Viata o avem de la Dumnezeu: prin El traim, ne miscam si
suntem. Adica Dumnezeu este izvorul, sustinatorul si rostul sau
destinul vietii noastre. Daca mergem asa potrivit acestora, avem viata
asigurata de Dumnezeu, temelia ei; daca nu urmam asa, ci incalcim
viata noastra in toate faradelegile si spurcaciunile, care indracesc si
sufletul si trupul si o ducem asa vreme lndelungata, atunci Dumnezeu
se desface din viata noastra. Totusi nu se desface indata dupa greseala
noastra, ci rabda o vreme ratacirea omului, a fiului Sau mai mic, in tot
chipul chemandu-I.
Iar moartea o avem de la ucigasul. Deci, cand oamenii se leaga
cu totul de voile dracilor, le este in primejdie viatasgi primejduiesc si
pe altii. Iar de se leaga ca robii cu inima de lumea aceasta si de voile
trupului cele impotriva firii, mintea li se stramba, incat nu mai deosebesc
adevarul de ratacire; atunci Dumnezeu se-ntuneca din mintea,
din inima si din voinfa lor si ajung ca nu vor sa mai stie de Dumnezeu
si asa vine osanda la moarte, asa vine prapadul in vremea fiecarui rand
de oameni. intai e moartea sufleteascta a ateismului, a necredintei, pe
urma se arata si moartea din afara a trupului, dupa vrednicie si spre
inleleptirea multora.
CARAREA IMPARATIEI-ARSENIE BOCA

