Echiibrul dintre spirit si materie

Intre spirit si trup trebuie sa existe o unitate deplina,un echilibru perfect,fara de care nu se poate trai.Cand trupul dicteaza constiintei,se intampla un dezechilibru care sigur va conduce la o stare de prostratie,o stare care se aseamana cu cea a unui necuvantator.Desi nu putem spune ca animalele nu au si ele sentimente,numai ca la ele predomina instinctul de supravietuire,de conservare,de perpetuare a speciei,dar fara nici un folos spiritual.Oamenii sunt singurele creatii divine inzestrate cu constiinta,care le-a fost data pentru a cunoaste esenta lor divina si divinitatea,adica pe Dumnezeu.Insa acest lucru,nu se poate intampla,daca spiritul,chiar daca este prezent in trup,il slujeste pe acesta din urma,daca asculta de indemnurile trupului,nu si ale constiintei.Constiinta este un atribut dumnezeiesc.Dumnezeu insusi este constiinta suprema,inteligenta cosmica,adevarul absolut.Constiinta este cea care ne trezeste la realitate atunci cand vedem efectele greselilor noastre,care se rasfrang mai intotdeauna,asupra trupului.Cand ne imbolnavim,ar trebui sa ne gandim in primul rand la ce legi divine am incalcat cu buna stiinta.Chiar si o alimentatie necorespunzatoare,poate fi o incalcare a unei legi divine si anume necumpatarea sau lacomia.Cu atat mai mult cand am savarsit pacate,sau am avut greseli de comportament fata de noi insine si fata de altii,vom atrage imbolnavirea trupului.Un pacat este considerat si acela prin care ramai indiferent la nevoile sau suferintele altora.Un pacat este considerat si acela prin care nu faci un bine,desi ai putea.Iar rezultatul poate fi imbolnavirea trupului si slabirea spiritului.Se zice ca atunci cand nu avem constiinta,cand facem greseli dupa greseli,suntem adormiti spiritual.Este un mare adevar.E ca si cum am sta cu ochii deschisi dar am dormi continuu.Insa constiinta nu poate disparea definitiv,pentru ca este de esenta divina,iar ce este divin este etern.Ea se poate numai diminua.dar la un moment dat,prin cai numai de Dumnezeu stiute,ea se trezeste,si-si mustra trupul careia ii apartine.primul semn al unui pacat,al unei greseli,este imbolnavirea trupului.Si acest lucru ne este dat,pentru ca altfel foarte putini dintre noi,am constientiza pacatele in general.Dar cand ne imbolnavim,incepem sa ne punem intrebari despre ce a condus la subrezirea sanatatii noastre.De indata ce gasim raspunsurile,care vin tocmai de la constiinta noastra,incepe si vindecarea.Intai spirituala,apoi trupeasca.Din pacate pentru multi dintre noi,trezirea spiritului are loc mult prea tarziu pentru a obtine o stare de sanatate ca mai inainte de a savarsi pacatul.Dar intreruperea pacatului ne poate prelungi viata,si este un castig imens.Desigur va veti intreba de ce se imbolnavesc copii la varste fragede,care nu au avut cum sa pacatuiasca.Sunt unele intrebari la care nu poate raspunde nimeni.Numai unul Dumnezeu stie care este rostul  incercarilor dramatice pentru parintii acelor copii.Un singur adevar exista in toate.Spiritul trebuie sa ramana mereu treaz si sa nu fie slujitorul trupului,ci sa existe echilibru intre el si acesta.Fiecare sa i slujeasca fiecaruia,pentru ca amandoua sunt parti ale aceluiasi tot unitar,numit Om.Trezvia spiritului este starea in care constientizam faptele noastre,atat cele bune cat si cele mai putin bune.Constiinta niciodata nu lasa spiritul in letargie,intr-un somn continuu,ci il trezeste prin tot felul de incercari la care suntem supusi.Si un aspect extrem de important, este, ca ni se dau nenumarate sanse pentru a ne recapata echilibrul dintre trup si spirit,chiar daca prin suferinte. Suntem aici, pe pamant, pentru a invata niste lectii,pentru a evolua spiritual.Aici,in aceasta viata,trebuie sa avem spiritul mereu treaz.Aici trebuie sa aiba loc desavarsirea noastra.Aici sunt cele mai grele incercari,dar prin care ne putem inalta spiritual.Odata plecati de aici,in lumea spiritelor,in alta dimensiune,nu vom mai avea aceasta sansa si vom regreta.Vom regreta ca am putut face atat de multe pentru noi si pentru semenii nostrii si nu am vrut sau am ignorat,punandu-ne mai presus de ceilalti.Cele mai multe pacate se savarsesc impotriva semenilor si mai putin impotriva noastra.Acest lucru nu poate duce decat la adormire spirituala si la diminuarea constiintei.Insa atunci cand constiinta striga in noi,inseamna ca a venit vremea insanatosrii spirituale,care are loc prin imbolnavirea trupului.Si tocmai pentru ca am ignorat legile divine,de la care nu se poate abate  nimeni.Atat fiintele omenesti cat si intreg universul.Si nu ignorati ceva de care nu multi sunt constienti,sau nu vor sa admita.RAIUL SI IADUL EXISTA.NIMENI SA NU SE INDOIASCA DE ASTA.

