Arsenie Boca - Cuvinte vii

Pacate sau greseli?

Am pacatuit sau am gresit?Este o intrebare pe care multi dintre oameni si-o pun....Oare pacatul este totuna cu greseala?Da.Pacatul este sinonim cu greseala.Cand minti,cand furi,cand vorbesti de rau pe cineva,cand nu faci un bine desi l-ai putea face,pacatuiesti.Tot ce este contrar legilor divine se numeste pacat.Unii oameni,cred ca nu au pacatuit ci doar gresit.In opinia lor,greseala le confera mai putina vinovatie decat pacatul.Unii oameni cred ca greseala nu este atat de condamnabila ca si pacatul.Cei care cred acest lucru,vad in greseala ceva obisnuit,banal si putin le pasa ce consecinte asupra lor sau altora are aceasta greseala.Neputand sa faca o paralela intre greseala si pacat,ei considera doar pacatul ceva foarte grav,condamnabil.Dar ei nu-si dau seama ca greseala este totuna cu pacatul.Multi spun:"Am gresit.iarta-ma!".Dar corect este a spune:"Am pacatuit.iarta-ma!".Cand gresesti de fapt pacatuiesti.Pentru ca gresind fata de aproapele,pacatuiesti in fata lui Dumnezeu.Dumnezeu considera pacat atunci cand faci un rau altuia,cand minti,cand nu iubesti,cand nu porti de grija parintilor,copiilor,sau celor aflati in suferinte si pe care i-ai putea ajuta.Ceea ce oamenii considera greseala,Dumnezeu considera pacat.O simpla ,banala minciuna,poate face un rau atat de mare,incat poate ucide.O simpla vorba,aparent banala,o vorba cu incarcatura negativa desigur,poate ucide.Iar moartea cuiva poate surveni datorita unei aparent banale minciuni,aparent banale vorbe aruncate fara discernamant.Desigur este aproape imposibil sa nu facem pacate,dar de aceea avem constiinta,care ne trage de guler si ne atentioneaza ca suntem pe un drum gresit.Iar Dumnezeu are propriile cai de a ne atentiona cand pacatuim.Pentru fiecare are o metoda personalizata,daca putem spune asa,cu scopul de a ne face sa constientizam ca pacatuim.Fiecare om este unic,traieste o viata unica,si ispaseste pacatele in mod unic si personal.Nici un destin nu seamana unul cu altul.Si nici pacatele unele cu altele.Un pacat savarsit de un om care nu a avut cunostinta ca fapta lui a fost un pacat,nu se poate compara cu un pacat savarsit de un altul care a stiu ca pacatuieste si totusi nu s a oprit inainte de a face raul.Un om fara discernamant nu se poate compara ca grad de vinovatie,cu altul avand discernamant.Nebanuite sunt caile Domnului...Ideal ar fi sa nu pacatuim.Dar cum nu se poate,macar sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa nu mai pacatuim.Sa ne traga de urechi cand pacatuim si sa acceptam ispasirea pacatelor ca pe o vindecare a sufletului si nu ca o pedeapsa.Este foarte important sa ne recunoastem pacatele si sa fim in stare sa ne cerem iertare celui caruia am gresit.Acest lucru ne usureaza foarte mult sufletul,iar Dumnezeu ne rasplateste smerenia de a ne cere iertare.Iertati-va unii altora pacatele facute cu voie sau fara de voie.Ca nimeni nu e mai presus de nimeni in fata lui Dumnezeu.Cand iertati si voua vi se iarta.Ce s-ar intampla daca si Dumnezeu ne-ar ierta selectiv?Dar nu.Dumnezeu ne iarta pe toti.Si ce de pacate facem noi...Multe si grele pacate.Cand ma gandesc la Isus Hristos...cat de greu ar fi trebuie sa-I fie sa ia asupra Lui toate pacatele lumii,daca nu L-ar fi ajutat Dumnezeu Tatal...Multi nu stiu cine este Dumnezeu.Il cred ca un personaj de basm,fictiv...Doamne,daca ati putea realiza cine este Dumnezeu....Nu ati mai pacatui.V-ar fi rusine de voi insiva inca din viata aceasta.Dar acolo?La judecata?Aici uitam de pacate si cate am facut sau vorbit...Dar acolo ne vor fi puse in fata ochilor si ne vom ingrozi de ce am putut face...Ne vom rusina si vom fi dezgustati de noi insine....Nu va doresc asa ceva.Nici eu nu fac exceptie.Sunt o pacatoasa ca si voi.Dar am constiinta care ma atentioneaza cand pacatuiesc si incerc sa nu mai fac....Si ma rog lui Dumnezeu sa ma ajute sa nu mai pacatuiesc...Ca greu si urat este pacatul....Asa sa va ajute si pe voi Dumnezeu Tatal,ca sa fiti fericiti si aici si in eternitate...