SOCOTELILE INTELEPCIUNII CU MOARTEA
Cand nu mai raspund oamenii la chemarea dragostei lui Dumnezeu,
dau de asprimea dreptatii Sale, cand, spre pedepsirea rautatii, ingaduie
razboaiele. Atunci viata oricui se afla in primejdie de moarte, si
a celor de acasa si a celor de pe fronturi.
Sa cercetam, intre marginile ingaduite, pricina aceasta, a razboaielor,
care pe multi ii spala de faradelegi in siroaie de lacrimi. Luam ca
gand de ajutor in darea raspunsului vointa lui Dumnezeu, care urmareste
ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vie.
Drept aceea Dumnezeu, cel milostiv intru dreptati, pe cei nebagatori in
seama sau protivnici - dar totusi oameni cumsecade - abia cu ajutorul
primejdiei ii indupleca sa vrea si ei ce vrea Dumnezeu, adica mantuirea,
singurul lucru cu adevarat de trebuinta. 
Obisnuit, lumea crede ca mor in razboaie cei rai si scapa cei
buni. Este si nu este asa, pentru ca numai singur Dumnezeu stie si tine
socoteala fiecaruia. Unul din sfinti a zis: "Caprele eu sunt; iar oile
Dumnezeu le stie". Pe urma numai singur Dumnezeu stie - si precum
stie si face - daca pentru cineva e mai de folos viata, sau mai mult ii
foloseste mutarea din viata aceasta. Apoi Dumnezeu, in atotputernicia
Sa, foloseste $i pe cei rai, pe necredinciosi, pe cei fara nici un
Dumnezeu, ba chiar si pe draci, ca printr-insii sa aduca la mantuire pe
cei de mantuit.
Asa bunaoara cineva, incarcat de pacate, curn l-au povatuit cei
trei "prieteni" ai sai, ajunge la stramtoare si nevoie mare. Necazurile ii
mai topesc trupul, ii mai subtiaza mintea si asa gaseste pe Dumnezeu,
ca pe singura scapare a sa din primejdie. Acum I se roaga pentru prima
data si poate ca niciodata. Deci, cu prilejul tarcoalelor mortii in jurul
vietii sale, Dumnezeu in atotstiinta Sa, vazandu-l ca s-a indreptat pe
calea buna pentru toate zilele lui pe care le-ar mai avea - daca ar fi
cuminte - in chip nevazut si minunat il scapa de moarte sigura. Daca
insa il stie, ca mai tarziu va avea o pocainta si mai buna, il va mai ingadui
printre mai multe si mai grele primejdii, scapandu-l din fiecare,
caci necazurile spala petele pacatelor de pe haina noastra nevazuta,si 
mai tarziu il scoate din topitoarea suferinfelor, fie spre viata cea fara de
trup, fie intorcandu-l spre viata pamanteasca, ca pe un inteleptit.
Pe cei ce insa n-au statornicie in bine, ci iarasi s-ar intoarce la
rele, uitand fagaduinta ce au facut-o la stramtoare, pe unii ii scoate din
viata cea desarta, atunci cand dupa stiinta lui Dumnezeu, au ajuns la
cea mai buna pocainta din viata lor, ca in aceea sa se socoteasca in
vecii fara de sfarsit. Acestia asa-s mai de castig pentru mantuire,
primindu-i Dumnezeu cu cat de cata pocainta.
Pe cei ce trecuti prin suferinfe au castigat intarire si statornicie
spre bine si printr-insii stie Dumnezeu ca ar dobdndi mantuire si altii,
pe acestia ii scapa si-i intoarce iar acasa. De cumva iarasi se dedau
stricaciunii si ingramadirii de pacate, iarasi ii cheama la scoala. Si asa
face de cate ori trebuie si cu toti cati trebuie.
Cu cei rai si, dupa stiinta lui Dumnezeu fara intoarcere, printre
alte nestiute taine, are si aceste doua socoteli: sau ii pierde in graba, in
chip naprasnic, ca sI nu-si mai inmulteasca relele si asa, mai usor sa se
osandeasca; sau ca, prin rautatea lor, vrea sa rasplateasca, sa ispaseasca"
sa intoarca, sau sa mantuiasca pe unii din cei de acasa, mai zabavnici
la pocainta, sau indaratnici la sfatul si rugamintea celor buni.
Iar pe al treilea fel de oameni, pe cei buni, prin darul lui Dumnezeu,
ii scoate din viata cea desarta" fie stiindu-i ca ar avea sa cada mai
tarziu, tinzdndu-si la faradelegi mainile lor, ingreunandu-si astfel sau
chiar pierzandu-si mantuirea si chemandu-i de aceea mai devreme,
pana nu se schimba in rautate nerautatea lor; fie ca placuti fiind lui Dumnezeu,
i-a pus la incercare si i-a aflat Lui-si vrednici, precum scrie:
inlelepciune 3:
1. Sufletele dreptilor sunt in mana lui Dumnezeu
si nu se va atinge de diinsele munca.
2. Parutu-s-a in ochii celor nepriceputi ca dreptii
sunt morti cu desavarsire si iesirea lor din lume
e o mare'pedeapsda,
3. Si mergerea lor de la noi sfaramare, iar ei
sunt in pace.
4. Chiar daca in fata oamenilor au indurat
munci, nadejdea lor e plina de nemurire,
5. Si putin fiind pedepsiti, mare rasplata vor
primi, ca Dumnezeu i-a incercat pe dansii si i-a
aflat Lui-Si vrednici.
6. Ca aurul in topitoare, asa i-a lamurit, si ca pe
o jertfa de ardere intreaga, asa i-a primit.
7. Straluci-vor in ziua rasplatirii...
Iar daca sunt cate unii rai, fara leac si nu patesc nimic din necazur-rile
oamenilor, trebuie ca i-a lepadat Dumnezeu si-i lasa sa se
desavarseasca in rele, ca sa-si ia osanda vesnica,,
O alta taina a lui Dumnezeu e si aceasta: Nu pedepseste toats
rautatea tuturor, aici, si numaidecat; precum nici nu slaveste bunatatea
tuturor, aici, si numaidecat.Daca ar face asa" atunci si oamenii ar face
binele de frica; mantuirea ar fi de sila" iar nu o fapta a libertatii si a
dragostei. Apoi, daca repede ar pedepsi tot raul, Dumnezeu ar fi un
fricos, un neputincios, micit la o masura omeneasca sau cel mult ingereasca
si ne-ar da sa intelegem ca se teme de rau si-
si apara stapanirea,
- cum fac oamenii. Ci tocmai pe faptul ca ingaduie railor sa-si faca de
cap, Si-i lasa pe oameni neinfricati de pedeapsa naprasnica, ne
dovedeste atotputernicia Sa, vesnic linistita asupra raului, - atotputernicie,
sub ocrotirea careia, prin virtutea credintei, stam linistiti si
noi, primind palmele si scuiparile raului, ca pe niste marturii ale
neputintei aceluia, in fata atotputerniciei lui Dumnezeu, care ne
intareste cu linistea Sa.
Cu aceea ca nu pedepseste rautatea numaidecat, ii intinde ispita
puternica, sa se desavarseasca si ea, spre pedeapsa sigura in ziua
judecatii. Iar daca, totusi, uneori pedepseste naprasnic vreo faradelege,
o face ca sa mai puna frau rautatii intre oameni, si mai ales sa nu scada
in credinta incepatorii, si sa nu se piarda dintre oameni cunostinta
rasplatirii dupa fapte.
CARAREA IMPARATIEI -ARSENIE BOCA

Omul are valoare doar cat este aproape de Dumnezeu...
Cat nu,este asemenea unui animal..
Fiecare face ce vrea trupul sau..ca nici un suflet care este inchis intr un trup,nu vrea ce vrea trupul..
Iar dovada cea mai clara ca asa este,
este ca, atunci cand oamenii sunt loviti de necazuri il cauta pe Dumnezeu..
adica sufletul lor..

