Sfânta Evanghelie după Ioan
Capitolul 8

"De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu.
Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeţi."
34. Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului.
35. Iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul însă rămâne în veac.
36. Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr.
37. Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că cuvântul Meu nu încape în voi.
38. Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru.
39. Ei au răspuns şi I-au zis: Tatăl nostru este Avraam. Iisus le-a zis: Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
40. Dar voi acum căutaţi să Mă ucideţi pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta.
41. Voi faceţi faptele tatălui vostru. Zis-au Lui: Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu.
42. Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu are fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.
43. De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu.
44. Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
45. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeţi.
46. Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeţi?
47. Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu.
48. Au răspuns iudeii şi I-au zis: Oare, nu zicem noi bine că Tu eşti samarinean şi ai demon?
49. A răspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatăl Meu, şi voi nu Mă cinstiţi pe Mine.
50. Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine să o caute şi să judece.
51. Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.
52. Iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea şi proorocii; şi Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac.
53. Nu cumva eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi proorocii. Cine te faci Tu a fi?
54. Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel care Mă slăveşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul vostru.
55. Şi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dacă aş zice că nu-L ştiu, aş fi mincinos asemenea vouă. Ci Îl ştiu şi păzesc cuvântul Lui.
56. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat.
57. Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?
58. Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam.
59. Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit şi a ieşit din templu şi, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.

Sfânta Evanghelie după Ioan
Capitolul 3

17.Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.
18. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.
19. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.
20. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească.
21. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite.

Multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu. Pentru care din ele, aruncaţi cu pietre asupra Mea?

I-au răspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă şi pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu.

Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că "Eu am zis: dumnezei sunteţi?"

. Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura nu poate să fie desfiinţată -

Despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, voi ziceţi: Tu huleşti, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt?

Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine.

Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl. 

IISUS HRISTOS

PARINTII NECREDINCIOSI SUNT UCIGASII PROPRIILOR COPII
Un exemplu care ilustreaza complexitatea legaturii dintre pacatele parintilor si bolile copiilor este luat din viata minunatului nevoitor al timpurilor noastre, Cuviosul Paisie Aghioritul. Un barbat a venit la Cuviosul Paisie. Fiica lui avea cancer. El a adus cu el si cateva hainute de-ale ei, ca parintele sa le binecuvanteze.
Parintele i-a spus nefericitului tata:

– Eu ma voi ruga, dar si tu trebuie sa jertfesti cu ceva si Dumnezeu Se va milostivi.
Tatal fetitei a intrebat:
– Cu ce sa jertfesc, parinte?
– Jertfeste una din patimile tale.
Barbatul, care avea putine cunostinte despre viata duhovniceasca, a raspuns:
– Nu am nici o patima.
Atunci staretul a intrebat:
– Fumezi?
– Da.
– Din iubire pentru fiica ta, lasa-te de fumat si Dumnezeu o va vindeca..
Tatal s-a lasat de fumat si astfel fiica lui a inceput sa se vindece. Peste un timp, ea era complet sanatoasa, ceea ce au confirmat si medicii. Dar in curand tatal a uitat si nu si-a tinut promisiunea. Ce s-a intamplat? Fetitei i s-a depistat din nou cancer si starea ei s-a agravat. Tatal a cerut din nou ajutorul parintelui, insa a auzit raspunsul:
– Daca tu, fiind tata, nu ai avut evlavie si nu ai jertfit in numele vietii copilului patima care dauneaza trupului tau, eu nu te mai pot ajuta cu nimic.
Staretului Paisie i-a fost descoperita lega­tura nevazuta dintre procesul cancerigen al fetitei si patimile tatalui ei. Prin rugaciunile placutului lui Dumnezeu, tatal a invins patima si boala s-a indepartat. Dar barbatul a avut un comportament usuratic. In pofida juramantului, el nu s-a izbavit de obiceiul care dauna chiar si sanatatii lui. Cu adevarat, este mai bine sa nu fagaduim decat sa promitem si sa nu implinim! Mai ales, cand este vorba de Dumnezeu si de via­ta copilului, aflat la un pas de moarte. Cum spune Sfanta Scriptura:
„Dragostea acopera multime de pacate” (I Petru 4,8 ) si „Cui se iarta putin, putin iubeste” (Mc. 7, 47).
Practic, prin gestul sau tatal a demonstrat ca nu si-a iubit indeajuns fiica. In acest caz, cererea lui a fost respinsa. Pacatul parintesc ii duce pe urmasi in mod direct sau indirect la boala si moarte. El nu implica deloc factorii genetici, biochimici, fiziologici, sociali etc. si alti factori ai aparitiei si dezvoltarii bolilor, dar toate cauzele actioneaza impreuna, de parca ar transmite „stafeta” una alteia. De multe ori, pacatul devine prima treapta a imbolnavirii unei persoane. Medicina si psihologia moderna demonstreaza aceasta in mod convingator. cu cat parintii pacatuiesc mai mult si se pocaiesc mai putin, cu atat este mai mare probabilitatea imbolnavirii copilului lor...
             