SIMONA POPESCU
12.01.2013

Secret Garden- "NOCTURNE" (**Best English Music**)Greatest Hits All Time...

Ce sa faci cu iubirea cand la mijloc este necuratul?

Iubirea este Dumnezeu si Dumnezeu este iubire! Iubirea este acolo unde este chemata si nu acolo unde este alungata.Iubirea este acolo unde este primita cu bratele deschise si cu sufletele luminate ele insele de iubire.Iubirea infloreste acolo unde exista mediul propice de a inflori.Iubirea devine elevata acolo unde valorile spirituale sunt elevate,superioare.Insa iubirea pleaca de acolo de unde este sufocata de rautate,de invidie,de gelozie,de lipsa iubirii.Iubirea,cat de puternica ar fi,daca nu-si gaseste corespondent in mediul in care se afla,se indeparteaza de acel mediu.Desigur,acest lucru nu inseamna ca ea dispare,ci doar ca,in lipsa combustibilului care sa o intretina,adica o alta iubire la fel de puternica,va alege sa se indeparteze.Sunt unii oameni care nu pun mare pret pe iubire,tratand-o ca pe un sentiment accesoriu in viata lor.Sunt unii oameni,pentru care orice altceva,ca de exemplu,simtul proprietatii, este mai presus de iubire.Sunt oameni care nu se casatoresc,pentru a-si proteja proprietatile.Sunt oameni care nu se casatoresc pana nu au un copil.Am intalnit un caz,trist de altfel,pe care mi l-a povestit o persoana.Aceasta persoana,barbat de altfel,a iubit o femeie,care dupa sapte ani,i-a nascut o fetita.Atunci au decis sa se casatoreasca.Exact in ziua nuntii,sotia si fetita au pierit intr-un accident de masina....O tragedie cumplita care nu se poate descrie in cuvinte.La scurt timp,i-a murit tatal si mai apoi fratele.Oare ce a condus la aceasta mare si grea incercare a vietii?Am cunoscut o femeie intr-un azil de batrani,care ar fi dat orice,ca sa primeasca un strop de iubire.Am intalnit o alta femeie,care afirma ca daca se afla la acel azil,neputincioasa,stie Dumnezeu pentru ce.Nu fac nici o judecata si nu presupun nimic.A presupune,inseamna din start a judeca.Numai Dumnezeu stie ce a fost in sufletele fiecaruia dintre ei.Oamenii nu trebuie judecati.Daca nu pot oferi iubire,nu-i putem obliga.Dar nici nu trebuie sa-i fortam sa ne primeasca iubirea,daca nu vor.Iar daca iubirea simte ca nu este acceptata intr-un mediu,este de la sine inteles ca se va retrage.Nici insusi Dumnezeu nu ne intra cu forta in inimi,ci ne lasa sa Il chemam singuri.Daca nu-L primim in inimile noastre,nu ne va obliga.Asa si cu iubirea.Nu va intra fortat acolo unde nu este chemata sau dorita,cu atat mai mult va pleca daca este alungata.A obliga un om sa primeasca iubire,este ca si cum l-ai obliga sa se duca la medic daca el este impotriva medicinii alopate si adeptul celei naturiste.A obliga un om sa primeasca iubire,este ca si cum l-ai obliga sa devina credincios peste noapte.cand toata viata a fost ateu.De fapt nu se pot numi credinciosi cei care nu iubesc,ci atei.Cel care crede in Dumnezeu,iubeste asemenea