A deeply emotional instrumental by Paul Collier - Always watching over y...

NATURA UMANA

Daca exista un subiect despre care se poate vorbi la infinit,acesta este despre natura umana.A analiza natura umana este o aventura pe cat de incitanta, pe atat de continua.A ajunge la o concluzie privind natura umana,este o utopie.Omul,este cea mai complexa si totodata completa fiinta, din cate exista in intreg universul.Dumnezeu a creat omul,dupa chipul si asemanarea Lui,imprumutandu-i din divinitatea Sa.Pentru ca omul sa fie perfect,a avut nevoie doar de o scanteie divina.Perfect insa,este doar in ce priveste esenta sa divina,adica originea.Dumnezeu a iubit atat de mult creatia lui,omul,incat i-a daruit tot ce avea nevoie pentru a putea simti,percepe in orice sens,intreg universul la nivel material si subtil.I-a dat atata putere omului,incat sa poata stapani intreaga Sa creatie.Ganditi-va ca omul,atat de fragil si insignifiant la nivel de macrocosmos,a reusit sa descopere din tainele universului pana la milioane de ani lumina.Iata cata putere i-a fost data omului!Si totusi de ce omul nu este perfect?Perfectiunea nu este data de calitatile fizice,psihice ori intelectuale.Din pacate.Perfectiunea este data de echilibrul dintre trup si spirit.Natura umana este de fapt data de raportul dintre materie si spirit.Asa cum ni se dezvaluie,ne putem da seama de echilibrul sau dezechilibrul dintre aceste doua componente ale fiintei umane.Este destul de greu sa analizezi natura umana.Este ca si cum ai incerca sa descoperi intreg universul intr-o singura viata pamanteana.Pentru a ajunge la cunostintele de astazi, a fost nevoie de mii de ani de studii,insemnand tot atatea vieti pamantesti.Pentru a cunoaste putin din natura umana,a fost nevoie de tot atatia ani de cercetari si analize a fiintei umane in toata complexitatea ei.Omul este un microcosmos in macrocosmos.Cred ca niciodata nu am putea ajunge la performanta de a cunoaste in intregime psihicul uman,care da nastere comportamentului.Omul este un mister si va ramane asa semenilor sai.Singurul Dumnezeu cunoaste omul,pentru ca El l-a creat.Si este firesc sa fie asa.Orice creator isi cunoaste creatia din orice perspectiva.Totusi ceva ne poate ajuta sa intelegem natura umana,putin mai mult decat cu mijloacele oferite de psihanalisti.Acest ajutor pretios este dat de invataturile divine si de cuvintele dumnezeiesti din scrierile religioase,de invataturile date de traitori de viata placuta lui Dumnezeu,carora li s-au descoperit multe din tainele existentei omului pe pamant.Daca un psihiatru va cataloga de exemplu ca schizofrenic,deci bolnav psihic sau cu un psihic alterat de disfunctii de diferite naturi,un om care are vedenii sau viziuni sau vorbeste singur,un om induhovinicit,il va cataloga sau va aprecia, ca acel om este un instrument in mana unor forte malefice sau a unor spirite de o conditie inferioara din punct de vedere al evolutiei spirituale.Daca un psiholog va analiza comportamentul unui om si va aprecia ca este sanguinic,coleric,pesimist sau melancolic,un om induhovnicit va aprecia pe cel care este mai coleric de exemplu,deci mai impulsiv in reactii,a avea pacatul mandriei sau al lipsei de iubire fata de semeni,pentru ca din lipsa de iubire deriva si un comportament agresiv din punct de vedere spiritual.La fel in cazul unui melancolic sau pesimist,un om inalt spiritual,va aprecia acest tipar comportamental,ca lipsa de credinta, ce deriva din neincrederea ca Dumnezeu il iubeste si il poate ajuta in orice secunda a vietii.Este cumva o diferenta intre o analiza a naturii umane facuta de oamenii de stiinta si cea facuta de personalitatile elevate spiritual.Acum nu ramane decat sa discearna fiecare dintre cei care sunt pasionati de cercetarea naturii umane,sa aleaga metoda de analiza.Aceasta analiza ajuta la intelegerea in primul rand a celor din imediata nostra apropiere,langa care traim,celor cu care impartasim viata noastra,cu bune si cu rele.Daca nu incercam sa intelegem ce determina comportamentul