Cand oamenii vad ca nu au reusit sa obtina cu trupul ce au vrut,isi folosesc sufletul pe care l-au ignorat cu desavarsire pana atunci..

Pentru cei care nu cred ca exista Dumnezeu sau daca stiu ca exista,traiesc ca si cand nu ar exista..

Cel mai crunt abuz asupra copiilor,este cel psihic..atunci cand parintele isi indeamna copilul sa pacatuiasca..sa se indeparteze de Dumnezeu..Am auzit de atatea ori replicile,"am mintit pentru binele copilului",sau "l am pus sa minta pentru binele lui",sau "sa nu ai incredere decat in mama ta, ca nimeni nu te iubeste ca ea",incat consider acestea.drept incalcari flagrante ale poruncilor lui Dumnezeu si o mutilare sufleteasca a copilului! Cum este posibil ca o mama sa i spuna copilului ca nimeni nu il va iubi ca ea?
Acestea sunt niste mame criminale! Este plin internetul de asemenea mesaje incitatoare la ura fata de semeni si la idolatrizarea mamelor!Unele mame nici nu stiu de ce au nascut copii..Ii considera obiectele lor,sclavii lor...Aceste femei care si obliga copiii sa le iubeasca numai pe ele,provin din randul celor care nu si au iubit sotii si nu i au respectat si cred ca nu stiu nici ele de ce s au casatorit...Si daca nu si au iubit sotii,pretind iubire si supunere oarba din partea copiilor,folosindu se de statutul de mama...Mama trebuie iubita ca si tatal deopotriva,dar asta nu inseamna sa urasti restul semenilor! Ori unii parinti asta vor de la copiii lor..Sunt unii parinti care isi manipuleaza copiii sa si lase sotii,soti,copii,pentru ei..Foarte trist...Asemenea parinti distrug nu doar vietile copiilor lor ci si intreaga societate! Nu politicienii sunt de vina pentru distrugerea societatii ci parintii care isi imbolnavesc psihic copiii si ii transforma in antisociali si vulnerabili la orice...

La auzul numelui lui Iisus Hristos,tot iadul se cutremura...Sa nu-i fie nimanui frica de cel rau,ca nu are putere daca Il chemam pe Iisus Hristos.Insa are putere daca pacatuim si daca persistam in pacate..Atunci cand nesocotim porunca iubirii mai ales si ne asemanam cu Iuda,vanzandu-nu unii pe altii si pentru o farfurie cu mancare,are putere deplina asupra noastra,iar scopul final este sa ne smulga definitiv din mainile iubitoare ale lui Dumnezeu...Poate si Iuda s-ar fi mantuit daca isi cerea iertare si se caia pentru tradarea iubirii,dar cel rau,l-a impins intr-o deznadejde cumplita,cand a realizat ce a facut.. si si-a pierdut sufletul.Sa avem grija sa nu ne asemanam cu Iuda,pentru ca este foarte greu sa faci fata mustrarii constiintei..Este cel mai greu..Mai ales cand suntem plini de multe alte pacate..Deznadejdea este cel mai grav pacat!Iar radacina tuturor pacatelor este mandria...Din mandrie oamenii nu-si cer iertare unii altora,iar asta da drept celui rau sa-i distruga...Sufletele ne apartin ca si trupurile si trebuie sa avem grija de ele ca si de trupuri.Asa cum stim sa ne curatam trupurile si le infrumusetam,asa sa facem si cu sufletele noastre.Ca nu e nimic mai urat,decat un suflet murdar intr-un trup curat.Iar sufletul murdar,murdareste si trupul,imbolnavindu-l..De aceea nu exista nici atractie,daca ai un trup frumos dar un suflet murdar..Se simte in plan subtil..De aceea sunt multi barbati singuri si femei asemenea,pentru ca in afara de trupuri,nu au nimic de oferit...Este o legatura directa intre interior si exterior si o uriasa diferenta,intre viata traita in Dumnezeu si viata traita in afara Lui...

 Specialiştii iconografi despre icoana Madona Dudu: E aproape vie! 

