Drumul sufletului dupa moarte
"Cunoasterea are doua momente mari: momentul mortii cand sufletul se dezleaga de necunostinta si momentul invierii cand se dezleaga si trupul de necredinta.Moartea dezleaga sufletul de trup si astfel sufletul ajunge la cunostinta spiritualitatii si a nemuririii sale.Invierea dezleaga trupul desavarsit de moarte si de necredinta.Moartea si invierea implinesc in privinta constiintei si a izbavirii de rau,ceea ce nu pot face nici ce pot face cele mai impresionante nevointe ale sfinteniei..Cand a sunat ceasul iesirii din lume,sufletul se retrage din trup si se aduna inspre cap.De aceea cei care au dus o viata duhovniceasca intensa,li se insenineaza fata cu o lumina neobisnuita.La multi dintre sfintii nevoitori ai pustiei,in vremea iesirii sufletului,le straluceau fetele ca soarele.In vremea aceea o constiinta impacata rasfrange o fata senina,pe cand o constiinta tulburata,rasfrange o fata ingrozita..Desfacerea sufletului de trup,se face in vreme de 3 zile pamantesti,incepand de la momentul pe care-l numim noi moarte.slujba inmormantarii corespunde cu desprinderea deplina a sufletului de trup.La iesirea din corpul pamantesc,sufletul trece in lumea asemenea cu el.a fapturilor nevazute.Fie cu ingerii buni daca a fost bun,fie cu ingerii cazuti daca faptele lui au fost rele.De unde pe pamant erau ceasuri,zile si ani,dincolo e un vesnic astazi..O vesnicie luminoasa pentru sufletul care a dobandit sfintenia,sau o vesnicie intunecoasa,neagra vesnicie,pentru sufletul care a iubit stricaciunea..Acum da sufletul de datoria cunoasterii.Daca sufletul n-a ajuns sau n-a vrut sa ajunga pe pamant la desavarsita cunostinta de sine insusi,el trebuie neaparat ca fiinta spirituala,sa se cunoasca dincolo de mormant.Sufletul trebuie sa-si pronunte judecata,inainte de a-l judeca Dumnezeu.Pe pamant avea ajutorul harului dumnezeiesc,prin sfintele taine.Care-l ajuta sa se cunoasca si sa-si judece purtarea.Dincolo nu se mai poate cunoaste pe sine insusi prin propria lui libertate.Caci misiunea de a descoperi sufletului starea sa de stricaciune,o au ingerii cazuti,demonii,stapanii raului pe pamant.Au sa-i dea acum pe fata toate faptele sale rele,pe care sufletul si le va recunoaste si se va teme cumplit.Toate greselile marturisite la duhovnic,cu inima infranta si smerita,si pentru care sufletul si-a facut canonul,nu se mai afla ca piedica in cale,la trecerea printre cumplitii vamesi ai vazduhului.Caci puterea lui Dumnezeu,le -a sters pe acestea din cartile lor..La aceasta infricosata cercetare a sufetului,sta de fata si ingerul pazitor,care insoteste sufletul toata calatoria aceasta.Vamile cunostintei sunt pentru sufletele de mijloc care mai vad fata lui Dumnezeu chiar daca vor fi osandite..Vrajmasii lui Dumnezeu,ateii, care se inebunesc zicand cu ura ca nu este Dumnezeu,nu mai trec prin vami.ei fiind cu totul fiii pierzarii.Precum nu se apropie ingerul bun de sufletul ce s-a dat pierzarii,asa nu se apropie ingerii rai de sufletele sfintilor,care intr-o stare de contemplatie,se suie la Dumnezeu ca un suvoi de foc.Acum sufletul se inchina lui Dumnezeu,Tatalui sau.Nu prin credinta,ci prin vedere..Cei curati cu inima,vor vedea pe Dumnezeu..Asta-i fericirea..Cunostinta trebuie sa fie deplina pentru stadiul in care se afla sufletul acum..De aceea e condus de ingeri sa vada raiul.Fericirea dreptilor,rasplata faptelor bune,dar mai ales e condus sa-si vada faptele sale bune,pe care le-a facut sau pe care le-ar fi putut face,dar nu le-a facut..Acum cunoaste care era masura data lui de Dumnezeu si cat a implinit- o el..Iar la a 9-a zi de la moarte,a 6-a zi de la ingroparea trupului,sufletul se reintoarce la Dumnezeu si I se inchina.Pe pamant biserica face rugacuni in a 9-a zi pentru cel ce s-a mutat.De la aceasta a doua inchinare a sufletului, din porunca lui Dumnezeu,sufletul merge sa vada si iadul.Suferintele pacatosilor,scrasnirea dintilor,focul cel vesnic..Dupa vedrea iadului,sufletul se intoarce pentru a 3-a oara sa se inchine Domnului.Acum e lamurit..A vazut binele si raul.Acum nu mai vorbeste ca pe pamant,ca nu este rai si iad in imparatia nevazuta a duhurilor,
Arsenie Boca
