tine arme care mai de care mai periculoase,ci sa te inarmezi pe masura si sa lupti.Aceasta este arta de a trai frumos.Frumusetea vietii nu vine decat din aceasta lupta continua.INFRUNTA RAUL CU BINELE,INFRUNTA URA CU IUBIRE,INFRUNTA LASITATEA CU EROISM,INFRUNTA DEZNADEJDEA CU SPERANTA,INFRUNTA EGOISMUL CU CARITATEA.NIMIC NU TE VA PUTEA INVINGE.

SIMONA POPESCU
Monday,2 jan 2012
11:44 AM

SPERANTA MOARE ULTIMA

Cat adevar este in aceasta zicere...Daca am fi atat de puternici sa facem fata vicisitudinilor vietii si am spera ca totul se va preschimba in bine,asa cum ne-am dorit,am atinge cerul,doar inatinzand mainile catre el.Am simti pe Dumnezeu,care intruchipeaza fericirea absoluta.De cand devenim constienti de noi insine incepem sa speram.Ca vom obtine ceva,ca ne vom indeplini visele si luptam pentru materializarea lor.Aceasta lupta este atat de frumoasa, ca nici nu va puteti imagina.Dar,in acelasi timp este destul de sinuoasa.Cu cat credem ca ne apropiem de finalul luptei,cu atat obstacolele devin din ce in ce mai greu de trecut.Dar tocmai in asta consta frumusetea luptei si maretia ei.Mai ales cand luptam pentru iubire,pentru savarsirea unui lucru maret.Speranta ne indeamna intotdeauna sa facem orice sacrificiu,mergand pana la sacrificiu de sine pe altarul idealurilor noastre.A lupta pentru iubire,pentru salvarea unei vieti,pentru salvarea unui suflet din ghearele deznadejdii,inseamna sa te contopesti cu Dumnezeu,sa devi una cu El.Speranta este cea ne ghideaza viata si ne conduce pe drumurile care duc spre visele noastre.Daca avem incredere in iubirea si devotamentul nostru,in puterea noastra de sacrificiu si in Dumnezeu, care nu ne lasa niciodata singuri,cu siguranta vom atinge cu mana visele noastre.Le vom palpa ca pe orice obiect material,le vom simti forma si le vom vedea frumusetea.Intreaga noastra suferinta de pana atunci, ne va fi parut o joaca de copii.Uitandu-ne in urma vom spune ca a meritat tot efortul.Si atunci fericirea va fi deplina.Uneori aceasta lupta,poate dura intreaga viata.Dar cu cat nu ne vom abate de la acest drum,suferind orice fel de incercare fara sa abandonam,cu atat bucuria va fi mai mare,iar fericirea totala.Nu abandonati niciodata lupta pentru atingerea idealului vostru, pentru ca nu stiti ce pierdeti.Mergeti inainte cu orice chip,iar daca vi se pare prea greu,cereti ajutorul lui Dumnezeu.Vi-l va da neconditionat si vesnic.Din iubire pentru voi.Speranta si lupta sunt doua conditii esentiale pentru indeplinirea viselor voastre.Sa nu lasati pe nimeni sa va abata de la visele voastre sau sa vi le ucida.Nu uitati niciodata ca speranta moare ultima!
Va doresc un an nou plin de sperante si putere pentru a va indeplini visele si idealurile,plin de iubire,de caritate,de iertare si buna intelegere intre voi.
"La multi ani!"

SIMONA POPESCU
Saturday, 31 December, 2011
11:28:04 PM

FERICITI FACATORII DE PACE SI CEI MILOSTIVI, CACI ACEIA VOR MOSTENI IMPARATIA LUI DUMNEZEU!

