Responsabilitatea-virtute sau obligatie?
Responsabilitatea este o trasatura specific umana si incepe de la o varsta frageda,din copilarie mai exact.Aceasta trasatura trebuie insa inoculata de parinti,care trebuie sa-si invete copiii sa fie responsabili de toate actele pe care acestia le savarsesc,sa-si asume toate faptele,atat cele bune cat si cele mai putin bune,si sa fie capabili sa discearna ce este bine si ce este rau.Numai in felul acesta,copiii se vor dezvolta armonios si vor deveni adultii responsabili din viitor.Ce inseamna a fi responsabil insa?Responsabilitatea nu se refera doar la asumarea faptelor ci si la responsabilitatea fata de sine,la responsabilitatea fata de cei apropiati,fata de semeni in general.Asa cum parintii sunt responsabili de ce fel de oameni vor darui societatii,asa cum invatatorii sunt responsabili de invatatura data ucenicilor,asa cum mai marii popoarelor sunt responsabili de pacea si bunul mers al societatii pe care o conduc,asa cum liderii spirituali sunt responsabili de felul in care ne fac cunoscute legile divine,tot asa si oamenii simpli sunt responsabili de ceea ce fac ei insisi pentru societatea in care traiesc.Societatea incepe cu propria familie.Sau mai bine zis societatea este alcatuita din mai multe familii.Daca nu esti responsabil fata de propria familie cum poti fi fata de societatea in care traiesti?Este imposibil.Daca nu-ti pasa de propria familie,nu-ti va pasa de nimeni.Responsabilitatea vine din iubire si nu din obligatie.Cel ce se simte obligat mai bine sa nu faca nimic.Pentru ca obligatia il va coplesi la un moment dat.Dar iubirea nu-l va obosi niciodata.Este inepuizabila.Un parinte face totul pentru copilul sau din iubire.Tot asa un copil va face totul pentru parintele sau din iubire.Un barbat va face pentru iubita lui totul din iubire si tot asa iubita va face pentru el.Asadar este o responsabilitate ce deriva din iubire.Cel ce nu este responsabil sau nu doreste sa-si asume nici o responsabilitate,nici nu iubeste.Daca cineva spune ca iubeste dar nu o dovedeste prin fapte,minte.Vorbele aceluia sunt ca nisipul in vant.Se risipesc si nu se aseaza niciunde.Cel ce iubeste nu se poate lipsi de prezenta celor iubiti si face tot ce ii sta in putinta pentru ei.Responsabilitatea nu se refera doar la aspectul material ci si la cel spiritual.Dar cel mai important este cel spiritual.Degeaba se ofera material tot ce se poate, daca sufleteste nu se ofera nimic sau prea putin.Sunt multi oameni care ar fi in stare sa-si dea intreaga avere pentru un strop de iubire.Dumneavoastra ce ati alege?Bunastarea sau iubirea?Inclin sa cred ca iubirea.Daca iubire este,atunci totul este.In lipsa iubirii nu exista nimic.Responsabilitatea cea mai mare consta in a fi sinceri in iubire.Putem recunoaste iubirea prin faptul ca acela sau aceea ne doreste in preajma lui,ei,neputandu-se lipsi de prezenta celui iubit.Atunci este iubire.Cand spui cuiva ca il iubesti iti asumi o foarte mare responsabilitate morala.Asa cum Dumnezeu te iubeste si tu ai incredere in iubirea lui,asa si o fiinta careia ii spui ca o iubesti va avea incredere in iubirea ta.Cel mai greu de suportat pentru o fiinta umana este suferinta din iubire,dezamagirea ca nu este iubit asa cum credea.Nu va jucati niciodata cu sentimentele cuiva,pentru ca nu stiti ce furtuni sufletesti puteti starni si nici ce urme vor lasa acele furtuni.Suferintele sufletesti pot atinge pe copii si pe maturi deopotriva,atat barbati cat si femei.Sufletele nu au gen si nu au varsta.Ele doar exista si simt,percep,iubire sau neiubire.Sa fim atenti asadar ce oferim si ce responsabilitati avem fata de semenii nostrii.Daca nu-i putem iubi,atunci nici sa nu-i dorim prin preajma,pentru ca ar suferi.Nimeni nu merita sa sufere.Suferinta este inevitabila in calatoria noastra pe acest pamant,prin aceasta viata,dar macar sa suferim datorita propriilor noastre greseli,ca o purificare a sufletului nostru,iar nu sa suferim dezamagiti de iluziile vandute de altii.