SIMONA POPESCU

17.07.2012

00:00am

 

 

Din invataturile parintelui ARSENIE BOCA

La alta intensitate sa adancim "calea"

Prima conditie a urmarii Domnului nostru IIsus Hristos este lepadarea de sine.

El a fost ascultator pana la moarte si inca o moarte rusinoasa. Ascultator cu propria Lui viata, caci zice: "Pilda v-am dat voua, ca precum v-am facut eu voua si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre;ca jugul Meu este bun si sarcina Mea usoara." ( Matei,11, 29-30)

Fiindca Domnul:

-sarac a fost si n-a avut unde sa-Si plece capul

-fecioria desavarstita a avut-o,caci El nu a fost dupa oranduirea fireascasi aceasta se vede cand Maria Magdalena, venind cu ganduri de ispitire, nu s-a putut apropia de El pana ce nu au parasit-o cei 7 diavoli-patimi de capetenie

-ascultator pana la moarte a fost si inca moarte pe cruce;daca rugaciunea ,postul, iubirea de vrajmasi sunt porunci cunoscute, moartea ( acceptata din ascultare)e o porunca mai putin popularizata printre oameni. Dar oamenii ce fac?Isi apara viata aceasta si cu dintii, isi apara sinele, isi apara egoismul lor si astfel isi incurca mersul lor duhovnicesc catre mantuire.

In mintea omului se da lupta intre Dumnezeu si diavol.

Dumnezeu se ascunde in poruncile Sale, dar diavolulil impiedica pe om in a implini voia lui Dumnezeu, din porunci. Caci zice scriptura: " Oricine va voi sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa in toate zilele si sa-mi urmeze Mie". ( Luca, 9,23)

Crucea e pomenita aici ca nivel de lepadare de sine, lepadare de viata asta, adica este porunca de a muri in fiecare zi, si Domnul Hristos o avea. Dovada este rugaciunea din Ghetsimani. Mantuitorul lupta cu sinele omenesc: "Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta;insanu precum voiesc Eu, ci precum voiesti Tu (Matei 26,39) si adauga: "Dar pentru ceasul acesta am venit (Ioan12, 27), al jertfei, al mortii...

Porunca iubirii: Sa nu-ti ingadui nici o judecata, nici o separare de frate, ci roaga-te pentru cel ce te-a nedreptatit.

Satana lupta sub toate formele sa strice aceste fagaduinte, aceste voturi, sa te incalceasca aruncandu-te in judecarea altora,, in carteli si nemultumiri.

Pe orice ascultare ai avea, vine diavolul si-ti insurubeaza si ideia lui si modifica scopul ascultarii, cala vremea platii sa poata zice: " Doamne, si de mine a ascultat!"

Aceasta e radacina vrajbei intre tine si fratele tau.

In psalm spune:

" Ce este mai bun si ce este mai frumos, decat numai a locui fratii in unire?" ( Ps132.1)

Ce spun marii parinti? De cate ori lovesti in cineva,fie si cu vorba, de cate ori judeci pe un frate, sa stii ca nu te poti ruga. rugaciunea ta nu e primita, nu e ascultata de Dmnezeu, ci e lepadata.

Ori de cate ori calci voia lui Dumnezeu, la sfatul ispititorului,, te izolezi de fratele tau, te dezbini si atunci puterea diavolului creste asupra ta si, fara sa-ti dai seama, ajungi pe dinafara de cale.