Am intalnit in viata mea tot felul de oameni.Oameni buni,mai putin buni,oameni iubitori si mai putin iubitori,oameni dedicati unor idealuri marete sau oameni cantonati in rutina vietii de zi cu zi.Dar cel mai adesea am intalnit oameni care fara nici o mustrare de constiinta au incercat sa dezbine pe altii.Fatis sau indirect.Acesti oameni,manati de orgolii,de ranchiuna sau fiind simple instrumente ale fortelor malefice obscure,au incercat sa dezbine,sa desparta si sa faca rau cu orice chip,folosindu-se de mijloace din cele mai urate si neplacute in fata lui Dumnezeu.Insa mare mi-a fost surpriza sa constat ca in mijlocul acestora,am intalnit si oameni care au incercat prin bunele intentii,sa aduca pacea intre oameni,sa-i impace,sa-i reuneasca prin iubire.Acestia din urma sunt oameni adevarati,oameni cu inima,cu un spirit inalt,oameni elevati spiritual.Ca sa fi elevat spiritual nu trebuie sa fi citit biblioteci intregi de carti religioase sau de natura spirituala,ci trebuie ca aceasta calitate sa fie innascuta si mai apoi slefuita prin educatie,prin experientele personale.Spunea Isus adresandu-se fariseilor:"Vai de voi,carturari si Farisei fatarnici!Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite,cari,pe dinafara se arata frumoase,iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratenie.Tot asa si voi,pe dinafara va aratati oameni neprihaniti oamenilor,dar pe dinlauntru sunteti plini de fatarnicie si de faradelege.Vai de voi,carturari si Farisei fatarnici!Pentru ca voi ziditi mormintele proorocilor,impodobiti gropile celor neprihaniti.."Zilele acestea le traim si acum,cand oameni care in fata altora se arata neprihaniti si curati sufleteste,sunt pe dinauntru necurati.Cei care sunt cu adevarat elevati spiritual si cu o inalta tinuta morala,sunt tintele celor opusi lor.Si totusi mai exista si oameni care nu se dau batuti in aceasta lupta nevazuta si surda intre dreptate si nedreptate,intre minciuna si adevar,intre iubire si ura.Acestia sunt oameni puternici si demni,oameni pe care nu-i sperie nimic din ce este rau.De multe ori am observat ca sunt oameni care, desi au cunostiinta de un conflict intre altii,trec nepasatori fara sa intervina impaciuitor,sau mai rau,incearca sa-i distanteze si mai mult,sa faca ceva pentru a adanci conflictul dintre acestia.Dar am intalnit si oameni care au incercat sa medieze conflicte si chiar sa se implice la impacarea partilor.Am intalnit oameni care au ras de suferinta altora si am intalnit oameni care au fost alaturi cu sufletul de cei afectati de un conflict.Ce este oare mai bine?Sa fi nepasator,orb si surd la suferinta altuia?Sa mai infigi si tu un cutit in rana deschisa in inima sa?Sau sa-i mangai sufletul printr-o vorba buna macar?Astazi am avut revelatia ca desi putini la numar,exista oameni sufletisti,oameni facatori de pace.M-a impresionat pana la lacrimi aceasta revelatie divina.Si mi-am pus intrebarea cum de sunt oamenii atat de diferiti?Ce ii diferentiaza?Pentru ca toti suntem de origine divina,toti din Dumnezeu purcedem.Si totusi suntem atat de diferiti.De ce oare?De aici se poate usor deduce ca diferenta provine din nivelul spiritual al fiecaruia.Cei care dezbina si fac rau nu pot fi in nici un caz elevati spiritual,dupa cum cei care contribuie la mentinerea pacii si armoniei sau la restabilirea lor,sunt inalt spirituali.Nivelul elevatiei spirituale este dat de nivelul credintei in Dumnezeu,in