Sunt multi care arunca margaritare la porci,dar pierd din vedere un lucru:margaritarele nu-si pierd valoarea in nici un mediu.ci pentru ca sunt atat de stralucitoare,ies in evidenta si mai mult.iar cei care le arunca,raman saraci.pentru ca margaritarele sunt nepretuite..
Ca sa fi elevat spiritual,nu trebuie sa fi citit biblioteci intregi de carti religioase,ci trebuie ca aceasta calitate sa fie innascuta si mai apoi slefuita prin educatie,prin experientele personale.Spunea Iisus adresandu-se fariseilor:"Vai de voi,carturari si farisei fatarnici!Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite,care pe dinafara arata frumoase,iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratenie.Tot asa si voi,pe dinafara va aratati oameni neprihaniti oamenilor,dar pe dinlauntru sunteti plini de fatarnicie si faradelege.Vai de voi,carturari si farisei fatarnici!Pentru ca voi ziditi mormintele proorocilor,impodobiti gropile celor neprihaniti."
Daca ar stii cineva,cat trebuie sa sufere pentru o singura fapta urata,s-ar pdepsi pe el insusi.decat sa lase alte entitati sa-l pedepseasca..Daca ar stii cineva,ca pentru mai multe fapte urate,indura chinuri imposibil de descris in cuvinte,ar fi in stare sa se smereasca pana la smerenia absoluta..Daca ar stii cineva,ca Dumnezeu intradevar exista si nu este doar un personaj de basm,ar fi mai buni..Daca ar stii cineva ca Dumnezeu nu este iubitul sau iubita pe care poti sa-i parasesti,inlocuindu-l(o) cu altul (a),sau un amic de care te poti debarasa oricand,daca ar stii cineva,ca nu poti abuza de iubirea lui Dumnezeu,cum in mod obisnuit,abuzeaza de iubirea unui semen,ar constientiza ca este doar un fir de nisip,caruia nu-i foloseste mandria la nimic.Dar daca ar stii cineva,cat ar fi de fericit daca ar incerca sa fie o copie palida a lui Dumnezeu,ar fi in stare sa vesteasca lumii intregi ca au fost niste prosti ca au pierdut timp pretios din viata lui in pacat,lipsindu-se de fericire..
Duhul lucrează asupra unui om prin alt om, care a
ajuns, înainte de acela la o credinţă mai puternică şi mai
comunicativă. De aceea Sf. Ap. Pavel poate spune că
credincioşii din Corint sînt scrisoarea în care a scris el pe
Hristos cu condeiul Duhului: "Scrisoarea noastră sînteţi
voi; arătîndu-vă că sînteţi scrisoarea lui Hristos, slujită de
noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui
viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale
inimii" (II Cor. 3, 2-3).
Iată cum omul, unindu-se tot mai mult cu Hristos şi
făcîndu-se tot mai asemenea Lui, se realizează pe de o
parte tot mai mult ca om, asemenea omului desăvîrşit
care e Hristos, pe de alta se apropie tot mai mult de
Hristos, omul model, însuşindu-şi curăţia şi căldura
Duhului. El devine purtător de Hristos, dar, în acelaşi
timp duhovnicesc. Nimenea nu se mîntuieşte singur,
nimenea nu face bucurie lui Dumnezeu dacă se prezintă
Lui numai cu rugăciunile pentru sine. El ne vrea uniţi
între olaltă, mai ales cînd vrem să ne prezentăm în faţa
Lui, dat fiind că El este Dumnezeul iubirii şi vrea să ne
adune pe toţi în Sine. Deaceea în această silinţă de a ne
uni unii cu alţii, arătată mai ales în rugăciune, este El
însuşi lucrător. Numai în iubirea faţă de altul arătată prin
rugăciune ne desăvîrşim fiecare. Căci numai cerînd
rugăciunea altora ne smerim, eliberîndu-ne de mîndrie,
precum în rugăciunea pentru altul ne eliberăm de invidia
care nu se bucură de binele altuia.
Comentarii
Trimiteți un comentariu