lor atat de schimbator si complex,nu vom putea sa convietuim cu ei,nu vom putea sa-i ajutam in caz de nevoie.Toti cei care au un comportament dezechilibrat,au nevoie de ajutor.Ajutorul consta in prima instanta din intelegerea lor si din a analiza cauzele care au condus la acea stare de lucruri negativa.Un psihiatru poate pune pecetea imediat atunci cand i se prezinta un pacient cu un comportament agresiv,diagnosticandu-l cu o boala psihica tratabila cu niste pilule,cel mai adesea inhibitoare de vointa.Familia pacientului il poate respinge si chiar inlatura din viata comuna,exilandu-l practic in propria casa.Dar un preot,duhovnic,poate da sfaturi prin care bolnavul,care este de fapt un bolnav spiritual,sufleteste,sa fie inconjurat cu cat mai multa afectiune,sa se inalte rugaciuni la Dumnezeu pentru linistirea sufletului lui tulburat.Un preot,duhovnic,lamureste familia celui bolnav,ca ori datorita pacatelor proprii ori altor cauze spirituale,acel om sufera si numai prin iubire poate fi vindecat.Iar iubirea nu inseamna exilare si nici incercarea de a-i suprima propria vointa, ci de a fi lasat sa se manifeste liber si sa se actioneze in plan subtil,spiritual,pentru linistirea lui.Deci iata ca natura umana este tot atat de complexa si de greu de analizat si inteles ca si universul.Oricat am incerca sa descoperim adevarul despre un om nu vom reusi niciodata.Dar macar putem sa intelegem ca nu intotdeauna un comportament agresiv sau imoral este urmarea directa a constiintei celui care comite faptele reprobabile.Biblia a fost data pentru nestiutori,pentru copii in ale credintei.Omului i-au fost date toate instrumentele cunoasterii.Nu ramane decat sa se foloseasca de ele sau nu.Dar daca cel de langa noi nu se foloseste de aceste instrumente,macar noi sa nu ramanem igoranti.Dumnezeu ne-a dat invatatori,a pus un credincois langa unul necredincios sau mai slab in credinta,tocmai pentru a ne fi de ajutor unul altuia.Si daca cerem ajutor atunci cand simtim ca ne lasa puterile si nu mai suntem in stare sa ne ajutam nici pe noi insine,nu vom fi ignorati de Dumnezeu ci ni se va da putere sa trecem peste toate intemperiile vietii pamantesti.Important este sa nu ne dam batuti si sa fim asemenea eroilor care lupta pana in ultima clipa,aparandu-si valorile si principiile,cu pretul vietii lor.Sa luptam si pentru altii atat cat putem.Daca la un moment dat realizam ca desi luptam pentru a ajuta un suflet chinuit,iar acela refuza ajutorul nostru si mai mult ne respinge,sa-l lasam in grija lui Dumnezeu si sa ne indepartam de el.Stand langa un om care refuza tratamentul divin,sau sacroterapia,nu facem decat sa alimentam starea de rau si mai mult sa o alteram.Si bine tot nu-i vom face.Dar abandonarea in mainile lui Dumnezeu nu se va face decat daca si numai daca acel suflet lupta din rasputeri sa ne indeparteze de langa el.In caz contrar,daca ne doreste in preajma lui,inseamna ca are tresariri de constiinta si-si da seama ca ceva este in neregula cu el si de fapt tipa in tacere dupa ajutor.Sufletul chinuit striga  din temnita trupului "AJUTA-MA!".Daca ar putea vorbi constiinta noastra a tuturor ne-am ingrozi de-a dreptul.Si asta pentru ca noi toti avem nevoie de ajutor.Sufletele noastre ale tuturor striga neauzite de nimeni dupa ajutor si se cauta unul pe altul.Sufletele bolnave cauta neincetat alinare la alte suflete si care la  randul lor au nevoie de insanatosire.Si uite asa fiecare suflet are nevoie de un altul pentru a-si mentine starea de sanatate,de echilibru spiritual.Dar pentru a putea intelege ca asa cum noi avem nevoie de alte suflete pentru vindecarea noastra,asa si altele au nevoie de noi.Pentru a putea recunoaste,identifica partenerii nostrii spirituali din aceasta existenta,trebuie insa sa cerem ajutor de la Dumnezeu.Deja stim ca fara ajutorul Lui direct,suntem ca niste orbi,surzi si muti,fara directie si fara sens.Capatam sens doar unii langa altii,ajutandu-ne sa evoluam spiritual si iubind la infinit,asa cum Dumnezeu ne iubeste pe noi.