"Cunoasterea are doua momente mari: momentul mortii cand sufletul se dezleaga de necunostinta si momentul invierii cand se dezleaga si trupul de necredinta.Moartea dezleaga sufletul de trup si astfel sufletul ajunge la cunostinta spiritualitatii si a nemuririii sale.Invierea dezleaga trupul desavarsit de moarte si de necredinta.Moartea si invierea implinesc in privinta constiintei si a izbavirii de rau,ceea ce nu pot face nici ce pot face cele mai impresionante nevointe ale sfinteniei..Cand a sunat ceasul iesirii din lume,sufletul se retrage din trup si se aduna inspre cap.De aceea cei care au dus o viata duhovniceasca intensa,li se insenineaza fata cu o lumina neobisnuita.La multi dintre sfintii nevoitori ai pustiei,in vremea iesirii sufletului,le straluceau fetele ca soarele.In vremea aceea o constiinta impacata rasfrange o fata senina,pe cand o constiinta tulburata,rasfrange o fata ingrozita..Desfacerea sufletului de trup,se face in vreme de 3 zile pamantesti,incepand de la momentul pe care-l numim noi moarte.slujba inmormantarii corespunde cu desprinderea deplina a sufletului de trup.La iesirea din corpul pamantesc,sufletul trece in lumea asemenea cu el.a fapturilor nevazute.Fie cu ingerii buni daca a fost bun,fie cu ingerii cazuti daca faptele lui au fost rele.De unde pe pamant erau ceasuri,zile si ani,dincolo e un vesnic astazi..O vesnicie luminoasa pentru sufletul care a dobandit sfintenia,sau o vesnicie intunecoasa,neagra vesnicie,pentru sufletul care a iubit stricaciunea..Acum da sufletul de datoria cunoasterii.Daca sufletul n-a ajuns sau n-a vrut sa ajunga pe pamant la desavarsita cunostinta de sine insusi,el trebuie neaparat ca fiinta spirituala,sa se cunoasca dincolo de mormant.Sufletul trebuie sa-si pronunte judecata,inainte de a-l judeca Dumnezeu.Pe pamant avea ajutorul harului dumnezeiesc,prin sfintele taine.Care-l ajuta sa se cunoasca si sa-si judece purtarea.Dincolo nu se mai poate cunoaste pe sine insusi prin propria lui libertate.Caci misiunea de a descoperi sufletului starea sa de stricaciune,o au ingerii cazuti,demonii,stapanii raului pe pamant.Au sa-i dea acum pe fata toate faptele sale rele,pe care sufletul si le va recunoaste si se va teme cumplit.Toate greselile marturisite la duhovnic,cu inima infranta si smerita,si pentru care sufletul si-a facut canonul,nu se mai afla ca piedica in cale,la trecerea printre cumplitii vamesi ai vazduhului.Caci puterea lui Dumnezeu,le -a sters pe acestea din cartile lor..La aceasta infricosata cercetare a sufetului,sta de fata si ingerul pazitor,care insoteste sufletul toata calatoria aceasta.Vamile cunostintei sunt pentru sufletele de mijloc care mai vad fata lui Dumnezeu chiar daca vor fi osandite..Vrajmasii lui Dumnezeu,ateii, care se inebunesc zicand cu ura ca nu este Dumnezeu,nu mai trec prin vami.ei fiind cu totul fiii pierzarii.Precum nu se apropie ingerul bun de sufletul ce s-a dat pierzarii,asa nu se apropie ingerii rai de sufletele sfintilor,care intr-o stare de contemplatie,se suie la Dumnezeu ca un suvoi de foc.Acum sufletul se inchina lui Dumnezeu,Tatalui sau.Nu prin credinta,ci prin vedere..Cei curati cu inima,vor vedea pe Dumnezeu..Asta-i fericirea..Cunostinta trebuie sa fie deplina pentru stadiul in care se afla sufletul acum..De aceea e condus de ingeri sa vada raiul.Fericirea dreptilor,rasplata faptelor bune,dar mai ales e condus sa-si vada faptele sale bune,pe care le-a facut sau pe care le-ar fi putut face,dar nu le-a facut..Acum cunoaste care era masura data lui de Dumnezeu si cat a implinit- o el..Iar la a 9-a zi de la moarte,a 6-a zi de la ingroparea trupului,sufletul se reintoarce la Dumnezeu si I se inchina.Pe pamant biserica face rugacuni in a 9-a zi pentru cel ce s-a mutat.De la aceasta a doua inchinare a sufletului, din porunca lui Dumnezeu,sufletul merge sa vada si iadul.Suferintele pacatosilor,scrasnirea dintilor,focul cel vesnic..Dupa vedrea iadului,sufletul se intoarce pentru a 3-a oara sa se inchine Domnului.Acum e lamurit..A vazut binele si raul.Acum nu mai vorbeste ca pe pamant,ca nu este rai si iad in imparatia nevazuta a duhurilor,
Arsenie Boca
Comentarii
Trimiteți un comentariu