OAMENI DIN IAD
Nu vorbesc de iadul teologic, ci de iadul vietii mizerabile, de
convoiul mizeriei asupra careia desfigurarea si degenerarea se intind ca
o pereche de gheare, tragand pe cine prind intr-o enorma gloata de
chinuiti si dosaditi ai sortii.
Tot spatiul ocupat odinioara de moarte e detinut azi de boala si
de infirmitate. S-au redus bolile infecto-contagioase prin masurile
medico-preventive, au sporit in loc cele degenerative si afectiunile
cronice ale pielii si ale sistemului nervos, circulator, digestiv si
respirator; pe urma cancerul, bolile dentitiei si bolile ereditare. Boala
inclesteaza umanitatea in suprafata si in adancime, cantitativ si
calitativ. Asta o spune un profesor de medicina. Nu vorbesc de cei ce
ajung in spitale, strapunsi de una sau mai multe din cele peste 800 de
feluri de clesti ai bolii. Ce curios e numarul! In bolile spiritului, numai
deviatia in materie de credinta pe baza de Biblie, a dat pana acum 800
de secte religioase. Contagiunile spiritului, in totalitatea lor, sunt pur
si simplu nenumarate. Cate capete atatea non-sensuri ! Lucrul cel mai
imposibil din lume ar fi o unificare a mintilor. Fiecare e unic in lume;
de-ar invia toti oamenii de la Adam pana la sfarsitul lumii, n-ai sa
gasesti doi oameni identici. Aceasta e genetic adevarat. Diferentierile
astea dezechilibrate, din ce in ce mai prapastioase, creeaza haos intre
oameni, creeaza metereze de razboi, creeaza mizerie, creeaza chingile
iadului, care strang viata, de-o frang.
Lazarii de la portile bogatilor nu ridica o pretentie, ci o rabdatoare
rugaminte.. Bogatii astia sunt ei sanatosi la minte ? Le-a zis Dumnezeu
"nebuni"' pe degeaba? Caci acestor doua feluri de oameni le-a zis
Dumnezeu nebuni: celor ce leapada pe Dumnezeu si celor ce leapada
pe oameni din inima lor. De fapt, nu mai sunt buni decdt sa faca din
viata celorlalti un iad. Ura, aceasta desfigurare spirituala, face mii de
victime, cdci stinge pe Dumnezeu si din ochii celorlalti. Ura isi ridica
impotriva si mai mare ura, atat a oamenilor cat si a lui Dumnezeu. Ea e
un climat al mediului viciat, o vifornita, o boare a haosului. Ea face din
viata aceasta o anticamera. a iadului. Acesta e mediul exterior. Sa zic
mediul social ? Mediul: cu acestea pricepem ce pot sa dea variabilele
vietii, netezite de iubire, sau desfiintate de ura. Configuratia persoanei
umane nu e determinata numai de elementele ereditatii, ci si de
elementele mediului. Omul, asa cum e, e rezultatul interferentei dintre
cei doi factori. Ereditatea nu fixeaza poziii fatale, din care nu putem
iesi, ci limite mai mult sau mai pufin fixe, dupa cum e vorba de o
insusire sau alta, in cadrul carora mediul ne fixeaza pozitia.
Energia de crestere si oranduire a configuratiei nu apare in mod
automat in cromatina, ci ca o reactiune a cromatinei fata de un diferential
al mediului. Viata si organismul nu sunt o simpla actualizare a
virtualitatilor native date in sistemul genezelor, ci un rezultat al
interferenfei dintre aceste virtualitati si mediu, in care configurafia
genezelor se dezvolta. Surprindem la mijloc si un mic cerc vicios, dar
real: structura genezelor atarna de mediul - de toate mediile - in care
s-au configurat; iar dezvoltarea lor in filogeneza atarna, pe langa
acestea, si de toate configuratiile mediilor viitoare, din tot parcursul
cresterii" Desigur ca si ideea aceasta nu poate fi impinsa pana la
absurd; dintr-un ou de musca nu poti ajunge la un pui de gaina.