SIMONA POPESCU
‎Friday, ‎15 ‎June, ‎2012
09:47:33 PM

Fire de nisip in univers...

Uitandu-va la pozele de mai jos,unde am surprins cativa semeni de-ai nostrii dar din alta dimensiune,poate va veti da seama cine suntem cu adevarat.Niste fire de nisip in imensitatea universului....In aceasta dimensiune,tridimensionala,ne putem asemui,metaforic vorbind cu o cruce.In dimensiunea paralela,invizibila ochiului liber,ne asemuim,metaforic vorbind,cu o sfera.Crucea apartine materialului,perisabilului.Are colturi bine definite,si este finita.Insa sfera,ca si corp geometric,reprezinta infinitul.Iar noi,care in dimensiunea a doua,avem reprezentarea unei sfere,suntem infiniti.Priviti si ganditi-va ca asa vom fi toti.Vom fi niste puncte luminoase,in intunericul infinitului.Daca suntem luminosi,inseamna ca avem energie,iar daca avem energie,inseamna ca suntem fiinte vii,adica fiinte nemuritoare.Sau mai bine zis spirite nemuritoare.Pentru ca fiinta este compusa din trup si spirit.Cand ne debarasam de trup ramane doar spiritul,etern si liber.Daca v-ati uita mai des la poze infatisand semeni de-ai nostri spirite,v-ati da seama ca nimic din aceasta tridimesionala existenta nu conteaza prea mult.Ne debarasam fara voia noastra la un moment dat de toate bunurile materiale dupa care am alergat toata viata poate iar in ultimul moment al vietii noastre regretam ca nu am pus mai presus iubirea,sentimentele pozitive si toate ale lui Dumnezeu.Va spun ca nu exista fiinta pamanteana care sa nu regrete la un moment dat, ca a pus mai presus materialul decat spiritualul.Materia nu satisface pe nimeni decat pe moment,dar dispare aproape imediat placerea de a o fi dobandit.Pe cand,sufletul este mereu in cautare si insetat de iubire.Este ca un desert care tanjeste dupa ploaie,ca intunericul care tanjeste dupa lumina.Orgoliile ne tin pe loc,ne intristeaza mai mult decat sa ne satisfaca vanitatea,pentru ca contrar asteptarilor noastre,pierdem detasat in fata celor smeriti si drepti.Daca ne consumam viata numai pentru a ne satisface orgoliile,vom fi pierdut frumusetea ei,frumusetea de a trai.Orgoliosii au tot timpul chipul crispat,intunecat,le lipseste zambetul,seninatatea,pe cand cei curati la suflet zambesc tot timpul,si au fata luminata ca niste ingeri.Uitati-va mai des la poze reprezentand spirite si veti realiza ce si cine suntem cu adevarat.Suntem de esenta divina si avem chipul lui Dumnezeu.Dumnezeu este vesnic si noi la fel.Asa cum suntem in vesnicie,asa si Dumnezeu este.Daca veti privi unele poze mai cu atentie,veti descoperi niste chipuri in ele,in interiorul sferelor de lumina.Sunt chipurile celor care au trait in dimensiunea noastra.Isi fac cunoscuta identitatea uneori,tocmai pentru a nu exista nici un dubiu cu privire la existenta lor si vesnicia noastra.Suntem asa cum ne-a creat Dumnezeu,a carui iubire,eu cel putin am simtit-o la nivel fizic,exact ca imbratisarea unui parinte:calda si iubitoare.Iubiti-l pe Dumnezeu,Tatal nostru din ceruri...Iubiti-l pana la lacrimi si iubiti-va semenii pana la lacrimi.Lacrimile acelea le veti simti ca pe niste lacrimi de fericire.Va asigur de asta!