La unificare se ajunge numai prin desavarsita lepadare lepadare de sine, prin marturisirea sincera si amanuntita a tuturor pacatelor si patimilor sirenuntarea definitiva la ele, prin ascultare, smerenie si dragoste.

 

 1. Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare decat iubirea celui mai mare Sfant fata de Dumnezeu.
2. Cat asculti de Dumnezeu atat asculta si el de tine!
3. Pacatele se inregistreaza in codul genetic al fiecaruia.
4. Dumnezeu nu uita de om asa cum uita omul de Dumnezeu.
5. Cel mai frumos dar pe care il putem face lui Dumnezeu e sa ne daruim Lui pe noi insine, pe viata.
6. Cred ca cea mai deformata fiinta in capul unui om este Dumnezeu.
7. Nu da cu bata in viespile sectare.
8. Marturisirea lui Dumnezeu cu pretul vietii este pretul invierii oamenilor intru Sfinti.
9. Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.
10. Dumnezeu coboara intre oameni si suie oamenii la Sine pe scara Sfintei Liturghii.
11. De carma mintii atarna incotro pornim si unde ajungem.
12. Sa-ti feresti capul de frig si de prostie.
13. Aceasta este ratiunea ascunsa a Providentei: toata lumea este ispitita sa se ciocneasca de Iisus.
14. Iertand, stergi ce ierti. Ce ierti la altul, tie ti se sterge. Judecata aceasta te scoate de sub judecata.
15. Adevarul etse fiinta vie.
16. Cel mai greu pacat, vesnic fara de iertare, este starea omului impotriva adevarului.
17. Ateismul este o infirmitate, o monstruozitate si o eroare fundamentala a fiintei umane.
18. Iisus a tamaduit orbirea ochilor, dar n-a putut tamadui orbirea rautatii. Orbia rautatii nu are leac dar are pedeapsa.
19. Din cauza avorturilor romanilor ne vor stapani tiganii.
20. Nu suntem din maimuta, dar mergem cu pasi repezi spre ea.
21. Doar Sfanta Liturghie mai tine lumea.
22. Chinurile cele de pe urma, cele de la Antihrist, in care va lucra toata puterea Satanei, vor intrece toate prigoanele cate s-au intetit asupra crestinilor, de la inceput pana in zilele acestea.
23. Sa ne ingrijim mai ales de cei care vor primi mucenicia in prigoana de la sfarsit.
24. Crestinismul nu e numai o afacere de Duminica, ci e o stradanie de toate zilele.
25. Insusirile copilului atarna de gradul de pervertire la care a ajuns instinctul maternitatii la femeie.
26. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
27. Invierea este noul stalp de foc, care conduce de doua mii de ani neamul crestinesc prin pustia acestei lumi. Din lumina lui este facut destinul care ne atrage Acasa.
28. Necazurile de acum nu sunt vrednice de a fi in cumpana cu slava noastra viitoare.
29. Credinciosul in Dumnezeu depseste limitele omului.
30. Mai bine o rugaciune pentru cel care injura decat observatie.
31. Nu-l judeca pe cersetor ca fumeaza.
32. Sfarsitul betivului este sau in sant sau la casa de nebuni; iar sufletul ii este in iad inca de aici.
33. Nu sunteti si voi cautand pe Iisus?
34. Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri, dar nu-L stiti pe El!
35. Si pana nu-L gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau, nici sensul lumii. 

 

(Din invataturile parintelui Arsenie Boca -Margaritare duhovnicesti )

SIMONA POPESCU
 

53 Do you remember who you are? powerful orchestral music by Paul Collier

37 The more you attack, the stronger I become. Music by Paul Collier

A deeply emotional instrumental by Paul Collier - Always watching over y...

