Paradoxal,daca ma gandesc mai mult la moarte,invat sa traiesc mai frumos.Sa iubesc cu toata fiinta mea,sa daruiesc cat mai mult din fiinta mea,sa ma bucur de fiecare secunda a vietii mele.Iubind si daruind,ma simt implinita total,fericita..Si sunt fericita ca exista fiinte care au nevoie de iubirea mea si daruirea mea.Am vazut postat un clip cu Iisus,punand imaginar o intrebare:"de ce ma respingi?nu vezi ca te iubesc?".Mi s-a parut cea mai profunda declaratie de dragoste auzita vreodata in viata mea.Demna de Iisus,de Dumnezeu insusi.Asa ar trebui sa iubim si noi,ca Dumnezeu.Cine nu intelege iubirea lui Dumnezeu si nu iubeste asemenea Lui,nu poate spune ca iubeste.Ar minti.Eu una,ma straduiesc sa iubesc asemenea lui Dumnezeu.Iubirea asta,da o liniste interioara atat de placuta,ca nu se poate descrie in cuvinte.Daca ar stii oamenii,ca numai iubirea e datatoare de viata si fericire,ar parasi pacatul intr-o clipita.Pentru ca pacatul,face sa dispara iubirea,impietreste inima si duce la moarte.dar una a sufletului.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

DESPRE DEMNITATE

IUBIREA FATA DE DUMNEZEU

SPIRITELE PRINTRE NOI