Credincioşii spun că icoana de la Madona Dudu le dă energie Câmpurile energetice ale icoanei Maicii Domnului, aflată în Catedrala Episcopală Madona Dudu din centrul Băniei, dau peste cap teoriile oamenii de ştiinţă. Preoţii cred cu tărie că icoana e făcătoare de minuni întrucât din ochii Maicii Domnului au curs lacrimi adevărate, iar focul nu a atins-o în incendiul de acum două sute de ani.Icoana apără neîntrerupt, de cinci veacuri, locuitorii Craiovei. De boli, de farmece, de potopuri, de răutăţile omeneşti. Povestea apariţiei acesteia în Cetatea Banilor, toţi au auzit-o, le-a intrat în sânge, le place s-o spună cu bogăţie de amănunte. Icoana nu a fost niciodată restaurată şi se păstrează în stare perfectă la Catedrala Episcopală Madona Dudu. Preoţii cred cu tărie că icoana e făcătoare de minuni întrucât din ochii Maicii Domnului au curs lacrimi, iar focul nu a atins-o în incendiul de acum o sută de ani.  „Este un adevărat miracol. Oamenii vin şi ne spun că Fecioara i-a ajutat ori de câte ori i s-au rugat”, ne-a spus parohul Marian. Totul a început acum câteva sute de ani. Icoana a fost găsită într-un dud, de către un evreu spaniol pripăşit prin Oltenia, care a luat-o spre a o vinde. Spre uimirea lui, icoana a reapărut în dud. „Atunci, pentru prima oară, s-a ştiut despre minunea Maicii Domnului, în locul respectiv fiind ridicată în prezent catedrala”, mai spune preotul.  Auzind de minunile săvârşite de icoană, zeci de persoane au încercat să o fure, însă fără nici un rezultat. „Au furat absolut orice se putea lua din biserică, însă niciodată nu au reuşit să fure icoana Maicii Domnului”, povesteşte şi preotul Petre Mocanu. Minunile se ţin lanţ Minunile icoanei de la Madona Dudu au intrat în conştiinţa credincioşilor din toate colţurile lumii. Catedrala este asaltată în fiecare an, cu câteva zile înainte de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, de sute de credincioşi.  O femeie din Belgia vine în fiecare an aici. „Simt cum îi bate inima!”, le-a povestit aceasta preoţilor. „Ne-a spus că vine pentru a simţi energia pe care icoana o emană”.  „Era de Bobotează. Soţia mea avea tot mai des tendinţe de suicid. Nu ştiam ce să fac. Am ajuns la catedrală. Preotul mi-a citit şi s-a rugat Maicii Domnului. Nu a trecut nicio săptămână şi soţia mea şi-a revenit”, ne-a povestit Mihai Dascălu. Energia icoanei i-a uimit pe cercetătorii englezi În vara lui 2004, un grup format din 45 de cercetători de la Institutul Oxford a venit la Craiova pentru a analiza câmpurile energetice emanate de icoana făcătoare de minuni. „Cercetătorii, specialişti în iconografie, au adus aparatură ultrasofisticată, pentru a verifica autenticitatea fenomenelor legate de icoana făcătoare de minuni.  Mi-au spus că vor să testeze emanaţia câmpurilor energetice. A fost uimitor ceea ce s-a întâmplat. Aparatele au luat-o razna, iar reacţia specialiştilor a fost de genul: Este aproape vie!  De un câmp mai avea nevoie şi era vie. Aşa ceva nu văzuseră niciunde în lume şi fuseseră în  multe locuri sfinte”, a declarat, la vremea respectivă, preotul Petre Mocanu.  În acelaşi an, icoana Maicii Domnului a plâns pentru prima oară cu lacrimi de mir aproape o săptămână. Preoţii mai spun că icoana nu poate fi imortializată fotografic în orice moment. Mulţi oameni care au  pozat icoana au spus că filmele lor s-au şters după puţin timp. De asemenea, icoana nu a putut fi mutată din acel loc. A scăpat neatinsă de incendiul care a mistuit biserica Oamenii spun că icoana de la Craiova este una dintre cele trei zugrăvite chiar de Sfântul Apostol Luca şi aflate în România, dovadă fiind semnătura acestuia prin trei litere pe dosul ei. Celelalte semnate de apostol se află la mânăstirea de călugăriţe Nămăieşti, judeţul Argeş şi la Mănăstirea Dolhăuţi. Conform legendei, trei ciobani care păstoreau oile prin partea locului au ajuns la o stâncă mare. Aceştia au rămas peste noapte chiar deasupra ei şi toţi au avut acelaşi vis –au auzit bătăi de coplot, cântări bisericeşti şi un înger li s-a arătat, spunându-le: „Aici, în sânul acestei stânci, stă, de multe veacuri ascunsă, o icoană, zugrăvită după chipul cel adevărat al Maicii Domnului”. Icoana Maicii Domnului de la Madona Dudu a trecut prin multe încercări. La 1801, turcii conduşi de Pasvanoglu de Vidin şi de cârjanii paşei Cara Mustafa au dat foc Cetăţii Banilor, iar biserica a fost cuprinsă de flăcări. A ars toată, până la pământ, cu tot ce era înăuntru, dar în vreme ce cărau moluzul oamenii au găsit în jar icoana întreagă, îngropată sub nişte grinzi, în scrumul fumegând. În 1838, cutemurul a distrus biserica, dar icoana a fost găsită nevătămată. „Icoana nu este o simplă pictură, ci o fereastră spre divinitate. .