lui Dumnezeu.Oamenii tradeaza foarte usor si foarte repede iubirea.Asemenea lui Iuda,care desi a fost apostol iubit de Isus,l-a vandut pentru nimic.Iar Isus era intruchiparea iubirii.Isus orice minune a putut sa faca.Numai rautatea oamenilor nu a putut-o preschimba in iubire.Si cu toate astea i-a iubit pe oameni.Dar Isus nu intra cu forta in casa nimanui.Ci bate la usa smerit asteptand sa I se deschida.Daca i se deschide,umple acea casa de iubire si o binecuvanteaza.Daca nu,va pleca trist si va bate la alta usa.Asa si cu noi oamenii se intampla.Daca batem la o usa plini de iubire si ni se deschide,ne vom darui iubirea toata acelei case,iar daca usa inimii ramane inchisa,ne vom indrepta catre alta inima care sa ne primeasca iubirea.Iubirea va gasi intotdeauna o usa a unei inimi deschisa sa o primeasca.Niciodata nu va ramane singura,pentru ca Dumnezeu a creat acest minunat si sublim sentiment,pentru a putea fi daruit.Nimeni sa nu se teama ca nu-i va fi primita iubirea.Exista sigur o inima sau mai multe, de abia asteptand sa o primeasca.Orice sentiment atrage acelasi tip de sentiment.Iubirea va atrage iubire,ura va atrage ura,invidia va atrage invidie,rautatea va atrage rautate.Depinde de noi ce vrem sa primim.Cu siguranta putem sti ce vom primi,dupa ce sentimente oferim celor din jurul nostru.Oferiti iubire si vei primi iubire.Sa nu va insele Raul.Raul nu doreste sa fiti iubiti,ci vrea sa fiti dezbinati,sa va urati.Nu ignorati ca Raul exista.Orice vi se pare suspect in viata voastra,care se intampla contrar naturii voastre,este interventia nedorita a Raului.Cum poate supravietui sau lupta iubirea cand Raul domneste intr-o casa?Poate cu o singura conditie.Sa existe cel putin o alta iubire care sa o sustina impotriva Raului.Dar cand este lasata singura,se va sufoca de atata rautate.Cand intr-o casa exista doar un singur om care iubeste si restul nu,este imposibil aproape,ca el sa reziste pana la capat singur.Chiar si credinta sau orice alta filozofie ca si curent,ia nastere cand mai multi sunt adeptii ei.Cand nu exista decat un singur sustinator,acesta va fi ignorat si pana la urma sufocat de rautatea celor din jur sau de cei care nu cred in acea conceptie.Biserica exista in orice loc unde un grup minim de oameni.traiesc in spiritul ei.Asa si iubirea.Exista acolo unde minim doi oameni si-o impartasesc.Iubirea este un sentiment care nu poate exista in absenta obiectului iubirii si chiar daca acesta exista,nu-l poate forta sa o primeasca.Pe cei care vor sa va primeasca iubirea,daruiti-o din plin.Pe cei care va refuza iubirea,iubiti-i dar nu-i obligati sa convietuiasca cu iubirea voastra.Iubirea este libera sa-si aleaga iubirea!Si nu uitati un lucru...CAND SPUNETI CUIVA CA-L IUBITI,INDIFERENT CINE E ACEA FIINTA,TINETI-VA PROMISIUNEA PANA LA CAPAT.IUBITI ACEA FIINTA PANA LA CAPAT.NU O IUBITI DOAR IN FUNCTIE DE CIRCUMSTANTE.IUBIREA SA NE BINECUVANTEZE PE TOTI!