Arsenie Boca - Omul durerilor [calitate superioara] 1 din 7

Invataurile si Minunile Parintelui Arsenie Boca

Dragostea si ura sunt realitati. O dragoste
distrusa poate pricinui uneori chiar moartea. O dragoste reinviata e o
inviere. Daca am putea vedea firele, care ne leaga unii de altii, forma
oamenilor ar fi destul de ciudata. Unii oameni ar depasi cu putin
suprafata pielii lor, altii s-ar intinde pana la un depozit de banca, altii
pan la trupul oarecui, altii pana la carciuma, altii pana la avutie. Unii
ni s-ar parea cu niste maini intinse peste mari si tari, pana la familia
lor, pana la muntii si cerul tarii in care s-au nascut, la o ceata de
prieteni, la o casa veche. Conducatorii de neamuri, marii binefacatori,
sfintii, ar fi niste uriasi care-si intind multime de brate asupra unei tari,
a unui continent, sau a lumii intregi.



CARMA DIN ZARE
Oare de ce invinuieste Dumnezeu pe oameni de faptul ca nu se
mai naste dreptul printre dansii, si ca ei nu baga de seama? Raspunsul
e urmatorul: dreptii sunt uneltele lui Dumnezeu, prin care sfatuieste
neamurile si, prin rostul lor, face cu putinta milostivirea Sa peste
oameni; pe cand daca nu-i are, oamenii vor da peste urgia dreptatii
Sale, dupa faptele 1or. Familia, cu roadele ei impovarate de faradelegi,
Il aduce pe Dumnezeu la impas; drept aceea oamenii sunt trasi la
raspundere si se afla in aceeasi primejdie ca smochinul fara roada.
"Cautat-am printre ei, sa gasesc un om ca sa se
poarte cu dreptate inaintea fetei Mele pentru tara
aceasta, ca sa nu o pierd, si n-am gasit"
Primul drept, care a stat inaintea lui Dumnezeu pentru altii, a
fost Adam. Altul a fost Moise, care chiar a stramtorat pe Dumnezeu,
ca sa ierte norodul care facuse pacat mare, inchinandu-se la
vitelul de aur, zicand:
"Rogu-ma acum, de vrei sa le ierti pacatul acesta"
iarta-i; iar de nu, sterge-ma si pe mine din Cartea
Ta, in care m-ai scris !"
Si Dumnezeu asculta de om.
Alt drept Iisus Navi, urrmasul lui Moise, intrand in pamantul
fagaduintei, la o lupta cu Amoreii, s-a rugat sa stea soarele si s-a oprit
soarele, pana ce i-a facut Dumnezeu izbanda asupra vrajmasilor. "Si
n-a mai fost nici inainte, nici dupa aceea, o astfel de zi, in care
Domnul sa asculte asa glasul omului", marturiseste Scriptura.
De obicei oamenii starnesc cu faptele lor anumite furtuni
nevazute; acestea tot in capul lor se intorc, dar in chipul cel mai vazut
cu putinta. Dumnezeu, stiind de mai-nainte sfarsitul tuturora,
randuieste fiecaruia ispasiri in lumea aceasta.
"Dumnezeu este indelung rabdator si mult milostiv, dar
nepedepsit nimic nu lasa."


Iata ca pe locuitorii cu o viata stricata, cand ii sorteste
Dumnezeu pedepsirii, nu-i apara nici o granita si nici o arma, dar
pentru o viata curata ii apara Dumnezeu, cum nu-i apara nimic pe
lume. Neamurile au un destin ascuns in Dumnezeu. Cand isi urmeaza
destinul, au apararea lui Dumnezeu, cand il tradeaza sa se gateasca de
pedeapsa.


E drept, ca darea pe fata a faradelegilor e cea mai primejdioasa
predica dar si singura care mai poate ceva. Toti fug de metoda
aceasta. Chiar pentru castigul lui Dumnezeu, nu vor sa se primejduiasca
cu oamenii. N-au putere ! Oare de ce? Iata de ce:
"In proorocii lerusalimului vad grozavie:
acestia fac desfranare si umbla cu minciuni; ajuta
mainile facatorilor de rele, ca nimenea sa nu se
intoarca de la necredinta sa. De aceea asa zice
Domnul Savaot (numele Mesiei in V. T.) despre
prooroci: Iata ii voi hrani cu pelin si le voi da sa
bea apa cu fiere, caci de la proorocii Ierusalimului
s-a latit necredinta peste tot pamantul."
"Vai de parintii care pierd si imprastie oile
turmei Mele, zice Domnul !"


RASPUNZATORII
Faptul ca din partea Sa Dumnezeu a facut totul pentru om, pana
si jertfa Sa de pe cruce, dovedeste ca omul are un pret imens, necrezut
de mare. Omul are dimensiunile intentiei divine; centrul si sinteza
creatiunii Sale: lumea vazuta imbinata cu lumea nevazuta.
Iata de ce suntem datori a vietui potrivit acestei intentii divine;
adica sa fim deodata, si ca persoane vazute, si ca persoane nevazute;
caci omul are valoarea aratata de jertfa de pe cruce. Cand omul traieste
in adevarata lui valoare, e subiect de istorie, pe cand, daca renunta la
dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, in rind cu oricare
dintre obiecte; nu mai poarta un nume, ci poarta un numar.
Deci, ce poate sa insemneze coborarea omului la simpla valoare
economica, decat o degradare a lui in randul vitelor, care se vor
salbatici intreolalta si-si vor impinge conducatorii pana la marginile
nebuniei. Asta inseamna treaba unuia, care ar incovoia crinii in gunoi,
pretuind mai mult gunoiul, decat mirosul crinului.

din cartea CARAREA IMPARATIEI- ARSENIE BOCA