NATURA UMANA

Daca exista un subiect despre care se poate vorbi la infinit,acesta este despre natura umana.A analiza natura umana este o aventura pe cat de incitanta, pe atat de continua.A ajunge la o concluzie privind natura umana,este o utopie.Omul,este cea mai complexa si totodata completa fiinta, din cate exista in intreg universul.Dumnezeu a creat omul,dupa chipul si asemanarea Lui,imprumutandu-i din divinitatea Sa.Pentru ca omul sa fie perfect,a avut nevoie doar de o scanteie divina.Perfect insa,este doar in ce priveste esenta sa divina,adica originea.Dumnezeu a iubit atat de mult creatia lui,omul,incat i-a daruit tot ce avea nevoie pentru a putea simti,percepe in orice sens,intreg universul la nivel material si subtil.I-a dat atata putere omului,incat sa poata stapani intreaga Sa creatie.Ganditi-va ca omul,atat de fragil si insignifiant la nivel de macrocosmos,a reusit sa descopere din tainele universului pana la milioane de ani lumina.Iata cata putere i-a fost data omului!Si totusi de ce omul nu este perfect?Perfectiunea nu este data de calitatile fizice,psihice ori intelectuale.Din pacate.Perfectiunea este data de echilibrul dintre trup si spirit.Natura umana este de fapt data de raportul dintre materie si spirit.Asa cum ni se dezvaluie,ne putem da seama de echilibrul sau dezechilibrul dintre aceste doua componente ale fiintei umane.Este destul de greu sa analizezi natura umana.Este ca si cum ai incerca sa descoperi intreg universul intr-o singura viata pamanteana.Pentru a ajunge la cunostintele de astazi, a fost nevoie de mii de ani de studii,insemnand tot atatea vieti pamantesti.Pentru a cunoaste putin din natura umana,a fost nevoie de tot atatia ani de cercetari si analize a fiintei umane in toata complexitatea ei.Omul este un microcosmos in macrocosmos.Cred ca niciodata nu am putea ajunge la performanta de a cunoaste in intregime psihicul uman,care da nastere comportamentului.Omul este un mister si va ramane asa semenilor sai.Singurul Dumnezeu cunoaste omul,pentru ca El l-a creat.Si este firesc sa fie asa.Orice creator isi cunoaste creatia din orice perspectiva.Totusi ceva ne poate ajuta sa intelegem natura umana,putin mai mult decat cu mijloacele oferite de psihanalisti.Acest ajutor pretios este dat de invataturile divine si de cuvintele dumnezeiesti din scrierile religioase,de invataturile date de traitori de viata placuta lui Dumnezeu,carora li s-au descoperit multe din tainele existentei omului pe pamant.Daca un psihiatru va cataloga de exemplu ca schizofrenic,deci bolnav psihic sau cu un psihic alterat de disfunctii de diferite naturi,un om care are vedenii sau viziuni sau vorbeste singur,un om induhovinicit,il va cataloga sau va aprecia, ca acel om este un instrument in mana unor forte malefice sau a unor spirite de o conditie inferioara din punct de vedere al evolutiei spirituale.Daca un psiholog va analiza comportamentul unui om si va aprecia ca este sanguinic,coleric,pesimist sau melancolic,un om induhovnicit va aprecia pe cel care este mai coleric de exemplu,deci mai impulsiv in reactii,a avea pacatul mandriei sau al lipsei de iubire fata de semeni,pentru ca din lipsa de iubire deriva si un comportament agresiv din punct de vedere spiritual.La fel in cazul unui melancolic sau pesimist,un om inalt spiritual,va aprecia acest tipar comportamental,ca lipsa de credinta, ce deriva din neincrederea ca Dumnezeu il iubeste si il poate ajuta in orice secunda a vietii.Este cumva o diferenta intre o analiza a naturii umane facuta de oamenii de stiinta si cea facuta de personalitatile elevate spiritual.Acum nu ramane decat sa discearna fiecare dintre cei care sunt pasionati de cercetarea naturii umane,sa aleaga metoda de analiza.Aceasta analiza ajuta la intelegerea in primul rand a celor din imediata nostra apropiere,langa care traim,celor cu care impartasim viata noastra,cu bune si cu rele.Daca nu incercam sa intelegem ce determina comportamentul lor atat de schimbator si complex,nu vom putea sa convietuim