Actiunea mediului nu e fara fund; are margini, si inca bine definite,
totusi destul de elastice ca sa ne permita - zic specialistii - ca printr-un
mediu dirijat sa obtinem o musca numai cu un ochi, sau cu trei ochi. A
denatura firea e usor, mult mai usor, decat a scoate denaturarea
introdusa in fire. Cu alte cuvinte, putintele de dezvoltare, pe care le
inchide sistemul genetic, nu se reduc niciodata numai la una singura, ci
la mai multe, chiar foarte multe. Din acestea foarte multe, mediul
totdeauna alege una singura.
Cu treaba asta, a mediului dirijat, s-a angajat educatia; aceeasi
datorie o au religiile. Cateodata insa vin vremuri cand pare ca se naruie
stihiile; - cine mai poate dirija furtuna? De multe ori haosul il anunta
prima celula a mediului: familia necrestina.
Geneza 5:
27. ToatE zilele lui Matusalem pe care le-a trait
au fost 969 de ani d apoi a murit.
Geneza 6:
1. Iar dupa ce au inceput oamenii a se inmulti
pe pamant si li s-au nascut fiice,
2. Fiii lui Dumnezeu, vazand ca fiicele oamenilor
sunt frumoase, si-au ales din ele sotii, care pe
cine a voit.
3. Dar Domnul Dumnezeu a zis: "Nu va ramanea
Duhul Meu punrea in oamenii acestia,
pentru ca sunt numai trup. Deci zilele lor sa mai
fie o suta douazeci de ani".
Cu toate acestea pricina s-a lecuit abia in puhoaiele potopului.
Rautatea insa a trecut asupra urmasilor si prin puntea lui Noe, incat pe
vremea lui David le-a mai facut Dumnezeu o reducere:
Psalmul 89:
10. "Zilele omului sunt 70 de ani, iar de vor fi
in puteri 80 de ani, si ce este mai mult decat
acestia, osteneala si durere".
Care va fi media vietii in zilele noastre, urmariti buletinul
necrologic si aflati. Dar fara nici o urmarire, fapt este ca nu mai sunt
batrani - batrani venerabili, adevarate chipuri ale lui Dumnezeu printre
oameni.
Scurtarea vietii, prin urmare, a venit neamului omenesc ca o
plata pentru caderea in desfranare. Nici ca se poate mai drept. L-a
inzestrat Dumnezeu pe om cu atatea daruri minunate, ca el sa renunte
la ele si sa se coboare satisfacut la singur rolul de mascul si femela ?
Asta-i toata aspiratia lui ? Neinvatat la un ideal mai inalt, sau nevrand
sa osteneasca mai sus, asa dupa cum a randuit Dumnezeu o institutie,
Biserica, tocmai cu acest scop, ca sa-l indrepte si sa-l ajute spre
imparatia spiritului, sigur ca se afla in disonanta si in dezechilibru cu
Dumnezeu. De Dumnezeu nu scapi pe simplul motiv ca nu-L asculli,
sau ii tagaduiesti existenta, si-I nesocotesti
-Biserica,
pentru ca El are o
randuiala si-ti cere s-o urmezi.
Solomon, ca unul ce avea s-o pateasca, a intrevazut acestea:
inlelepciune 3:
10. Cei nelegiuti pedepsiti vor fi...
12. Femeile lor sunt fara minte si copiii lor
stricati, iar spita lor blestemata.
13. Drept aceea, fericita este cea stearpa care nu
s-a pangarit si care n-a cunoscut pat cu pacat; ea
avea-va roada la cercetarea sufletelor...
16. Fiii desfranatilor nu vor avea desavarsire si
samanta din patul nelegiuit se va stinge.
17. Caci, desi vor avea viata lunga, nu vor fi de
nici o treaba" si batranetile lor, la urma de tot, vor
fi fara cinste.
18. Iar de vor muri de timpuriu vor fi fara
nadejde si fara mangaiere in ziua judecatii.
19. Caci neamul celui nedrept are groaznic
sfarsit.
intelepciune 4:
3. Multimea pruncilor la cei nelegiuiti nu este
de nici un folos; din mladitele lor spurcate nu se
infige radacini in adanc si nu vor avea temei
nezdruncinat.