SIMONA POPESCU

13 JUN,2012

6:48 PM

Lupta pentru suprematie 

De la Adam si Eva si pana in zilele noastre,oamenii au luptat pentru suprematie unii in fata altora,pentru a-si satisface orgoliul de "intaiul" in toate.A fi pe primul loc,a fi ascultat fara drept de replica din partea altuia,a avea drept de viata si de moarte asupra altui semen,a-si aroga rolul de stapan absolut asupra a tot si a toate.Din pacate,acest efort nu este si nu va fi niciodata incununat de succes.Chiar daca pe moment se pare ca s-a reusit a atinge acest nivel,imediat si poate chiar in secunda imediat urmatoare,se poate ajunge intr-un abis de unde cu greu se mai poate iesi.Acesta este abisul deznadejdii.Deznadejdii ca nu a folosit la nimic aceasta dorinta morbida de a fi "intaiul".Foarte multi se folosesc de alti oameni,de inteligenta lor,de creatia lor,de munca lor,de viata lor,ca mai apoi sa se laude ca si cum ei ar fi creat.E ca si cum ar fura.Si de fapt si fura.In termeni laici se traduce prin a fura drepturi de autor.A fura cumva creatia spirituala a altuia.Extrem de putini sunt cei care creaza.Cei mai multi copiaza sau imprumuta din creatia altora.Acest lucru se intampla insa numai atunci cand nu au nimic de spus,cand inima lor nu este capabila sa traduca in cuvinte emotiile,trairile,sentimentele,tocmai pentru ca nu le traieste.Cand nu poti avea trairi autentice,cand te simti gol din punct de vedere emotional,esti pe jumatate  mort.Cei care sunt frustrati emotional isi exprima dezaprobarea fata de altii,isi exprima dezacordul in raport cu orice,isi exprima fatis ostilitatea fata de semeni chiar daca sunt constienti ca nu au dreptate.Cei care vor sa primeze in toate cu orice pret,vor fi insa dezamagiti pentru ca nu vor avea la un moment dat fata de cine sa-si exprime rolul de stapan absolut.Vor fi ocoliti de toti si vor sfarsi prin a ramane singuri.Deznadejdea va fi cumplita atunci.A cadea din inaltimile turnului de nisip pe care l-au construit,in abisul dezamagirii,va fi cea mai grea pedeapsa pentru acestia.Nu exista fiinta pamamteana care sa scape de aceasta pedeapsa,daca se va indarji sa-si manisfeste suprematia fata de alta in vreun fel.In fata lui Dumnezeu suntem toti egali si avem toti dreptul la acelasi tip de recunoastere.Nu exista unul mai presus de altcineva.Am vazut atatea scene de manifestare a suprematiei a unui om asupra altuia,care m-au ingrozit de-a dreptul.Am vazut la un pas de mine un barbat care-si agresa sotia sub privirile tuturor.Sotia tipa disperata dupa ajutor,si nimeni in afara de un tanar curajos,nu a intervenit.In cazul acesta sotul isi manifesta suprematia asupra femeii,intr-un mod care nu-i facea onoare.Am vazut mame care tipau la copiii lor de cativa anisori.Mamele isi manifestau suprematia fata de copii.Se aude frecvent expresia "eu te-am facut, eu te omor".Dar nu stiu oare cei care o spun ca nu ei i-au facut pe copiii lor ci Dumnezeu?Ei,ca parinti le-au imprumutat trupul,dar Dumnezeu le-a dat sufletul,fara de care trupul ar fi doar o masa inerta de carne.Am vazut oameni care polemizau in legatura cu o creatie.Care cui apartine.Ideea era ca nu apartinea niciunuia dintre cei doi, ci unui tert.Dar ei se luptau pentru suprematie si-si arogau dreptul la primul loc intr-o ierarhie.De fapt se foloseau de creatia altuia ca sa epateze.Atunci cand unicul scop este sa fi "numarul unu",indiferent de mijloacele machiavelice de care te folosesti,sfarsesti prin a fi ultimul.Cand se va epuiza "stocul"de materiale copiate,te vei face si tu invizibil.Pentru ca nu mai ai nimic de spus.Sotul care si-a manisfestat suprematia in fata sotiei intr-un fel nedemn,va sfarsi in singuratate,mama care s-a purtat urat cu odraslele,va ramane singura si ea.Dumnezeu ne-a creat sa ne fim de folos unii altora in scop creativ si evolutionist.Sa ne fim complementari,sa ne iubim si sa ne recunoastem valorile unul altuia.Cel care imprumuta din stiinta altuia, sa mentioneze sursa scrierilor sale,cel care se vrea ascultat sa invete sa si asculte,cel care se vrea iubit sa si iubeasca.Cei care se aseamana se aduna.Cand un grup de oameni nu are principii asemanatoare si nu impartaseste aceleasi valori spirituale,nu va exista niciodata armonie in cadrul acelui grup.Cei care vor incerca sa fie primii,in detrimentul altora,folosindu-se de bunele intentii ale altora sau de sentimentele lor,vor sfarsi prin a fi ultimii si bineinteles singuri.