legile sale divine care stapanesc universul."Nimic necurat nu va intra in imparatia cerurilor!"Este un adevar incontestabil.Insa pana la imparatia cerurilor,avem de trait o viata pamanteasca,pe care trebuie sa o traim in acelasi mod in care vrem sa traim vesnic.Va voi reda aici,desi stiu ca multi daca nu toti dinte voi le stiti deja,cuvintele lui Isus,care nu au nevoie de nici o interpretare.Nu a existat carturar sau filozof de-a lungul existentei planetei noastre,care sa-l poata egala in exprimare pe Isus.Tocmai de aceea mi s-ar parea ca umilele mele cuvinte nu ar putea reda ceea ce Isus a lasat ca mostenire,adica pretioasele Sale invataturi.
"Caci am fost flamand si Mi-ati dat de mancat;Mi-a fost sete.si Mi-ati dat de baut;am fost strain si M-ati primit.am fost gol si M-ati imbracat;am fost bolnav si ati venit sa Ma vedeti;am fost in temnita si ati venit la Mine.Atunci cei neprihaniti ii vor raspunde:Doamne,cand Te-am vazut noi flamand si Ti-am dat sa mananci?Sau fiindu-Ti sete Ti-am dat de baut?Cand Te-am vazut noi strain si Te-am primit?Sau gol si Te-am imbracat?Drept raspuns,Imparatul le va zice:"Adevarat va spun voua ca,oridecateori ati facut aceste lucruri unuia din acesti neinsemnati frati ai Mei,Mie mi le-ati facut"Apoi va zice celor dela stanga Lui:"Duceti-va dela Mine,blestematilor,in focul cel vecinic,care a fost pregatit diavolilor si ingerilor lui!Caci am fost flamand si nu Mi-ati dat sa mananc;Mi-a fost sete si nu Mi-ati dat sa beau;am fost strain si nu M-ati primit;am fost gol si nu M-ati imbracat;am fost bolnav si in temnita si n-ati venit la Mine".Atunci ii vor raspunde si ei:"Doamne cand nu Te-am vazut noi flamand sau fiindu-ti sete,sau strain sau gol,sau bolnav,sau in temnita si nu Ti-am slujit?"Si El,drept raspuns le va zice:"Adevarat va spun voua,ca oridecateori n-ati facut aceste lucruri unuia dintr-acesti foarte neinsemnati frati ai Mei,Mie nu mi le-ati facut!"
Cuvintele acestea sa le aveti intiparite in minte si in suflet de cate ori veti fi in postura de a face aceste lucruri,pentru ca,facand un bine cuiva aflat la nevoie si nu numai,lui Dumnezeu ii faceti.Iar nefacand prin ignorarea celui aflat la nevoie sau celui de langa voi,lui Dumnezeu nu ii veti face.Este imposibil sa nu poti ajuta un om.Daca nu poti material,macar cu o vorba buna sa-i mangaiati sufletul.Pentru ca,mai mult decat orice,cuvintele au rolul de a purta in ele zidirea lui Dumnezeu.Cuvintele zidesc.Zidesc dupa felul lor.Daca sunt cuvinte mangaietoare vor zidi iubire,iar daca sunt cuvinte dezbinatoare sau defaimatoare vor zidi neiubire.Cineva mi-a spus o pilda foarte graitoare.Mi-a spus asa:"Daca vezi intr-un magazin un om fara o ureche,ii plangi de mila.Te intrebi ce o fi suferit sau cat sufera din lipsa urechii.Dar daca vezi un om care o caciula pusa stramb pe cap si-i acopera decat o ureche,suntem tentati sa radem de el,pentru ca nu e atent cu infatsarea lui,cu imaginea lui."Iata un exemplu de defaimare a unui om care desi poate nu stie ca l-am jignit prin atitudinea noastra,va fi afectat de sagetile cuvintelor noastre.Sa avem grija sa zidim prin cuvinte iubire.Nu ura,dispret,dezbinare intre oameni.Sa incercam sa nu fim nepasatori cu cei din jurul nostru,ci sa ne purtam cu ei cum am vrea sa se poarte si ei cu noi.Numai asa vom fi fericiti pe toate planurile.Fericirea vine din daruire de iubire,compasiune,intelegere si toleranta si iertarea celor gresiti noua.