4. Chiar daca se vor imbraca vremelnic cu
ramuri, fiind fara temeinicie, se vor zgudui de vant
si se vor dezradacina de puterea vijeliei.
5. Ramurile lor vor fi frante mai inainte de
maturitate, rodul lor va fi netrebnic, crud la
mancare si de nimic bun.
6. Fiindca pruncii nascuti din somnul necurat
surt martori ai nelegiuirii parintilor, cand stai sa-i
cercetezi.
Acestea sunt marturii biblice despre destinul de mizerie al
roadelor faradelegii, de pe urma instinctului desfrinat gi poligamic.
Prin cuvantul lui Iezechiil proorocul strabate totusi o raza de
indurare, pentru cateva exceptii. Ne intereseaza enorm lucrul acesta, al
redresarii unei mosteniri mizerabile. Astfel in locul ce urmeaza e
vorba de un tata facator de toate relele, dar - printr-un concurs de
ajutoare vazute si nevazute - copilul sau pricepe deosebirea dintre bine
si rau si se fereste de faptele tatalui. Biruie in el mostenirea, probabil
mai buna,, a mamei. Deci, daca unui atare parinte:
Iezechiil l8:
14. De i s-a nascut un fiu, care vazdnd pacatele,
vazdnd toate cate le-a facut tatal sau, el se
pazeste si nu face nimic asemenea...
17. ... acest om nu va muri pentru nedreptatile
parintelui sau, ci in veci va trai.
19. Dar veti zice: pentru ce fiul sau nu poarta
nedreptatea tatalui sau ? "Pentru ca fiul a facut
ceea ce era drept si legiuit si toate legiuirile Mele
le-a tinut si le-a implinit: de aceea va trai."
Adica e cu putinta, pentru fericite exceptii, despovararea de sub '
o mostenire mizerabila? Da, e cu putinta, cu pretul si cu osteneala unei
vieti curate.
Nu vorbesc de iadul teologic, ci de iadul vietii mizerabile, de
convoiul mizeriei asupra careia desfigurarea si degenerarea se intind ca
o pereche de gheare, tragand pe cine prind intr-o enorma gloata de
chinuiti si dosaditi ai sortii.
Tot spatiul ocupat odinioara de moarte e detinut azi de boala si
de infirmitate. S-au redus bolile infecto-contagioase prin masurile
medico-preventive, au sporit in loc cele degenerative si afectiunile
cronice ale pielii si ale sistemului nervos, circulator, digestiv si
respirator; pe urma cancerul, bolile dentitiei si bolile ereditare. Boala
inclesteaza umanitatea in suprafata si in adancime, cantitativ si
calitativ. Asta o spune un profesor de medicina. Nu vorbesc de cei ce
ajung in spitale, strapunsi de una sau mai multe din cele peste 800 de
feluri de clesti ai bolii. Ce curios e numarul! In bolile spiritului, numai
deviatia in materie de credinta pe baza de Biblie, a dat pana acum 800
de secte religioase. Contagiunile spiritului, in totalitatea lor, sunt pur
si simplu nenumarate. Cate capete atatea non-sensuri ! Lucrul cel mai
imposibil din lume ar fi o unificare a mintilor. Fiecare e unic in lume;
de-ar invia toti oamenii de la Adam pana la sfarsitul lumii, n-ai sa
gasesti doi oameni identici. Aceasta e genetic adevarat. Diferentierile
astea dezechilibrate, din ce in ce mai prapastioase, creeaza haos intre
oameni, creeaza metereze de razboi, creeaza mizerie, creeaza chingile
iadului, care strang viata, de-o frang.