SIMONA POPESCU
10.01.2013

JUDECATA DREAPTA SI PREJUDECATA

Judecata se deosebeste de prejudecata prin faptul ca,cea din urma,care este o eroare a mintii,nu cere nici un efort.De aceea sunt cele mai la indemana si castiga pe multi.E de ajuns o singura idee gresita despre ceva sa fie preluata ca principiu conducator,ca apoi sa nu existe absurditate posibila la care sa nu ajungi in mod logic.Judecata cere insa un efort mult mai amplu,care se bazeaza pe analize profunde ale ideilor,ale situatilor de viata.Prejudecatile sunt distructive,pe cand judecatile pot fi constructive.Insusi Isus a avut de luptat cu prejudecatile vechiului Israel."Vai,celor ce zic raului bine si binelui rau;vai celor ce zic luminii intuneric si intunericului lumina".Asa spunea unul dintre proorocii acelei vremi.Fariseii se sminteau pentru nimicuri de Isus:ca nu se spala pe maini inainte de mancare,ca daca sfaramau ucenicii cateva spice sambata,dupa ei treiera,deci El e calcator de lege.Prejudecatile iudeilor fata de Isus,care-i impiedicau sa se lumineze,-au osandit pe Isus.Cati dintre noi nu osandim pe altii datorita prejudecatilor noastre?Prejudecati care nu se bazeaza pe adevar ci pe presupunerile noastre provenite din intunericul mintii noastre?Sau mai bine zis din erorile de gandire ale mintii noastre?Prejudecata este o actiune a mintii care izvoraste din lipsa de iubire.Se aude mereu expresia "conform prejudecatii",care exprima ceva prestabilit,ceva rigid,ceva care catalogheaza neconform realitatii.Un exemplu care imi este acum la indemana este prejudecata conform careia daca o femeie lucreaza intr-un mediu in care lucreaza si barbati,este de moravuri usoare.Din pacate exista astfel de prejudecati care arunca asupra femeilor o umbra nefasta,nemeritata.Sau un alt exemplu este prejudecata conform careia,un om care, desi poseda capacitati intelectuale deosebite,ajunge sa presteze o activitate sub nivelul sau de pregatire,datorita lipsei locurilor de munca,este considerat un incapabil.Aceste prejudecati nu fac decat sa creeze bariere intre oameni,uneori insurmontabile.Dar acest lucru se intampla tocmai din lipsa iubirii.Cei care au prejudecati,ar trebui sa se gandeasca ca si ei la randul lor,ar putea fi supusi prejudecatilor altora.Ceea ce guverneaza intreaga creatie materiala si spirituala este iubirea.Legea iubirii este cea care trebuie sa ne calauzeasca intreaga fiinta.In caz contrar,vom avea numai de suferit.Toti cei care au ales sa o ignore,au sfarsit prin a avea parte numai de dezamagiri si neimpliniri pe toate planurile.Cand exista iubire,prejudecata dispare si ii ia locul doar judecata dreapta.Judecata dreapta este actiunea mintii care trece prin fitrul inimii si care ia in considerare toti factorii care au pus-o in miscare.Judecata dreapta pune in balanta   faptele bune cu cele mai putin bune si apoi da verdictul.Insa prejudecata nu permite asa ceva.Prejudecata,fiind ceva rigid,elimina din start valorile celui pus sub observatie,catalogandu-l direct si intotdeauna gresit.Plecand de la o prejudecata gresita,se poate crea un intreg haos existential,care poate afecta enorm.De aceea nu trebuie sa avem prejudecati,ci numai sa judecam,sa punem in balanta si sa discernem.Dar doar daca iubim putem face acest lucru.Iubirea sta la baza tuturor lucrurilor.Iubiti-va unii pe altii si nu mai aveti prejudecati,ci numai judecati drept!Iubind si judecand drept, veti obtine echilibru interior si pacea sufletului!