SIMONA POPESCU
‎Wednesday, ‎June ‎13, ‎2012
03:54:03 PM

Ce inseamna a fi parinte

 A fi parinte inseamna a-ti iubi copiii in primul rand.Apoi a avea grija de evolutia lor in toate planurile,de a le fi alaturi in orice secunda a vietii lor,macar cu sufletul, daca fizic acest lucru le este imposibil.A fi parinte inseamna ca niciodata sa nu fi in stare sa-ti tratezi copilul sau copiii urat,cu indiferenta,sau sa le vorbesti urat sau nepotrivit,sau sa faci diferente intre ei.Calitatea de parinte nu-ti da dreptul sa ai o atitudine nelalocul ei,sau comportament nepotrivit fata de copiii tai.Un parinte ar trebui sa stie ca acel copil,copilul sau,are si el sentimentele si sensibilitatile sale,poate resimti lipsa de iubire si poate fi frustrat de acest lucru.Toate aceste goluri sufletesti lasate de lipsa iubirii,le va umple cu sentimente negative,de ura,razbunare,depresie,dezechilibrare psihosomatica.Copiii vor reda parintilor exact aceleasi sentimente pe care le primesc si ei.Primesc iubire,vor returna iubire,primesc dezinteres si neiubire,la fel vor da si ei.Nu pentru ca ar fi bine sa "raspunda cu aceeasi moneda",dar o vor face pentru ca au avut ca exemplu pe proprii parinti si vor considera o astfel de atitudine,una normala.Mai trist este cand intr-o familie sunt mai multi copiii si sunt tratati de catre parintii lor diferentiat sau mai bine zis preferential.Cand copiii vad pe fratii lor mai bine tratati,mai iubiti decat ei,atunci se instaleaza un imens dezechilibru in sufletele lor,dar si in familia din care fac parte.Din pacate existe astfel de parinti,care fara sa constientizeze poate efectele neiubirii lor fata de copii,ucid sufletele acestora,sau mai bine zis le ard inimile.Ati auzit probabil de "rani sau arsuri" ale inimii.Ei bine aceste simptome,de arsura sau durere,au ca si cauze,lipsa ingredientului principal al vietii:IUBIREA.Poate ca oamenii trec mai usor peste o deceptie in amor,sperand ca va veni si acela sau aceea care le va darui iubirea.Dar cand simt ca parintii nu-i iubesc,depresia este cu atat mai adanca si poate fatala.Pentru ca isi inchipuie ca,daca proprii lor parinti nu i-au iubit,cum poate oare o alta fiinta straina sa-i iubeasca?Si mereu vor tanji dupa iubirea parinteasca.Parintele trebuie sa fie fiinta langa care te simti in siguranta si iubit in orice conditii,iar nu fiinta care te alunga prin cuvinte si nepasare.La orice varsta,un om are nevoie de iubirea parintilor sai.Si daca acel copil are 80 de ani iar parintele sau 100,va avea aceeasi nevoie de iubire.PARINTILOR!!IUBITI-VA COPIII.DARUITI IUBIRE EGALA PENTRU TOTI COPIII VOSTRII.NU FITI PARINTI DOAR PENTRU UNII SI PENTRU ALTII STRAINI,CA E PACAT SI TRIST...DACA AVETI O FELIE DE PAINE,IMPARTITI-O IN TOT ATATEA BUCATELE CATI COPII AVETI.NU DATI NUMAI UNUIA IAR PE CEILALTI SA-I LASATI SA RABDE DE FOAME.E PACAT SI STRIGATOR LA CER.VORBITI-LE FRUMOS MEREU SI NU LE DATI MOTIVE SA SE URASCA COPIII INTRE EI DIN CAUZA DIFERENTELEOR IN OCHII VOSTRII.SEMANATI IN LOCUL URII IUBIREA INTRE TOTI.DEMONSTRATI CA IUBITI VOI CA PARINTI SI LA  FEL VETI PRIMI SI VOI DE LA COPIII VOSTRII.PARINTILOR FITI EXEMPLE COPIILOR VOSTRII PENTRU CA EI SA VA COPIEZE IN TOATE ALE IUBIRII.ASA CUM SI NOI VREM SA FIM CA TATAL NOSTRU DIN CERURI.CHIAR DACA COPILUL VOSTRU VA GRESESTE NU-L BLESTEMATI SI NU-I VORBITI URAT.CI RUGATI-VA PENTRU EL SI VARSATI O LACRIMA PENTRU SUFLETUL LUI INCERCAT.NICIODATA SA NU PLANGETI DECAT PENTRU SUFLETELE COPIILOR VOSTRII SI NU PENTRU COMPORTAMENTUL LOR.PENTRU CA UN COMPORTAMNET SE POATE INDREPTA DAR SUFLETUL MULT MAI GREU....