Lazarii de la portile bogatilor nu ridica o pretentie, ci o rabdatoare
rugaminte.. Bogatii astia sunt ei sanatosi la minte ? Le-a zis Dumnezeu
"nebuni"' pe degeaba? Caci acestor doua feluri de oameni le-a zis
Dumnezeu nebuni: celor ce leapada pe Dumnezeu si celor ce leapada
pe oameni din inima lor. De fapt, nu mai sunt buni decdt sa faca din
viata celorlalti un iad. Ura, aceasta desfigurare spirituala, face mii de
victime, cdci stinge pe Dumnezeu si din ochii celorlalti. Ura isi ridica
impotriva si mai mare ura, atat a oamenilor cat si a lui Dumnezeu. Ea e
un climat al mediului viciat, o vifornita, o boare a haosului. Ea face din
viata aceasta o anticamera. a iadului. Acesta e mediul exterior. Sa zic
mediul social ? Mediul: cu acestea pricepem ce pot sa dea variabilele
vietii, netezite de iubire, sau desfiintate de ura. Configuratia persoanei
umane nu e determinata numai de elementele ereditatii, ci si de
elementele mediului. Omul, asa cum e, e rezultatul interferentei dintre
cei doi factori. Ereditatea nu fixeaza poziii fatale, din care nu putem
iesi, ci limite mai mult sau mai pufin fixe, dupa cum e vorba de o
insusire sau alta, in cadrul carora mediul ne fixeaza pozitia.
Energia de crestere si oranduire a configuratiei nu apare in mod
automat in cromatina, ci ca o reactiune a cromatinei fata de un diferential
al mediului. Viata si organismul nu sunt o simpla actualizare a
virtualitatilor native date in sistemul genezelor, ci un rezultat al
interferenfei dintre aceste virtualitati si mediu, in care configurafia
genezelor se dezvolta. Surprindem la mijloc si un mic cerc vicios, dar
real: structura genezelor atarna de mediul - de toate mediile - in care
s-au configurat; iar dezvoltarea lor in filogeneza atarna, pe langa
acestea, si de toate configuratiile mediilor viitoare, din tot parcursul
cresterii" Desigur ca si ideea aceasta nu poate fi impinsa pana la
absurd; dintr-un ou de musca nu poti ajunge la un pui de gaina.
Actiunea mediului nu e fara fund; are margini, si inca bine definite,
totusi destul de elastice ca sa ne permita - zic specialistii - ca printr-un
mediu dirijat sa obtinem o musca numai cu un ochi, sau cu trei ochi. A
denatura firea e usor, mult mai usor, decat a scoate denaturarea
introdusa in fire. Cu alte cuvinte, putintele de dezvoltare, pe care le
inchide sistemul genetic, nu se reduc niciodata numai la una singura, ci
la mai multe, chiar foarte multe. Din acestea foarte multe, mediul
totdeauna alege una singura.
Cu treaba asta, a mediului dirijat, s-a angajat educatia; aceeasi
datorie o au religiile. Cateodata insa vin vremuri cand pare ca se naruie
stihiile; - cine mai poate dirija furtuna? De multe ori haosul il anunta
prima celula a mediului: familia necrestina.
Geneza 5:
27. ToatE zilele lui Matusalem pe care le-a trait
au fost 969 de ani d apoi a murit.
Geneza 6:
1. Iar dupa ce au inceput oamenii a se inmulti
pe pamant si li s-au nascut fiice,
2. Fiii lui Dumnezeu, vazand ca fiicele oamenilor
sunt frumoase, si-au ales din ele sotii, care pe
cine a voit.
3. Dar Domnul Dumnezeu a zis: "Nu va ramanea
Duhul Meu punrea in oamenii acestia,
pentru ca sunt numai trup. Deci zilele lor sa mai
fie o suta douazeci de ani".
Cu toate acestea pricina s-a lecuit abia in puhoaiele potopului.
Rautatea insa a trecut asupra urmasilor si prin puntea lui Noe, incat pe
vremea lui David le-a mai facut Dumnezeu o reducere:
Psalmul 89:
10. "Zilele omului sunt 70 de ani, iar de vor fi
in puteri 80 de ani, si ce este mai mult decat
acestia, osteneala si durere".
Care va fi media vietii in zilele noastre, urmariti buletinul
necrologic si aflati. Dar fara nici o urmarire, fapt este ca nu mai sunt
batrani - batrani venerabili, adevarate chipuri ale lui Dumnezeu printre
oameni.