SIMONA POPESCU

16.11.2012

IN FATA HAOSULUI

Vacarmul provocat de farisei nu L-a putut intimida pe Isus,oricat striga de tare haosul din ei.Haosul n-a articulat nici un cuvant care sa ramana.Nu in zadar se zice ca,crestinismul e a doua creatie a lumii.Isus in fata vacarmului era,de fapt,a doua oara in fata haosului,din care va trebui din nou sa scoata omul la demnitatea de om.De atunci pana azi,cu acelasi rost ii sta in fata."Cand va veni lepadarea de credinta"- si va fi,atunci a treia oara se va afla Isus impotriva haosului colectiv.Intai a creat lumea din nimic.A doua oara a scos omul din haosul pacatului.A treia oara va fi "zidirea din nou a lumii".

SORA MOARTE

Sora moarte ne dezleaga de cele de aici:de isipite,de caderi,de pamant...de necazuri.De aceea,cine o primeste ca pe o dezlegare de acestea,o doreste ca pe o odihna si ca pe o cale de unire cu Hristos si pentru acela-ea e sora moarte.Pentru cei legati cu pamantul,ea e inspaimantatoarea sentinta de moarte.Sora moarte mai are si darul ca aduce calatorului din lumea aceasta toate intamplarile vietii sale intr-o clipita.Deci este o vreme cand toti muritorii,ori vor,ori nu vor,ori nu cred,trebuie sa cunoasca adevarul,caruia poate ca o viata intreaga I-au stat impotriva.

FRAGMENTE BRANCUSIENE

"Ceea ce fac eu astazi mi-a fost dat sa fac.Caci am venit pe lume cu o menire....In sufletul meu nu a fost niciodata loc pentru invidie,nici pentru ura,ci numai pentru bucuria pe care o poti culege de oriunde si oricand.Cred ca ceea ce ne face sa traim-cu adevarat-este sentimentul permanentei noastre copilarii,in viata".