SIMONA POPESCU
Wednesday, 02 May, 2012
22:09:28

Iubirea este unica religie

S-ar putea sa starnesc controverse sau chiar sa atrag critici prin ceea ce voi spune,dar nu pot sa nu-mi manifest tristetea.Tristete izvorata din polemicile adeptilor unor religii legate de superioritatea unei religii sau alta.Fiecare adept sau practicant al unei religii sustine ca nu exista alt adevar decat in religia sa.Se cauta hibe,se dau interpretari,se acuza,se judeca...Se pune prea mult accent pe dogme si se ignora esentialul.Parca se doreste o diversiune,o debusolare a fiintei umane,o rasturnare a valorilor personale.Religiile au fost inventii umane.Dumnezeu nu a dorit decat ca noi sa cunoastem adevarul si nicidecum sa impartim adevarul in religii.Adevarul divin este de fapt impartit in toate religiile de baza.Fiecare din ele contin cate o parte din adevarul divin.Se spune ca Isus Hristos nu a fost decat un simplu profet,deci om ca si noi,dar insesi cuvintele Coranului Ii zugravesc nasterea miraculoasa.De altfel si Maicii Domnului i se recunosc atributele sfiinteniei.Se spune ca Isus nu este Dumnezeu asa cum il proclama crestinii.Dar nici nu este si nici insusi Isus nu s-a autoproclamat Dumnezeu, ci Fiul Lui.Dar Fiu dupa ce criterii?Are Dumnezeu atribute omenesti?Nu.Dar daca noi suntem creatia Lui,nu suntem de aceeasi origine cu El?Adica de origine divina?Daca eu scriu o carte de exemplu,acea carte este parte din mine desi nu are insusirile mele.Nu are trup, decat coperti si un continut de foi.Dar pentru ca in ea am pus prin cuvinte sufletul meu,inseamna ca are aceeasi origine ca si mine,pentru ca ea ma descopera pe mine.Descopera insusirile mele ca om si dezvaluie cele mai subtile sentimente care ma anima.In acea carte eu imi pun sufletul si deci acea carte devine parte integranta din mine.Prin ea imi fac cunoscute ideile,sentimentele,convingerile,sensibilitatile.Cuvantul scris de mine, ma defineste pe mine.Cuvantul este tot atat de viu ca si o fiinta umana.Dar daca acest cuvant este viu,fiind tot o creatie,si are atata putere,cum dar,noi oamenii,care suntem cele mai complexe fiinte din cate au existat vreodata in univers sa nu fim de origine divina,intocmai ca si Dumnezeu?A nu recunoaste divinitatea originii lui Isus, inseamna de fapt a nu recunoaste nici esenta noastra divina.Ori tot ce exista este de origine divina.Creatia are atribute divine dar nu se poate confunda sau egala cu creatorul.Cartea mea nu ar exista fara mine si in acelasi timp desi contine tot ce am putut pune mai bun