SIMONA POPESCU
Saturday, 31 December, 2011
3:18:45 AM

Deciziile care ne influenteaza viata

Viata noastra,inca de cand incepem sa devenim constienti de noi ca fiinte umane,este un lung sir de decizii.Putem alege intre bine si rau,intre frumos si urat,intre a fi fericiti sau nefericiti.Cu toate ca avem un destin trasat de sus,uneori ne abatem de pe calea destinului prin propriile noasre alegeri.Dar aceste alegeri intotdeauna sunt nefaste.Orice este impotriva destinului este nefast noua.Cum ne dam insa seama daca drumul pe care mergem este cel din vointa divina sau e doar propria noastra alegere?Destinul,in viziunea mea e atunci cand revenim pe acelasi drum pe care am mai fost fara sa ne dam seama si fara sa facem nimic in acest sens.Cu alte cuvinte,destinul ne poarta pasii intr-acolo unde trebuie sa ne aflam.Daca ne incapatanam sa ne abatem de la acest drum cu siguranta vom avea de suferit.Intotdeauna avem de ales intre doua drumuri care au sensuri diferite.Decizia pe care trebuie sa o luam este intodeauna foarte grea.Pentru ca nu stim ce ne asteapta la capat de drum.Poate fi mai bine sau mai rau.Atunci cum putem lua totusi o decizie in asa fel incat sa nu regretam ca am facut pasul gresit?Spun acest lucru pentru ca,atunci cand suntem in postura de a lua o decizie,inseamna ca vrem ca ceva important sa se intample in viata noastra.Dar cum putem fi siguri ca am lua decizia cea mai buna?Ei bine,nu putem.Este imposibil de cele mai multe ori.In acest caz, trebuie sa apelam la singurul care ne poate ajuta sa luam decizia corecta pentru viata noastra.La Dumnezeu.El este singurul care ne poate da ajutorul,singurul care ne vrea binele neconditionat,care ne iubeste neconditionat.Dumnezeu ne iubeste si ne vrea fericiti.Cand nu stim incotro sa o luam si suntem intre doua drumuri,nestiind pe care sa-l alegem,sa-l rugam pe Dumnezeu sa ne ajute.Cu siguranta printr-un semn cat de mic ne va ajuta sa pasim pe drumul cel bun.Nu trebuie sa spunem decat:"Doamne!eu nu stiu pe ce cale sa merg.Nu stiu incotro sa o iau.Nu stiu daca ce as alege eu mi-ar fi de folos vietii mele sau sufletului meu.Da-mi Doamne din intelepciunea Ta si indruma-ma pe drumul cel bun.Ajuta-ma sa iau deciziile corecte pentru viata mea,ca eu nu stiu daca e bine sau e rau.Imi las viata mea in mainile Tale si fa ce vrei cu ea.Ca eu nu stiu ce sa fac cu ea.Stiu ca Tu imi vrei doar binele si nu m-ai duce pe un drum nefolositor mie sau care sa-mi aduca suferinta.Ajuta-ma Doamne!" Asa sa spuneti si Dumnezeu va va ajuta cu siguranta.M-am aflat si eu de multe ori in aceasta situatie si Dumnezeu m-a ajutat.Deciziile cele mai grele trebuie luate in momentele de cumpana din viata noastra.Dar fara ajutorul lui Dumnezeu nu vom alege niciodata ce e bine.Nu va fie greu sa cereti ajutorul Tatalui nostru.Pentru ca Tatal Nostru care ne-a dat viata si ne-a facut dupa chipul si asemanarea Lui ne iubeste atat de mult incat nu va puteti imagina.Poate si parintii nostrii pamanteni ne iubesc la fel de mult dar nu intotdeauna ne pot calauzi pe o cale buna pentru noi.Si nu pentru ca nu ar vrea,ci pentru ca nu intotdeauna ce cred ei ca este bine pentru noi,ne este si bine.Este bine doar in viziunea lor.Insa noua s-ar putea sa ne faca rau.Dar Dumnezeu,care este iubire totala si absoluta si atoatestiutor,care stie totul despre noi,pana in cele mai adanci strafunduri ale sufletului,este singurul care ne poate indruma pe calea cea dreapta si folositoare vietii noastre.Nu ocoliti sfaturile Sale,nu ocoliti semnele pe care vi le da,nu pregetati sa-I cereti ajutorul.Dumnezeu va va ajuta si va va raspunde la toate intrebarile pe care vi le puneti.Intrati in dialog direct cu El prin intermediul rugaciunii sau vorbind pur si simplu cu El dupa cum simte inima voastra.Ca si cum ati vorbi cu un parinte drag.Va va asculta pana la capat si va va ajuta.Dumnezeu fie cu voi toti in fiecare secunda a vietii voastre!

　
SIMONA POPESCU
Thursday, 29 December, 2011
21:29:28