cu ei,nu vom putea sa-i ajutam in caz de nevoie.Toti cei care au un comportament dezechilibrat,au nevoie de ajutor.Ajutorul consta in prima instanta din intelegerea lor si din a analiza cauzele care au condus la acea stare de lucruri negativa.Un psihiatru poate pune pecetea imediat atunci cand i se prezinta un pacient cu un comportament agresiv,diagnosticandu-l cu o boala psihica tratabila cu niste pilule,cel mai adesea inhibitoare de vointa.Familia pacientului il poate respinge si chiar inlatura din viata comuna,exilandu-l practic in propria casa.Dar un preot,duhovnic,poate da sfaturi prin care bolnavul,care este de fapt un bolnav spiritual,sufleteste,sa fie inconjurat cu cat mai multa afectiune,sa se inalte rugaciuni la Dumnezeu pentru linistirea sufletului lui tulburat.Un preot,duhovnic,lamureste familia celui bolnav,ca ori datorita pacatelor proprii ori altor cauze spirituale,acel om sufera si numai prin iubire poate fi vindecat.Iar iubirea nu inseamna exilare si nici incercarea de a-i suprima propria vointa, ci de a fi lasat sa se manifeste liber si sa se actioneze in plan subtil,spiritual,pentru linistirea lui.Deci iata ca natura umana este tot atat de complexa si de greu de analizat si inteles ca si universul.Oricat am incerca sa descoperim adevarul despre un om nu vom reusi niciodata.Dar macar putem sa intelegem ca nu intotdeauna un comportament agresiv sau imoral este urmarea directa a constiintei celui care comite faptele reprobabile.Biblia a fost data pentru nestiutori,pentru copii in ale credintei.Omului i-au fost date toate instrumentele cunoasterii.Nu ramane decat sa se foloseasca de ele sau nu.Dar daca cel de langa noi nu se foloseste de aceste instrumente,macar noi sa nu ramanem igoranti.Dumnezeu ne-a dat invatatori,a pus un credincois langa unul necredincios sau mai slab in credinta,tocmai pentru a ne fi de ajutor unul altuia.Si daca cerem ajutor atunci cand simtim ca ne lasa puterile si nu mai suntem in stare sa ne ajutam nici pe noi insine,nu vom fi ignorati de Dumnezeu ci ni se va da putere sa trecem peste toate intemperiile vietii pamantesti.Important este sa nu ne dam batuti si sa fim asemenea eroilor care lupta pana in ultima clipa,aparandu-si valorile si principiile,cu pretul vietii lor.Sa luptam si pentru altii atat cat putem.Daca la un moment dat realizam ca desi luptam pentru a ajuta un suflet chinuit,iar acela refuza ajutorul nostru si mai mult ne respinge,sa-l lasam in grija lui Dumnezeu si sa ne indepartam de el.Stand langa un om care refuza tratamentul divin,sau sacroterapia,nu facem decat sa alimentam starea de rau si mai mult sa o alteram.Si bine tot nu-i vom face.Dar abandonarea in mainile lui Dumnezeu nu se va face decat daca si numai daca acel suflet lupta din rasputeri sa ne indeparteze de langa el.In caz contrar,daca ne doreste in preajma lui,inseamna ca are tresariri de constiinta si-si da seama ca ceva este in neregula cu el si de fapt tipa in tacere dupa ajutor.Sufletul chinuit striga  din temnita trupului "AJUTA-MA!".Daca ar putea vorbi constiinta noastra a tuturor ne-am ingrozi de-a dreptul.Si asta pentru ca noi toti avem nevoie de ajutor.Sufletele noastre ale tuturor striga neauzite de nimeni dupa ajutor si se cauta unul pe altul.Sufletele bolnave cauta neincetat alinare la alte suflete si care la  randul lor au nevoie de insanatosire.Si uite asa fiecare suflet are nevoie de un altul pentru a-si mentine starea de sanatate,de echilibru spiritual.Dar pentru a putea intelege ca asa cum noi avem nevoie de alte suflete pentru vindecarea noastra,asa si altele au nevoie de noi.Pentru a putea recunoaste,identifica partenerii nostrii spirituali din aceasta existenta,trebuie insa sa cerem ajutor de la Dumnezeu.Deja stim ca fara ajutorul Lui direct,suntem ca niste orbi,surzi si muti,fara directie si fara sens.Capatam sens doar unii langa altii,ajutandu-ne sa evoluam spiritual si iubind la infinit,asa cum Dumnezeu ne iubeste pe noi.

SIMONA POPESCU
‎Friday, ‎15 ‎June, ‎2012
09:47:33 PM