Scurtarea vietii, prin urmare, a venit neamului omenesc ca o
plata pentru caderea in desfranare. Nici ca se poate mai drept. L-a
inzestrat Dumnezeu pe om cu atatea daruri minunate, ca el sa renunte
la ele si sa se coboare satisfacut la singur rolul de mascul si femela ?
Asta-i toata aspiratia lui ? Neinvatat la un ideal mai inalt, sau nevrand
sa osteneasca mai sus, asa dupa cum a randuit Dumnezeu o institutie,
Biserica, tocmai cu acest scop, ca sa-l indrepte si sa-l ajute spre
imparatia spiritului, sigur ca se afla in disonanta si in dezechilibru cu
Dumnezeu. De Dumnezeu nu scapi pe simplul motiv ca nu-L asculli,
sau ii tagaduiesti existenta, si-I nesocotesti
-Biserica,
pentru ca El are o
randuiala si-ti cere s-o urmezi.
Solomon, ca unul ce avea s-o pateasca, a intrevazut acestea:
inlelepciune 3:
10. Cei nelegiuti pedepsiti vor fi...
12. Femeile lor sunt fara minte si copiii lor
stricati, iar spita lor blestemata.
13. Drept aceea, fericita este cea stearpa care nu
s-a pangarit si care n-a cunoscut pat cu pacat; ea
avea-va roada la cercetarea sufletelor...
16. Fiii desfranatilor nu vor avea desavarsire si
samanta din patul nelegiuit se va stinge.
17. Caci, desi vor avea viata lunga, nu vor fi de
nici o treaba" si batranetile lor, la urma de tot, vor
fi fara cinste.
18. Iar de vor muri de timpuriu vor fi fara
nadejde si fara mangaiere in ziua judecatii.
19. Caci neamul celui nedrept are groaznic
sfarsit.
intelepciune 4:
3. Multimea pruncilor la cei nelegiuiti nu este
de nici un folos; din mladitele lor spurcate nu se
infige radacini in adanc si nu vor avea temei
nezdruncinat.
4. Chiar daca se vor imbraca vremelnic cu
ramuri, fiind fara temeinicie, se vor zgudui de vant
si se vor dezradacina de puterea vijeliei.
5. Ramurile lor vor fi frante mai inainte de
maturitate, rodul lor va fi netrebnic, crud la
mancare si de nimic bun.
6. Fiindca pruncii nascuti din somnul necurat
surt martori ai nelegiuirii parintilor, cand stai sa-i
cercetezi.
Acestea sunt marturii biblice despre destinul de mizerie al
roadelor faradelegii, de pe urma instinctului desfrinat gi poligamic.
Prin cuvantul lui Iezechiil proorocul strabate totusi o raza de
indurare, pentru cateva exceptii. Ne intereseaza enorm lucrul acesta, al
redresarii unei mosteniri mizerabile. Astfel in locul ce urmeaza e
vorba de un tata facator de toate relele, dar - printr-un concurs de
ajutoare vazute si nevazute - copilul sau pricepe deosebirea dintre bine
si rau si se fereste de faptele tatalui. Biruie in el mostenirea, probabil
mai buna,, a mamei. Deci, daca unui atare parinte:
Iezechiil l8:
14. De i s-a nascut un fiu, care vazdnd pacatele,
vazdnd toate cate le-a facut tatal sau, el se
pazeste si nu face nimic asemenea...
17. ... acest om nu va muri pentru nedreptatile
parintelui sau, ci in veci va trai.
19. Dar veti zice: pentru ce fiul sau nu poarta
nedreptatea tatalui sau ? "Pentru ca fiul a facut
ceea ce era drept si legiuit si toate legiuirile Mele
le-a tinut si le-a implinit: de aceea va trai."
Adica e cu putinta, pentru fericite exceptii, despovararea de sub '
o mostenire mizerabila? Da, e cu putinta, cu pretul si cu osteneala unei
vieti curate.
CARAREA IMPARATIEI-ARSENIE BOCA
Comentarii
Trimiteți un comentariu