SIMONA POPESCU
Thursday, April 05, 2012
Responsabilitatea este o trasatura specific umana si incepe de la o varsta frageda,din copilarie mai exact.Aceasta trasatura trebuie insa inoculata de parinti,care trebuie sa-si invete copiii sa fie responsabili de toate actele pe care acestia le savarsesc,sa-si asume toate faptele,atat cele bune cat si cele mai putin bune,si sa fie capabili sa discearna ce este bine si ce este rau.Numai in felul acesta,copiii se vor dezvolta armonios si vor deveni adultii responsabili din viitor.Ce inseamna a fi responsabil insa?Responsabilitatea nu se refera doar la asumarea faptelor ci si la responsabilitatea fata de sine,la responsabilitatea fata de cei apropiati,fata de semeni in general.Asa cum parintii sunt responsabili de ce fel de oameni vor darui societatii,asa cum invatatorii sunt responsabili de invatatura data ucenicilor,asa cum mai marii popoarelor sunt responsabili de pacea si bunul mers al societatii pe care o conduc,asa cum liderii spirituali sunt responsabili de felul in care ne fac cunoscute legile divine,tot asa si oamenii simpli sunt responsabili de ceea ce fac ei insisi pentru societatea in care traiesc.Societatea incepe cu propria familie.Sau mai bine zis societatea este alcatuita din mai multe familii.Daca nu esti responsabil fata de propria familie cum poti fi fata de societatea in care traiesti?Este imposibil.Daca nu-ti pasa de propria familie,nu-ti va pasa de nimeni.Responsabilitatea vine din iubire si nu din obligatie.Cel ce se simte obligat mai bine sa nu faca nimic.Pentru ca obligatia il va coplesi la un moment dat.Dar iubirea nu-l va obosi niciodata.Este inepuizabila.Un parinte face totul pentru copilul sau din iubire.Tot asa un copil va face totul pentru parintele sau din iubire.Un barbat va face pentru iubita lui totul din iubire si tot asa iubita va face pentru el.Asadar este o responsabilitate ce deriva din iubire.Cel ce nu este responsabil sau nu doreste sa-si asume nici o responsabilitate,nici nu iubeste.Daca cineva spune ca iubeste dar nu o dovedeste prin fapte,minte.Vorbele aceluia sunt ca nisipul in vant.Se risipesc si nu se aseaza niciunde.Cel ce iubeste nu se poate lipsi de prezenta celor iubiti si face tot ce ii sta in putinta pentru ei.Responsabilitatea nu se refera doar la aspectul material ci si la cel spiritual.Dar cel mai important este cel spiritual.Degeaba se ofera material tot ce se poate, daca sufleteste nu se ofera nimic sau prea putin.Sunt multi oameni care ar fi in stare sa-si dea intreaga avere pentru un strop de iubire.Dumneavoastra ce ati alege?Bunastarea sau iubirea?Inclin sa cred ca iubirea.Daca iubire este,atunci totul este.In lipsa iubirii nu exista nimic.Responsabilitatea cea mai mare consta in a fi sinceri in iubire.Putem recunoaste iubirea prin faptul ca acela sau aceea ne doreste in preajma lui,ei,neputandu-se lipsi de prezenta celui iubit.Atunci este iubire.Cand spui cuiva ca il iubesti iti asumi o foarte mare responsabilitate morala.Asa cum Dumnezeu te iubeste si tu ai incredere in iubirea lui,asa si o fiinta careia ii spui ca o iubesti va avea incredere in iubirea ta.Cel mai greu de suportat pentru o fiinta umana este suferinta din iubire,dezamagirea ca nu este iubit asa cum credea.Nu va jucati niciodata cu sentimentele cuiva,pentru ca nu stiti ce furtuni sufletesti puteti starni si nici ce urme vor lasa acele furtuni.Suferintele sufletesti pot atinge pe copii si pe maturi deopotriva,atat barbati cat si femei.Sufletele nu au gen si nu au varsta.Ele doar exista si simt,percep,iubire sau neiubire.Sa fim atenti asadar ce oferim si ce responsabilitati avem fata de semenii nostrii.Daca nu-i putem iubi,atunci nici sa nu-i dorim prin preajma,pentru ca ar suferi.Nimeni nu merita sa sufere.Suferinta este inevitabila in calatoria noastra pe acest pamant,prin aceasta viata,dar macar sa suferim datorita propriilor noastre greseli,ca o purificare a sufletului nostru,iar nu sa suferim dezamagiti de iluziile vandute de altii.
SIMONA POPESCU
Thursday, April 05, 2012
Comentarii
Trimiteți un comentariu