Citate din cartea "Ucigasa Cetate"-Din invataturile Parintelui Arsenie Boca

Simona Popescu
15.11.2012

Comuniunea dintre suflete si uniunea spirituala

Sufletele care se iubesc nu se parasesc niciodata.Nici in plan fizic si nici in plan spiritual.Si insusi iadul intreg daca le-ar fi potrivnic,si orice rautate sau invidie sau sentiment ostil ar incerca sa le desparta.nu vor reusi niciodata.Raul are o putere extrem de limitata si chiar daca pare ca a reusit pentru un timp sa desparta acele suflete care se iubesc,se va retrage rusinat ca nu a reusit sa le faca sa-si intoarca spatele si sa se urasca.Cei care se iubesc devin invincibili,asemenea lui Dumnezeu.Niciodata Raul nu va reusi sa faca un parinte sa-si urasca copilul,copilul pe parinte,iubitul pe iubita,iubita pe iubit.Cand exista iubire adevarata,nimic nu poate sa distruga aceasta iubire.Si nici pe cei care iubesc.Iubirea da puteri nebanuite,da forta si da curaj de a infrunta orice obstacol.Cand Dumnezeu uneste sufletele prin iubire,le va si ajuta sa-si apere iubirea de orice rau.Orice tip de iubire trece prin foc dar numai pentru a se cali,pentru a se intari,pentru a se slefui si a deveni mai elevata.Cei care nu au parte de incercari,nici nu pot sa lupte si nici nu constientizeaza ca suferinta in iubire este partea cea mai frumoasa si mai inaltatoare,este ceea ce face ca iubirea sa se inalte pana la cer,pana la Dumnezeu.Cei care nu au parte de incercari,nu pot sa descopere adevarata valoare a iubirii.Pentru ca iubirea adevarata se face cunoscuta numai si numai in clipele cele mai grele,cand simti ca toata lumea se naruie in jurul tau.Cand simti acest lucru si totusi iubirea nu te paraseste,te poti considera omul cel mai fericit de pe pamant si din cer.In caz contrar,vei constata doar cu amaraciune, ca nu ai avut parte de iubire adevarata.Iubirea adevarata nu paraseste la greu,fiecare victorie o va face si mai puternica,iar fiecare infrangere o va face de neinvins si durabila asemenea universului..Sufletele care se iubesc au un limbaj comun,un limbaj unic,irepetabil.Sufletelor care se iubesc, nici un obstacol nu li se va prea prea greu de trecut si nici o suferinta prea greu de indurat.Pentru ca stiu ca la capat ii asteapta fericirea absoluta.Nici o opera perfecta nu a fost creata fara suferinta.Iar IUBIREA este o opera perfecta.Opera celor care consimt sa-si uneasca sufletele si sa evolueze impreuna spre absolut.


SIMONA POPESCU
28.10.2012

UNUI OM...

Mi-e greu sa scriu aceste randuri,mi-e greu sa cred ca fizic nu mai este aici cu noi,ma simt parca vinovata ca nu am facut mai mult pentru el,dar stiu ca sufletul sau este si va fi prezent mereu alaturi de sufletele celor pe care i-a iubit aici pe pamant si pe care ii va iubi la infinit.Stiu ca ii va veghea pe cei iubiti si va trai vesnic in preajma lor...Dumnezeu mi-a dat sa cunosc un om deosebit,cu un suflet bun si caritabil.Acest om a adus in vietile tuturor celor pe care i-a cunoscut,lumina,caldura,voiosie,zambet si speranta.Mereu a avut un cuvant de bine pentru fiecare,a adus pace intre cei certati,a contribuit in mod direct la fericirea altora,a fost omul lui Dumnezeu.Chiar si in momentele personale de suferinta,a pus pe primul plan pe cei iubiti sau apropiati,lasandu-se pe el pe ultimul plan.Pentru mine personal, a fost un model demn de urmat,un model de curaj si de demnitate,un model de iubire divina.Nu voi uita niciodata cuvintele lui calde,incurajatoare,aducatoare de speranta.Nu voi uita niciodata ca, poate atunci cand eram trista,m-a incurajat si mi-a fost alaturi cu sufletul si imi spunea ca Dumnezeu ma va ajuta.In sufletul meu va ramane vesnic si rog ingerii sa aiba grija de un alt inger...
TITI vreau sa stii ca te-am pretuit ca pe un frate,ti-am pretuit sufletul tau bun,vreau sa stii ca ai adus bucurie sufletului meu prin cuvintele tale calde si incurajatoare si ca mesager divin al iubirii ai adus liniste in viata mea.Mi-ai bucurat mult sufletul.Cred ca niciodata nu ai realizat acest lucru.Poate ti s-a parut ceva banal sa fi alaturi de o fiinta care trece prin niste incercari.Dar nu a fost deloc banal.A fost ca si cand insusi Dumnezeu mi-ar fi vorbit si mi-ar fi redat speranta si mi-ar fi mangaiat sufletul trist.Mi-e greu sa stiu ca nu te mai vad alaturi de copiii tai,de sotia ta,de mama ta,de noi toti.Deja ne e dor de tine mult si ne va fi pana ne vom reintalni cu totii in lumea ta de acum..Te iubim toti mult asa cum si tu ne-ai iubit pe toti, mult!

Lui Titi,un inger pe pamant si in cer....


SIMONA POPESCU
28.10.2012