Rabdarea este un har divin
Dintre multele virtuti cu care este inzestrat omul,rabdarea este una dintre cele mai importante dar si cel mai greu de obtinut.Mai ales in acest secol al vitezei,cand omul doreste daca s-ar putea, sa obtina intr-un an cat s-ar obtine poate intr-o viata.Dar nu este vorba numai despre a obtine bunuri materiale,ci si de a trai pur si simplu in viteza,ca intr-o centrifuga.Aceasta graba,nerabdare,insa,este daunatoare,nefasta.In acest iures,omul uita sa guste viata,uita sa vada pe cel care are nevoie de ajutor,uita sa iubeasca pur si simplu.Daca marile personalitati ale lumii acesteia nu ar fi avut rabdare,nu si-ar fi dus la bun sfarsit operele,care sa serveasca umanitatii intregi,daca marii oameni de spirit nu ar fi avut rabdare in cercetarea si aprofundarea scrierilor religioase,daca nu ar fi avut rabdarea sa mediteze la legile divine,sa se roage,noi astazi am fi fost lipsiti de diamante duhovnicesti,de binecuvantarile dumnezeiesti.Rabdarea insa,daca nu este o virtute innascuta,trebuie ceruta de la Dumnezeu.Fara rabdare,viata noastra ar fi fada si lipsita de culoare.Am alerga fara directie intr-o parte si alta,nestiind pe ce cale sa mergem.Am fi ca niste orbi in noapte.Rabdarea insa ne ajuta sa intelegem mai bine situatii de viata,sa intelegem menirea noastra si nu in ultimul rand ne ajuta sa capatam intelepciune dumnezeiasca.Rabdarea este asociata cu purtarea crucii si asumarea ei ca treapta a evolutiei noastre spirituale.Rabdarea este o virtute divina,care ne ajuta in procesul desavarsirii noastre.Cei mai multi dintre oameni nu au rabdare.Nu au rabdare sa obtina ceva,nu au rabdare sa asculte pe semenii lor,nu au rabdare sa citeasca o carte,nu au rabdare sa solutioneze pozitiv o problema de viata,sufleteasca,nu au rabdare sa-si poarte crucea,nu au rabdare ca Dumnezeu sa le raspunda rugaciunilor lor...Si se revolta atuci.Se revolta pe semenii lor,se revolta pe Dumnezeu insusi...Dar aceasta nerabdare nechibzuita,le grabeste sfarsitul vietii pamantene si le ingreuneaza drumul spre desavarsire.Cum e oare mai placut sufletului si chiar ochilor nostri?Sa vedem un om agitat mereu si schimbandu-se de la o zi la alta,sau un om calm,rabdator,care spera intr-o imbunatatire a vietii sale rugandu-se?Cei agitati sunt robii stresului,care este nociv si poate fi chiar fatal.Cei calmi si rabdatori,sunt linistiti launtric si echilibrati.Iar acest echilibru le este binefacator vietii.Cei care sunt agitati mereu,nu numai ca isi scurteaza cu buna stiinta viata,dar nici nu obtin obiectul dorintei lor.Pe cand cei rabdatori,intotdeauna obtin.Mai sunt si oameni care nu stiu ce sa faca cu viata lor.Sunt nehotarati,sunt intr-o letargie continua.Eu insa,sunt sigura ca si pt aceia are Dumnezeu ceva de facut.Aceia care nu fac nimic,deci nu sunt nici agitati,nici rabdatori,ci doar intr-o somnolenta existentiala,pot servi ca instrumente ale lui Dumnezeu pentru ca El sa-si arate pronia asupra oamenilor,bineinteles prin caile numai de El stiute.Insa rabdarea este cea mai placuta lui Dumnezeu.Cel ce staruieste in rabdare si rugaciune,va fi fericit in veci.Aveti deci rabdare si binefacerile lui Dumnezeu asupra voastra vor fi nebanuite si minunate.
SIMONA POPESCU
Comentarii
Trimiteți un comentariu