in ea,nu ma poate egala.Este atat de simplu pentru mine...Multi considera ca a te inchina la o icoana,sau o racla cu moastele unui sfant,este echivalent cu a te ruga la idoli...Sfintii,ca si apostolii lui Isus,si chiar Isus insusi,nu si-au dorit sa fie preamariti de oameni,de posteritate,sa li se inchine biserici,ode,sau intregi opere de arta.In timpul vietii lor pe care si-au inchinat-o lui Dumnezeu si raspandirii invataturii dumnezeiesti,adica adevarului,au fost smeriti,nicidecum nu-si atribuiau minuni,desi la faceau.Dar aceste minuni le faceau din dorinta lui Dumnezeu,tocmai pentru a-L cunoaste.Dumnezeu a lucrat prin acesti oameni,care niciodata nu si-au spus sfinti si nu s-au ridicat in ochii nimanui.Posteritatea i-a facut idoli fara voia lor.Deci Adevarul este unul singur:Iubirea.Iubirea care ne-a fost revelata in Cuvantul lui Dumnezeu.Religiile contin cate o parte din adevarul divin,universal valabil.Adevarul este ca Dumnezeu este Absolutul La superlativ.Iar singura religie este IUBIREA.Daca iubire ar fi,totul ar fi.Dar pentru ca nu era iubire pe pamant,Dumnezeu a intervenit pentru a ne aduce iubire,prin cuvintele Sale,prin profetii sai,prin Isus.Ei au fost mesagerii lui Dumnezeu insusi.Si noi putem fi mesageri divini,daca ducem mai departe indemnurile divine la iubire,la pace,la toleranta,smerenie.Chiar daca intalnim oameni care sunt impotriva religiei noastre,sau mai mult sunt vehementi in criticarea religiei noastre,sa nu fim virulenti,sa nu ne razboim cu acestia,pentru ca s-ar putea sa nu avem nici noi dreptate si nici ei.Daca ne razboim pentru niste dogme care au fost create de oameni,ne razboim cu noi insine si cu Dumnezeu.Ne facem si noua rau si semenilor nostrii.Intr-o buna zi,care s-ar putea sa fie chiar si ultima zi a vietii noastre aici pe pamant,Dumnezeu ne va dezvalui adevarul,daca in timpul vietii nu am fost capabili datorita orgoliului sa-l vedem.Nimeni nu va ramane fara raspuns atunci.Dar doar cand va voi Dumnezeu ne va fi dezvaluit.Este trist ca oamenii sa razboiasca sa se ucida intre ei pentru o religie sau alta,care au fost inventate de predecesorii nostrii,iar nu de Dumnezeu.Dumnezeu este acelasi si pentru crestini,si pentru musulmani si pentru budhisti si pentru orice alt adept al vreunei alte religii.Suntem cu totii egali in fata lui Dumnezeu si nu vom fi judecati dupa religia careia i-am apartinut,ci dupa faptele noastre.Fiti mai bine mesagerii lui Dumnezeu!Fiti mesagerii iubirii si pacii!


SIMONA POPESCU
Saturday, April 21, 2012
10:38:07 PM